De ce nu ar trebui să scărpiați o erupție cu mâncărime: un nou studiu explică

Dermatita de contact alergică se declanșează atunci când pielea intră în contact cu alergeni sau iritanți (de exemplu, iedera otrăvitoare ori anumite metale, precum nichelul). Reacția se manifestă printr-o erupție roșie și pruriginoasă (mâncărime intensă), asociată cu umflare și disconfort semnificativ. În mod frecvent, scărpinatul agravează această erupție printr-un cerc vicios: cu cât te scarpini mai mult, cu atât inflamația crește, vindecarea încetinește, iar pruritul devine și mai sever.
Studiile anterioare au arătat implicarea mastocitelor în acest proces, celule imunitare care se activează în prezența alergenilor și eliberează mediatori proinflamatori. Totuși, nu era pe deplin clar de ce simplul gest de a ne scărpina are un rol atât de dăunător în ceea ce privește intensificarea reacției alergice și a inflamației. În același timp, scărpinatul pare a fi un comportament natural și până acum s-a presupus că are și un rol benefic, probabil în prevenirea infecțiilor la nivelul pielii.

Pentru a înțelege mai bine mecanismele din spatele acestui cerc vicios, cercetătorii de la Universitatea din Pittsburgh, conduși de profesorul Daniel Kaplan, au indus simptome asemănătoare dermatitei de contact alergice la șoareci, provocând prurit intens la nivelul urechilor:

• Au fost folosite două tipuri de șoareci: unii normali, care aveau neuronii responsabili de senzația de mâncărime, și unii modificați genetic (lipsiți de neuronii senzoriali ai pruritului).
• În plus, cercetătorii au împiedicat scărpinatul la unii șoareci normali, folosind gulere speciale (tip „con veterinar”), astfel încât aceștia să nu-și poată atinge zona iritată.

Cercetătorii au observat reacția inflamatorie, măsurând prezența neutrofilelor (un tip de celule imunitare implicate în inflamație), precum și modul în care mastocitele erau activate și eliberau substanțe proinflamatorii. Ulterior, pentru a detalia exact cum scărpinatul influențează aceste celule, s-au investigat:

• Eliberarea substanței P, un compus cheie din neuronii senzoriali de durere, care poate declanșa activarea mastocitelor prin receptorul MrgprB2.
• Sinergia dintre activarea mastocitelor prin reacția alergică propriu-zisă (mediata de imunoglobulina E, cu implicarea FcεRI) și activarea suplimentară prin substanța P.

De asemenea, echipa a studiat modul în care acest proces afectează microbiomul cutanat, analizând în special cantitatea de Staphylococcus aureus, o bacterie ce poate cauza infecții la nivelul pielii.

Rezultate

Agravarea inflamației

În cazul șoarecilor care se puteau scărpina normal, urechile au devenit semnificativ mai umflate și s-au infiltrat masiv cu neutrofile. Această agravare a inflamației a fost mult mai puțin pronunțată la:

• Șoarecii fără neuronii senzoriali ai pruritului (incapabili să simtă mâncărimea).
• Șoarecii normali care purtau gulere și nu se puteau scărpina.

Astfel, a fost confirmat efectul negativ al scărpinatului în amplificarea erupției alergice.

Rolul substanței P și sinergia cu mastocitele

Când șoarecii se scărpină, apare o activare a neuronilor de durere care eliberează substanța P. Aceasta activează suplimentar mastocitele, pe lângă calea deja activată de alergen (prin intermediul FcεRI și IgE). Ca urmare, mastocitele eliberează mai mult factor de necroză tumorală (TNF) și alți mediatori care atrag neutrofile și agravează inflamația.

Protecția împotriva bacteriilor

Un alt rezultat important a fost observarea faptului că, în ciuda efectului dăunător pe care îl are asupra inflamației, scărpinatul reduce încărcătura bacteriană cu Staphylococcus aureus pe piele. Aceasta explică de ce, evolutiv, scărpinatul poate aduce totuși un beneficiu: îndepărtează sau limitează proliferarea bacteriilor, ajutând pielea să se apere de infecții superficiale.

Concluzie și implicații

În ansamblu, studiul reconciliază paradoxul scărpinatului: pe de o parte, agravează dermatita, accentuând inflamația și întârziind vindecarea; pe de altă parte, contribuie la apărarea împotriva infecțiilor cutanate, făcând scărpinatul un mecanism adaptativ în anumite condiții.

Pe baza acestor descoperiri, autorii și-au propus să investigheze noi terapii antiinflamatoare pentru dermatită, rozacee și urticarie, care să țintească receptorii de pe mastocite implicați în acest proces, cu scopul de a reduce inflamația, dar și de a proteja echilibrul microbiomului cutanat.