Curiozitatea copiilor de-a lungul vârstelor și contextelor - cum ar putea fi promovată și susținută

O revizuire științifică publicată jurnalul în Nature Reviews Psychology explorează curiozitatea copilăriei, definind-o ca un comportament de căutare a informațiilor motivat intrinsec, care se manifestă ca răspuns la o întrebare specifică sau un gol de cunoștințe. Articolul subliniază dificultățile de măsurare a curiozității și deosebirea acesteia de alte procese cognitive, propunând direcții viitoare pentru depășirea acestor provocări.
Curiozitatea în copilărie este descrisă ca un „nevoia de a ști” care se manifestă de la naștere până la adolescență. Studiile evidențiază rolul esențial al curiozității în dezvoltarea învățării, retenției memoriei și abilităților de gândire critică ale copiilor. Pe termen scurt, o curiozitate mai mare este asociată cu performanțe școlare superioare, iar pe termen lung, îmbunătățește capacitatea de a aduna și evalua informații.

De asemenea, curiozitatea susține învățarea incidentă, unde interesul generat de un subiect specific promovează învățarea și reținerea informațiilor nespecifice, creând o rețea de achiziție a cunoștințelor. Metodele eficiente de stimulare a curiozității includ generarea incertitudinii, surpriza și diseminarea informațiilor cauzale ambigue.

Diferența dintre „curiozitatea de stare” și „curiozitatea de trăsătură” este discutată, prima fiind cerința momentană de achiziție a informațiilor pentru a umple un gol de cunoștințe, în timp ce a doua este o caracteristică stabilă, bazată pe interes, care poate să nu implice informații imediat utile.

În ceea ce privește experiența curiozității, nu toți copiii o manifestă în mod egal, datorită diferențelor individuale și influențelor culturale. Studiul subliniază că curiozitatea scade cu vârsta, dar lipsesc dovezi longitudinale solide pentru această afirmație. Revizuirea sugerează dezvoltarea metodelor de promovare a curiozității indiferent de vârstă, accentuând importanța contextului fizic, social, socio-economic și cultural în stimularea curiozității.

Pentru viitor, cercetarea ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea de metrice noi pentru măsurarea curiozității, permițând compararea studiilor și optimizarea metodologiilor de promovare a acesteia. Este necesară o mai mare focalizare pe cadrele metacognitive și pe evaluarea curiozității în populații din afara Statelor Unite și în comunități minoritare pentru a înțelege mai bine determinanții culturali și variabilitatea caracteristicilor acesteia.

Studiul concluzionează că este nevoie de mai multe cercetări pentru a înțelege curiozitatea copiilor, beneficiind de cunoștințele acumulate în diferite domenii și în studiul construcților conexe. Aceste cercetări vor fi cele mai benefice dacă sunt realizate folosind o gamă variată de metode și cu definiții clare ale curiozității, oferind cunoștințele necesare pentru informarea politicilor și practicilor de creare a unor medii care susțin curiozitatea, promovând învățarea și dezvoltarea pozitivă pentru toți copiii.

sursa: News Medical