Cum va afecta COVID19 generațiile următoare?

Expunerea la SARS-CoV2 pe parcursul sarcinii ar putea reprezenta, conform rezultatelor unei analize recente, un factor de risc în ceea ce privește starea de sănătate a generațiilor următoare. Astfel, expunerea in utero la acest coronavirus ar putea avea repercursiuni semnificative asupra dezvoltării somatice și comportamentale și ar putea contribui chiar la un proces de îmbătrânire accelerată.
Un studiu realizat la Universitatea Southern California estimează faptul că până la finalul anului 2020 se vor naște 300.000 de copii expuși in utero la SARS CoV2 și alte câteva milioane de copii proveniți din sarcini unde factorul de risc principal a fost stresul psihic provocat de pandemia COVID19.

Deși consecințele pe termen lung nu pot fi prezise, istoria ne poate sugera posibile efecte ale acestei pandemii în ceea ce privește gradul și modul de afectare al generațiilor viitoare, analizând evoluția gripei spaniole din anul 1918, al epidemiilor de SARS din 2002 si MERS din 2012.

Caleb Finch, unul dintre autorii studiului afirmă faptul că gripa spaniolă a avut efecte pe termen lung asupra cohortei expuse in utero la agentul viral incriminat, printre cele mai importante consecințe fiind creșterea incidenței bolii cardiace ischemice, a diabetului zaharat și a depresiei în rândul pacienților din această categorie. Acesta sugerează un posibil efect asemănător asupra generațiilor viitoare, expuse in utero la infecția cu SARS-CoV2 sau proveniți din sarcini ce au ca factor de risc stresul generat de pandemie.

Există mai multe căi prin care infecția maternă cu SARS-CoV2 poate afecta fătul. Una dintre acestea este reprezentată de transmiterea directă a virusului prin intermediul placentei. Răspunsul inflamator este o altă modalitate, aceasta putând tulbura metabolismul normal al fătului. Ambele însă pot afecta creșterea și dezvoltarea normală a copilului.

Deși defecte congenitale severe au fost rar raportate în legătură cu epidemiile trecute, SARS și MERS, au fost observate creșterea incidenței nașterilor premature și a hipotrofiei ponderale neonatale, atât în anul 2002 cât și în anul 2012, ambele putând fi consecințe ale inflamației.

Cu toate că este prea devreme pentru a putea trage concluzii, unele observații asupra sarcinilor ce au prezentat ca factor de risc infecția SARS CoV2 merită o atenție sporită. S-a observat o corelație între creșterea incidenței nașterilor premature și COVID19 diagnosticat în sarcină. De asemenea, formele severe ale bolii dezvoltate pe parcusul sarcinii ar putea fi corelate cu oprirea în evoluție a acesteia si moartea in utero a fătului.

Autorii studiului sugerează urmărirea pe termen lung a nou-născuților expuși la SARS CoV2 pe durata sarcinii atât pe durata copilăriei cât și în viața de adult și analizarea dezvoltării psiho-somatice si cognotive a acestora.

sursa: Science Daily