Cum stimulezi inteligenta copilului mic?

Ultimele descoperiri în domeniul neuroștiințelor au demonstrat că mediul în care un copil se formează este extrem de important în dezvoltarea intelectului. Această etapă a dezvoltării creierului este în general în intervalul 0–2 ani, cu finalizarea rețelei de bază a creierului în jurul vârstei de 3 ani. Propriu-zis, în primii ani de viață ai copilului, creierul se ocupă cu învățarea. Acesta este ca un calculator care creează conexiuni electrice între neuroni, numite sinapse. Nivelul de stimulare al unui copil influențează direct nivelul de sinapse care se formează. Repetiția și o stimulare constantă vor întări conexiunile apărute, ele devenind permanente. Acest proces este asemănător cu formarea unui reflex sau a unui obicei, necesită timp și perseverență pentru că conexiunile ce nu sunt folosite se pierd.

În acest minunat proces de învățare suntem ajutați și de felul sugarului de a fi. Copiii de la o vârstă foarte mică au o dorință și o necesitate biologică de a acumula informație. Cu cât copilul este implicat în activități potrivite vârstei lui, fizice sau social-emoționale, cu atât capacitatea lui de învățare în viitor va fi crescută. Creșterea gradată și în timp a complexității experiențelor la care este supus un copil conduce la niște răspunsuri la fel de complexe din partea lui.

Ce trebuie să facă o mamă pentru a-și stimula copilul de la o vârstă fragedă? Din fericire nu este nevoie de jucării speciale sau de planuri de învățământ, deoarece sugarii au o preferință pentru fața umană, voce, atingere, miros, așa că jucăria lor favorită este mama.

Dragostea și conexiunea mamă-copil

Afecțiunea și dragostea sunt vitale. Copiii au o nevoie biologică pentru dragostea maternă, mai ales de contactul fizic și de interacțiune afectuoasă. Dragostea parentală necondiționată ajută la construcția unui respect de sine pe termen lung, cât și ajută la dezvoltarea circuitului cerebral. Prelungirea duratei de ședere acasă poate întări conexiunea dintre mamă și copil. Numeroase studii longitudinale (pe intervale mari de timp) au demonstrat necesitatea contactului fizic între mamă și copil, nu numai la oameni ci și la primate. Un studiu efectuat în cadrul universității din Philadelphia în 2008 a cuantificat scăderea IQ-ului cu 50 de puncte la copiii cu vârste între 4 și 9 ani proveniți din familii cocainomane, în care relația copil-mamă era defectuoasă sau inexistentă.

Comunicați și cântați cu o voce blândă, folosind diverse cuvinte și expresii faciale implicând și copilul. Puteți să ii descrieți cântând ușor părțile corpului sau activitatea pe care o faceți în acel moment (gătit, curățenie etc). Copilul chiar dacă nu este încă la etapa vorbirii învață prin imitație și repetiție, iar expunerea cât mai devreme la conversații de bază îl stimulează, arătându-i emoții, activități sau metode de a rezolva diverse probleme. Trebuie menționat faptul ca totuși atenția, mai ales a unui sugar, este limitată și el trebuie stimulat în momente când este liniștit, treaz, etc.

Răspunsul prompt la cererile copilului, fără alintarea lui, îl învață cum să comunice cu alții și îi demonstrează că puteți avea grijă de nevoile sale, oferindu-i gradat un sentiment de încredere și stabilitate emoțională. Comportamentul acesta îl face pe copil să se simtă important, protejat și demn de atenția parentală.

Atingerea fizică precum îmbrățișările, legănatul, orice activitate în genul: schimbatul scutecelor, îmbăiatul, alăptatul sunt extrem de importante. Atingerea fizică este unul din modurile primare prin care sugarul învață despre lumea din jur, de aceea dacă îi limităm această activitate, îi micșorăm și șansele la o dezvoltare armonioasă. Afecțiunea fizică constantă, contactul vizual și îmbrățișările ajută chiar și la creșterea în greutate a copilului, prin eliberarea unei multitudini de hormoni necesari în creștere. În general copilul oferă semnale fizice (plâns, întinderea către mamă, focusarea atenției pe mamă) care anunță când acesta simte nevoia de a fi atins. Copilul mai trebuie stimulat să atingă o multitudine de suprafețe cu texturi diferite (prosoape, parchet, perne, suprafețe uscate, ude, reci, etc.) pentru a i se permite explorarea. Acesta trebuie urmărit pentru semne de neplăcere și orice textură care îi produce disconfort trebuie îndepărtată. Izolarea, abuzul sau ignorarea unui sugar în această perioadă poate duce la un adult cu probleme emoționale, sociale, intelectuale.

Dieta copilului și a mamei

Alăptatul și o dietă sănătoasă în timpul sarcinii ajută la creșterea IQ-ului copiilor până la 3-4 puncte deoarece asigură nutrimentele necesare creșterii și dezvoltării cerebrale. S-a demonstrat că bebelușii alăptați până la termen au o acuitate vizuală cu mult crescută. Dieta copilului este la fel de importantă, în condițiile în care influențează dezvoltarea creierului. Există o perioadă de creștere accelerată a creierului în intervalul ultimului trimestru de sarcină și primele 18 luni de viață. În acest interval mama trebuie sa asigure bebelușului o nutriție adecvată prin alăptat, dar și prin diversificarea alimentației după încetarea alăptatului.

Acizii grași sunt corelați direct cu calitatea structurilor nervoase. S-a demonstrat că acizii grași esențiali au efect asupra fondului genetic. Prin faptul că pot modula rata de transcripție a anumitor gene din componența celulelor adipoase, aceștia pot influența numărul de adipocite, cu implicații asupra greutății ulterioare a bebelușului. Acizii grași mai au un rol marcant în reglarea sistemului imunitar, fiind implicați și în sistemul imun umoral, dar și în cel mediat de celule.

Proteinele sunt și ele importante deoarece s-a demonstrat prin că o alimentație slabă în proteine în primele luni de viață a influențat capacitatea de orientare în spațiu a copiilor, precum a și redus gradul de dezvoltare psihomotorie la vârsta de 18 luni. Nu s-au descoperit diferențe între proteina vegetală și cea de origine animală.

Fierul este distribuit în creier de-a lungul copilăriei în zone precum: globus pallidus, nucleul caudat, putamen pe când cortexul și cerebelul prezentau nivele vizibil mai mici. Fierul servește ca un co-factor esențial într-o varietate de funcții celulare și metabolice, printre care se numără: sinteza de dopamină, serotonină, catecolamine, precum și formarea de mielină. Deficiența de Fier poate duce la deficit de atenție, inteligență scăzută, probleme ale percepției și un comportament afectiv dezechilibrat. Fierul se găsește în laptele matern, poate fi introdus sub formă de suplimente în dieta mamei în timpul sarcinii și a copilului după perioada de alăptare și se găsește în alimente precum: spanacul, broccoli, fasole verde, fasole lima, sfeclă, mazăre, cartofi, pepene verde, legume cu fructe verzi, tofu, năut, etc.

Zincul fost corelat direct, în experimente pe animale, cu creșterea creierului, abilitățile de învățare și memoria. Copiii cu o greutate scăzută la naștere au prezentat o funcție motorie crescută atunci când li s-au oferit suplemente cu zinc. Acesta se poate găsi în alimente precum: alune, untul de arahide, legume.

Jocuri și exerciții

Jocurile, interacțiunea pot modela creșterea de la o vârstă fragedă. Ele îi pot stimula copilului toate simțurile.

Stimularea vederii unui nou-născut se poate face prin poze, mai ales ca vederea sa este încețoșată imediat după naștere și se va fixa doar pe lucrurile situate la 20, maximum 30 de centimetri de ochii săi. Nou-născuții sunt atrași de chipuri și fotografiile cu fețe îi pot ajuta să recunoască mai devreme fața părintelui. Jucăriile care pot fi ținute în mână, în culori tari, contrastante sunt cele mai apreciate deoarece pot fi percepute mai ușor. Jucăriile cu contraste precum alb-negru, alb-roșu ajută copilul să diferențieze între forme și texturi, stimulându-l vizual. Cărți moi, colorate, ușor de vizualizat sunt potrivite pentru nou născuți și pot fi de ajutor chiar și la această vârstă. Jucăriile moi care vibrează sau scot sunete atunci când sunt apăsate sunt indicate pentru a ajuta bebelușul să devină conștient de propriile mâini. Jocul umbrelor pe perete pot fi imagini interesante la care copilul se poate uita, dezvoltându-i centrii optici.

Copilul între 3 și 6 luni prezintă un set nou de probleme prin creșterea dinților, de aceea jucăriile trebuie sa fie sigure, deoarece bebelușul le va băga în gură. În acest interval sunt indicate jucăriile din cauciuc, ce scot sunete și jucăriile moi, colorate. Pentru dezvoltarea coordonării ochi-mână cuburile de lemn sau cuburile moi pot fi de un real ajutor și extrem de amuzante pentru bebeluș.

Copilul în intervalul de vârstă de 6 – 9 luni începe să fie mai activ, căpătând o dexteritate crescută. Acesta are nevoie de jucării care se pot mișca precum mașinuțe sau mingi. Cărțile de povești îmbrăcate în materiale colorate pot fi foarte utile.

Copilul mic încearcă constant să imite expresiile faciale sau vocea părintelui. Sprijinirea imitării printr-un răspuns cald și încurajator la încercările sale creează o atmosferă iubitoare si propice creșterii. Astfel copilul este relaxat în manifestările sale.

Provocarea copilului mic se mai poate face și prin schimbarea mediului înconjurător, lăsându-l să exploreze noi imagini, mirosuri, sunete cu ajutorul a mici excursii la muzee, grădini zoologice sau chiar și la piață. Bebelușul se poate expune la mirosuri noi, precum o portocală proaspătă, flori. Expunerea la materiale diferite precum mătase, lână, piele îl pot stimula.

Cititul cărților și ascultatul muzicii sunt metode de a ascuți simțurile copilului și de a-l expune de mic cuvintelor. Antrenarea memoriei se poate face de mic prin joculețe mici gen: unde e mami? sau apariția și dispariția unei jucării prin acoperirea ei, deoarece apariția constantă a aceluiași obiect îl va face pe copil să îl aștepte, deci activând memoria de scurtă durată. Stimularea curiozității de la o vârstă fragedă îl va educa pentru toată viața, îi va crește capacitatea de învățare, cât și gândirea disociativă. Studii efectuate la Universitatea din York și Southern California au demonstrat că, până în vârsta de 3 ani, copiii cărora le-a fost stimulată curiozitatea, au avut rezultate mai bune la testele de inteligentă la vârsta de 11 ani, față de cei mai puțin curioși.

În general până la vârsta de 3 luni copilul trebuie să prezinte un set de funcții motorii primare (să își poată ridica capul, să se poată muta de pe o parte pe alta când stă pe burtă, să poate urmări un obiect sau o persoana cu ochii, să poate strânge în mână o jucărie, etc.) funcții senzoriale și cognitive (întoarcerea capului către culori tari și lumini, recunoașterea și răspunderea la vocea umană, recunoașterea biberonului sau a sânului) funcții lingvistice și sociale (capacitatea de a comunica stări precum frica, foamea, răspunsul la zâmbet, scoaterea de sunete specifice). La 6 luni copilul trebuie să fie capabil: să se joace cu degetele de la picioare, să mute jucăriile dintr-o mână în alta, stea în fund cu suport minim, să se rostogolească, să se întindă după obiecte, să deschidă gura pentru linguriță, să imite acțiunile părinților, să distingă fețe familiare, să râdă sau să țipe, să își zâmbească în oglindă. La finalul primului an de viață copilul trebuie să fie capabil să bea dintr-un pahar cu ajutor, să își folosească degetele pentru a indica, să stea în fund fără suport, să fie capabil să facă primii pași asistat, să imite sunete pe care părintele le face, să răspundă la muzică prin mișcarea corpului, să caute obiectele care îi dispar din câmpul vizual, să poată să spună primele cuvinte, să recunoască numele membrilor familiei, să își arate afecțiunea față de părinți și să înțeleagă comenzi simple. Orice comportament anormal sau diferit trebuie discutat cu pediatrul pentru a descoperi orice fel de problemă de dezvoltare.

În concluzie, pentru o dezvoltare armonioasă a copilului este nevoie de dragoste, afecțiune și implicare parentală. Copilul mic are nevoie de atenția constantă a părinților și de un mediu echilibrat pentru a se putea dezvolta liber și la potențialul său maxim.