Cum își amintește sistemul imun contactul cu virusurile

Pentru ca o persoană să dobândească imunitate împotriva unei boli, celulele T ale sistemului imun trebuie să se transforme în celulele cu memorie. Până în prezent, se cunoștea că numărul de celule implicate în acest proces depinde de intensitatea răspunsului imun inițial. Recent, o echipă de cercetători a început să studieze mai bine acest proces.
După ce un virus pătrunde în organism, el este preluat de anumite celulele ale sistemului imun și apoi transportat la ganglionii limfatici, unde este prezentat prin intermediul antigenului celulelor T CD8+. Fiecare dintre aceste celule are un receptor unic, care poate recunoaște anumiți antigeni. Totuși, doar puțini receptori ai celulelor T se potrivesc cu antigenul.

Pentru a controla infecția și crește apărarea antivirală, aceste celule T antigen-specifice încep să se multiplice rapid, transformându-se în celule T efectoare, care ucid celulele infectate de către virus. O dată ce infecția diminuează, aceste celule T se autodistrug. Potrivit unei teorii general acceptate, unele din celulele T efectoare se dezvoltă în celule T cu memorie, care persistă în organism un timp îndelungat. Dacă același patogen întră în organism, atunci celulele T cu memorie se mobilizează mai rapid și mai eficient decât la primul contact.

Părerile științifice susțin că celulele T activate devin mai întâi celule efectoare, iar apoi celule cu memorie. Totuși, autorul studiului susține că acest lucru nu este corect întrucât ar însemna ca numărul celulelor efectoare să influențeze numărul celulelor cu memorie. Rezultatele publicate în revista Nature Immunology au arătat un curs diferit al evenimentelor.

Cercetătorii au studiat răspunsul imun antiviral la șoricei de laborator. Potrivit rezultatelor, anumite familii de celule T derivate din celule individuale sunt de 1000 de ori mai capabile în ceea ce privește memoria. Totuși, aceste familii de celule T persistente contribuie doar cu puțin la răspunsul imun inițial, care este dominat de celulele efectoare derivate din alte familii de celule T cu viață scurtă.

Prin urmare, este evident că dezvoltarea celulelor efectoare și cu memorie începe să se diferențieze într-o etapă mult mai timpurie decât se cunoștea înainte. Chiar din prima săptămâna după contactul cu patogenul, cercetătorii au observat diferențe notabile în transcriptozomii familiilor de celule T detectate. În mod normal, la această fază a răspunsului imun, celulele T CD8+ încep să secrete molecule care distrug celulele infectate de virus. Totuși, oamenii de știință nu au descoperit nicio moleculă citolitică la familiile de celule T persistente, ci ele erau mai degrabă pe punctul de a deveni celule T cu memorie.

Rezultatele ar putea ajuta la îmbunătățirea vaccinurilor pe viitor.

sursa: Science Daily
foto: Susanne Dürr / TUM