Cum influențează medicamentele pentru scleroza multiplă sarcina?

Un studiu ce a inclus peste 3.700 de sarcini la femei cu scleroză multiplă (SM) sugerează că majoritatea terapiilor imunomodulatoare nu cresc riscul de avort spontan, naștere prematură sau malformații majore. Cercetarea, condusă de prof. Kerstin Hellwig de la Departamentul de Neurologie din cadrul Ruhr University Bochum (Germania), a fost publicată în The Lancet Regional Health – Europe pe 2 decembrie 2024.

Context și scopul studiului

• Femeile diagnosticate cu SM sunt adesea în perioada vieții în care doresc să aibă copii.
• Îngrijorările privind efectele bolii și ale medicației asupra evoluției sarcinii conduc la întrebări precum: Crește boala sau tratamentul riscul de complicații în sarcină?
• Registrul German de SM și Sarcină a furnizat date pentru 3.722 de sarcini, inclusiv 2.885 de sarcini expuse la diferite medicamente modificatoare de boală (DMT).

Principalele rezultate

• Riscul de avort spontan, naștere prematură și malformații

  • În majoritatea cazurilor, existența unui tratament DMT înainte sau în primul trimestru nu a fost asociată cu o creștere semnificativă a riscului de complicații.
  • Totuși, numărul redus de sarcini cu medicamente precum cladribine, teriflunomidă sau alemtuzumab nu permite concluzii ferme despre evenimente rare (malformații, infecții severe).

• Greutate scăzută la naștere

  • 18,8% dintre bebelușii născuți de mame cu SM au avut greutate mică în raport cu vârsta de gestație, comparativ cu aproximativ 10% la nivel național (Germania).
  • Inclusiv copiii a căror mamă nu fusese tratată (17,6%) au prezentat această problemă, sugerând că și boala, nu doar medicația, poate fi un factor.
  • Această tendință a fost mai accentuată la expunerea la modulatoare S1P (fingolimod, ponesimod) – 27,4% și anticorpi anti-CD20 (rituximab, ocrelizumab, ofatumumab) – 24,1%.

• Infecții în timpul sarcinii

  • Infecțiile serioase au fost rare (aprox. 1% la sarcinile fără medicație).
  • Au apărut mai frecvent la administrarea de dimetil fumarat (fumarate) – 2,8% și alemtuzumab – 9,1%.
  • Deși nu a fost un risc statistic semnificativ crescut, natalizumab (în ultimul trimestru), modulatoarele S1P și cladribina au avut și ele o rată de infecții (3-4,8%).
  • Surprinzător, doar 0,6% dintre femeile expuse la anticorpi anti-CD20 au avut infecții severe.

• Utilizarea antibioticelor

  • Mai frecventă la femeile care au folosit natalizumab în al doilea (26,7%) sau al treilea trimestru (20,7%) sau la cele tratate cu anticorpi anti-CD20 cu până la șase luni înainte de ultima menstruație (23,2%), comparativ cu 12,1% în lipsa tratamentului DMT.

Interpretare și recomandări

• Dimensiunea loturilor: Autorii subliniază că rezultatele privind evenimente rare (malformații) necesită evaluări suplimentare, deoarece e nevoie de câteva sute de cazuri pentru a detecta o creștere semnificativă de risc.
• Modulatoarele S1P, natalizumab și anticorpii anti-CD20 se asociază cu o probabilitate crescută de greutate mică la naștere și restricție de creștere intrauterină; acest lucru poate favoriza complicații neonatale și boli pe termen lung (diabet de tip 2, boli cardiovasculare).
• Recomandarea generală: Evaluarea atentă a raportului beneficii-riscuri și monitorizare îndeaproape pe durata sarcinii.
• Sunt planificate studii de urmărire pentru a vedea dacă și cum își recuperează copiii dezavantajul de creștere postnatal.

Concluzii

Deși cele mai multe medicamente pentru scleroza multiplă nu cresc substanțial riscul de avort spontan, naștere prematură sau malformații severe, anumite tratamente (în special modulatoarele S1P, natalizumab și anti-CD20) pot afecta greutatea la naștere, necesitând vigilență suplimentară. Medicii și pacientele cu SM însărcinate trebuie să decidă împreună momentul optim pentru administrarea sau întreruperea tratamentului, pentru a proteja atât sănătatea mamei, cât și a copilului.