Cum ameliorăm disconfortul erupției dentare la sugar?

Erupția dinților temporari reprezintă un proces fiziologic normal. Cu toate acestea, se cunosc destul de puține lucruri legate de cauzele și ținerea sub control a simptomelor ce însoțesc acest proces. (1)

Procesul de erupție a dinților debutează în jurul vârstei de 4-8 luni (prin erupția incisivilor inferiori) și se încheie în jurul vârstei de 30-36 de luni cu erupția ultimilor molari temporari. Erupția dentară este un proces complex, fiind influențat de anumite gene, de anumiți hormoni sau de factori de creștere. (1)

Erupția unui dinte temporar se desfășoară, în general, pe parcursul a opt zile, mai exact 4 zile înainte de erupție, ziua erupției dintelui în cavitatea bucală și trei zile post-erupție. (2)

Simptome

Simptomele apărute odată cu erupția dentară variază foarte mult, de la absența aproape în totalitate a jenei sau durerii, până la un disconfort crescut resimțit de copil, durerea putând fi asociată cu gingii umflate și dureroase la atingere. (3)

Pentru cei mai mulți copii, simptomele asociate erupției dentare sunt reprezentate de tulburări ale somnului, stări febrile, semne de răceală, roșeața obrajilor, tendința permanentă a copiilor de a mușca/mesteca. (3) Cu toate acestea, există mai multe studii efectuate pe loturi mari de copii, care confirmă faptul că simptomele generale (precum febra, starea de agitație, constipația, colici, pierderea poftei de mâncare, stări de greață sau alte simptome asemănătoare unei răceli) nu ar fi cauzate în mod direct de erupția dentară, ci pot fi cauza unei infecții asociate. (1) În ciuda acestor controverse, există studii care arată că personalul medical, cât și părinții asociază simptomele generale ale copiilor cu erupția dinților temporari. (2)

Procesul inflamator dezvoltat la nivelul gingiei este cauzat de foliculul dentar (un înveliș al dintelui care contribuie la procesele de dezvoltare a acestuia și care este foarte bine vascularizat). De aceea, durerea, apărută pe fondul acestei inflamații, este simptomul cel mai frecvent raportat de către părinți medicilor pediatri. (4)

Managementul durerii asociate erupției dentare

Pentru a putea ține sub control durerea și disconfortul asociate cu erupția dinților temporari s-au dezvoltat câteva metode non-farmacetice și farmaceutice. Acestea sunt, deseori, indicate de către medicii pediatrii, asistente medicale, farmaciști sau chiar rude și prieteni ale părinților și mai puțin de către un specialist în medicină dentară. De cele mai multe ori, metodele non-farmacetice și cele farmaceutice sunt folosite în combinație cu scopul de a reduce durerea resimțită de copil. (2)

Metode non-farmaceutice

Aceste metode presupun utilizarea unor dispozitive create special pentru aceste situații – cum sunt inelele de cauciuc care pot fi introduse de copil între arcade pentru a realiza un masaj ușor al gingiei. Aceste dispozitive pot fi folosite și după răcirea câteva ore în frigider, ceea ce contribuie la reducerea inflamației locale, respectiv la diminuarea durerii. (3)
   
Tot cu scopul reducerii durerii se mai pot folosi biscuiți neîndulciți, pentru copii mai mari de 6 luni, care sunt deja în perioada de diversificare. (2)
   
De asemenea, un alt aspect importat este ștergerea permanentă a salivei de la nivel perioral. Durerea provoacă o hipersalivație copilului, care odată ajunsă în contact cu tegumentele periorale (din jurul cavității bucale) poate provoca iritații la acest nivel, respectiv poate amplifica starea de disconfort resimțită de copil. (5)

Metode farmaceutice

Deși mulți dintre părinți preferă să nu utilizeze metode farmaceutice în cazul simtomelor asociate erupției dinșilor temporari, este bine de știut faptul că există preparate farmaceutice sistemice și locale care se pot utiliza atunci când metodele non-farmaceutice sunt ineficiente. (4)

Local, se pot administra geluri cu anestezice locale (de tipul lignocainei sau benzocainei) sau cu substanțe analgezice minore, non-steriodiene (pe bază de salicilat-colină). În acest caz, se presupune că reducerea disconfortului se datorează și presiunii create prin masajul gingiei cu gelul respectiv. Se recomandă părinților spălarea și igienizarea corectă a mâinilor înainte de aplicarea gelului la nivelul gingiei. (4)

Sistemic, se pot administra produse farmaceutice cu scop analgezic. Produsele pe bază de paracetamol sunt cel mai frecvent utilizate în reducerea durerii asociate cu erupția dentară, acesta având atât rol antiinflamator, de reducere a febrei, cât și rol analgezic (de reducere a durerii). Pentru a evita supradozajul cu paracetamol, care poate determina leziuni la nivelul ficatului, se recomandă administrarea de 10-15 mg/kg-corp la fiecare 6-8 ore. Febra este redusă și la administrarea de 10 mg/kg-corp, însă efectul analgezic apare la o doză de 15 mg/kg-corp. (2)

Ibuprofenul este, de asemenea, regăsit printre produsele farmaceutice care se pot administra copiilor în caz de febră și durere. Se pare că acesta ar avea un efect antialgic mai crescut decât paracetamolul. Cu toate acestea, mai multe cercetări au relevat faptul că ibuprofenul determină mai multe reacții adverse decât în cazul paracetamolului. (2) De asemenea, ibuprofenul poate fi administrat după vârsta de 1 an. (4)

Recomandări

Părinții sunt sfătuiți să nu utilizeze alte metode cu scopul de a reduce disconfortul copilului, deoarece unele dintre acestea pot chiar agrava problema. Astfel, nu se recomandă adăugarea de zahăr, miere sau alți îndulcitori în lichidele consumate de copil, dar nici la nivelul suzetei. De asemenea, este indicat să se evite aplicarea de comprese cu alcool la nivelul gingiei, deoarece alcoolul se poate absorbi prin mucoasele cavității bucale, determinând hipoglicemie și iritații la nivelul mucoasei. În plus, efectul analgezic este redus în acest caz. (4)

De asemenea, toate remediile utilizate în tratarea durerii cauzate de erupția dentară (mai ales cele medicamentoase) trebuie păstrate în containere închise ermetic, asigurate în așa fel încât copiii să nu aibă acces la ele. (4)