Cum afectează fericirea și tristețea comportamentul alimentar la copii?

Copiii mănâncă mai multă ciocolată – în general alimente dulci, bogate în grăsimi, ca răspuns la fericire și tristețe, dar mai ales atunci când experimentează sentimente de tristețe. Aceasta este concluzia unui studiu realizat în cadrul Universității din Texas, Dallas, și care a fost publicat în jurnalul Appetite.

Copiii sunt condiționați să construiască asocieri între evenimentele și stările de spirit pozitive și mâncare prin intermediul aniversărilor, festivităților, reuniunilor sau în contexte în care tratația dulce devine un mecanism de recompensare pentru îndeplinirea sarcinilor ș.a.

În ceea ce privește ingestia de alimente ca răspuns la stimuli emoționali negativi, studii anterioare au remarcat o asociere puternică în mod particular la copiii care au fost expuși anterior la astfel de stimuli și au utilizat mâncarea ca mecanism de a se adapta și a face față emoțiilor negative.

Află mai multe despre relația dintre emoții și mâncare. 
„Cu cât este mai mică vârsta, inclusiv în cazul sugarilor, capacitatea lor de a auto-regla aportul alimentar este cu atât mai evidentă. De exemplu, dacă se modifică densitatea energetică a formulei de lapte praf, sugarul adaptează cantitatea ingerată de lapte la nevoile sale nutriționale.

La fel și un preșcolar după ce primește o gustare își va „corecta” aportul alimentar în cadrul mesei astfel încât să nu îi fie foame sau să nu mănânce prea mult. Ei răspund la stimulii organismului ce semnalează senzația de foame și sațietate. La această vârstă însă copiii încep să ignore semnalele și răspund contextului social în care are loc alimentarea.

Asemenea interdicțiilor alimentare impuse de aparținători – cei mici consumă cantități crescute din alimentele interzise atunci când au acces la ele, independent de senzația de foame, sațietate sau nevoile nutriționale, respectiv mâncatului „tot din farfurie” - când porția devine cantitatea din farfurie și nu cea dictată de semnalele organismului.

Comportamentul alimentar la copii este modelat din exterior de părinți – copiii asistă la scenele în care părinții se refugiază în mâncare când se confruntă cu situații dificile sau emoții negative.

Practicile parentale de hrănire pot încuraja de asemenea mâncatul emoțional la copii – atunci când este supărat, copilul este înveselit cu o tratație dulce; dacă este plicitisit,  își poate crea o activitate din mâncat, desigur în absența senzației de foame.”

Citește despre mâncatul emoțional sau „comfort food” în articol.
Dr. Shayla C. Holub, investigatorul principal al studiului susține că intervalul de vârstă între 3 și 5 ani este crucial pentru a conserva abilitatea copiilor de a își auto-regla apetitul.

Află mai multe informații despre influența părinților asupra comportamentul alimentar la copii. 
Sursa: Medical Xpress