Criza de hipoglicemie la diabetici - primul ajutor

Organismul uman are capacitatea de a mentine constanta aprovizionarea de glucide si alte substante energetice necesare indeplinirii functiilor celulare, in ciuda variatiilor de consum energetic cat si celor ale aportului extern.

Pentru a putea mentine acest echilibru, organismul depoziteaza excesul de glucide, lipide, proteine, in special la nivel hepatic, dar si la nivelul tesutului adipos si muscular. Aceste rezerve au rolul de a stoca combustibil pentru momentul in care acesta va fi necesar, in principiu postprandial (dupa masa de pranz).

Glucoza poate fi metabolizata atat aerob cat si anaerob, ceea ce constituie un avantaj in fata metabolizarii lipidelor, spre exemplu. Anumite celule ale organismului au o nevoie crescuta de glucoza. Aceste celule sunt neuronii, eritrocitele sau celulele de la nivelul medularei renale. Explicatia ar fi ca aceste celule necesita functionarea anaeroba pentru obtinerea de energie.

In mod fiziologic, creierul foloseste aproape numai glucoza pentru a obtine energie, mai putand folosi si corpi cetonici, care insa nu sunt suficienti pentru a asigura functionarea optima a neuronilor.
Un alt aspect important legat de necesitatea glucozei in cazul creierului este ca acesta depoziteaza doar cantitati mici de glicogen, bazandu-se pe aportul sanguin de glucoza.

Aportul de glucoza este dependent de concentratia plasmatica a acesteia, de fluxul arterial dar si de cat de eficient o extrag celulele.

In mod fiziologic, glucoza are o concentratie medie de 90 mg/dl, iar la aceasta valoare creierul, extrage 10%. Desigur, daca aportul de glucide scade, scade si aceasta fractie. La valori mai mici de 30 mg/dl apare coma si decesul prin compromiterea functiilor si metabolismului creierului.

Diabetul zaharat reprezinta un sindrom care cuprinde un grup de afectiuni avand etiologii diverse, care au ca punct comun hiperglicemia si secundar, afectarea metabolismului proteic si lipidic.

Diagnosticul de diabet zaharat se pune pe baza unei valori crescute a glicemiei, in contextul unor simptome specifice sau pe valori crescute ale glicemiei in doua ocazii diferite (valori de peste 126 mg/dl a jeun sau peste 200 mg/dl la doua ore dupa administrarea orala a de glucoza.

Diabetul zaharat este de doua tipuri: tip I (insulino-dependent) sau tip II (nu este dependent de insulina, insa poate deveni).

Diabetul zaharat de tip I

Diabetul zaharat de tip I ar drept cauza o susceptibilitate genetica dar si un proces autoimun declansat de un factor de mediu care poate modifica proteinele celulelor beta pancreatice.

Caracteristic diabteului de tip I este debutul in copilarie sau adolescenta si valoarea nula a insulinei, pacientul fiind insulino-dependent.

Semne si simptome

• urinare excesiva (poliurie)
• senzatie accentuata de sete (polidipsie)
• foame exagerata (polifagie)
• scadere ponderala

Diabetul zaharat de tip II

Diabetul zaharat de tip II poate avea de asemenea ca etiologie o susceptibilitate genetica, existand un risc mai mare de a dezvolta diabet daca cineva din familie are diabet.

Intr-o prima faza, apare insulino-rezistenta, acesta fiind un defect genetic la nivelul tesutului insulino-dependent; apare un hiperinsulinism initial care insa are ca efect, in timp, epuizarea capacitatii secretorii pancreatice.

La inceput, dispar variatiile pulsatorii ale insulinei si faza de eliberare a insulinei preformate de la nivelul granulelor, insa mai tarziu este afectata si faza tardiva de eliberare a insulinei.
In general, simptomele nu sunt grave, pacientul descoperind intamplator ca are diabet in cadrul unui consult medical de rutina sau ajungand la medic cu o complicatie cronica a hiperglicemiei.

hipoglicemia

Hipoglicemia este un sindrom caracterizat de scaderea glicemiei sub 40 mg/dl la femei si sub 50 mg/dl la barbati, in contextul unor simptome clinice specifice precum: slabiciune, oboseala, transpiratii profuze, tahicardie, irascibilitate, tremuraturi, palpitatii, foame, greata, varsaturi, durere de cap, apatie.

In unele cazuri, se poate ajunge la amnezie, convulsii, tulburari comportamentale si chiar coma.

Care sunt cauzele hipoglicemiei?

• existenta unui insulinom, adica a unei tumori secretante de insulina
• afectiuni hepatice, precum necroza hepatica acuta
• aport glucidic insuficient, voluntar sau involuntar
• medicamente precum insulina sau antidiabetice orale
• etilismul cronic (dependenta de alcool)
• anumite neoplazii (cancere)

Coma hipoglicemica

Coma hipoglicemica apare cel mai adesea la pacientii diabetici care isi supradozeaza medicatia fie voit, fie din neatentie sau alte motive.

Medicul diabetolog este cel care stabileste doza optima pentru fiecare pacient, in urma testarii si monitorizarii anumitor cantitati. Doza optima este calculata insa in conditii bazale, necesarul de medicatie antidiabetica scazand in momentul in care pacientul are activitate fizica, consuma alcool sau nu se hraneste corespunzator.

Multi dintre pacientii cu diabet zaharat de tip I prezinta o lipsa de raspuns a sistemului vegetative care ar fi constiuit „alarma” care sa ii anunte ca ceva nu este in regula. Tot in cadrul diabetului zaharat de tip I, raspunsul glucagonului (hormon hiperglicemiant, antagonist al insulinei) este pierdut, astfel neputandu-se compensa o hipoglicemie.

Care sunt simptomele comei hipoglicemice?

• tremur
• transpiratii
• inconstienta
• cefalee
• greata

Care sunt primele masuri catre trebuie luate?

daca persoana este constienta, dati-i sa manance ceva dulce sau sa bea un suc de fructe
daca persoana este inconsienta trebuie apelat imediat serviciul medical de urgenta; intre timp, e necesar sa i se administreze pacientului glucoza, pe cale orala.

E indicat ca pacientii diabetici sa aiba in permanenta la indeamana injectii cu glucagon, pentru a putea fi administrate in cazul comei hipoglicemice.

Pentru a preintampina o astfel de urgenta medicala, este necesara respectarea dozei de insulina prescrisa de medic si anuntarea acestuia asupra modului dumneavoastra de viata, pentru a stii in ce situatii si cat trebuie modificata doza.