Copilul tău este supraponderal - care este influența ta

Mâncarea poate fi un substitut al lipsei de contact afectiv și înțelegere ori pentru a face lumea să dispară.
Studiile arată că obezitatea în rândul copiilor poate duce la persistența acesteia și în viața adultă, iar obezitatea este în strânsă legătură cu o rată a mortalității foarte ridicată, alături de dezvoltarea unor boli cronice influențate de obezitate. (1)

Dacă problemele alimentare ale copilului nu sunt un factor al altor probleme de sănătate pe care le investighezi în echipa medicală interdisciplinară, atunci ar putea fi de interes următoarele date.

depresie și anxietate

Studiile arată o legătură între depresie și obezitate sau supraponderalitate în copilărie, în sensul că aceste tulburări de greutate corporală pot fi corelate cu mâncat impulsiv, depresia, stări emoționale negative și o slabă stimă de sine mai târziu, în timpul adolescenței. Unele studii susțin observația că creșterea în greutate în timpul copilăriei poate arăta creșterea nivelului de distres psihosocial, care este în mod semnificativ corelat cu depresia.
Alte studii identifică faptul că, dacă în timpul copilăriei copiii suferă de stres, ei pot dezvolta obezitate, care poate fi un simptom pentru dezvoltarea depresiei, anxietatății ori paranoiei în stadiile ulterioare de dezvoltare umană.

De asemenea, situația familială și influențele pe care aceasta le are este necesar să fie luate în considerare. Tulburările mentale, depresia mamei sau a uneia dintre persoanele de referință din viața copilului, mediul familial conflictual în copilăria mică, solicitări aspre și presante din partea unuia dintre părinți ori a altor persoane de referință din viața copilului îl pot predispune la obezitate, la risc crescut de anxietate, alături de stres psihologic și psihosocial.

Stima de sine

Studiile confirmă identificarea la copiii cu obezitate o stimă de sine foarte scăzută. În cele mai multe cazuri transformările corporale aduc cu sine imagine de sine neconformă cu realitatea, însă în situația copiilor cu tulburări alimentare această imagine de sine este grav afectată și duce la un impact negativ mai mare al stimei de sine și la creșterea insatisfacției imaginii corporale, la scăderea valorii personale și la scăderea încrederii în competența personală. Felul în care simt că sunt sau nu acceptați de cei din jurul lor așa cum sunt este un alt factor ce influențează stima de sine.

Referitor la familie și influențele sale, felul în care părinții răspund și se raportează la obezitate modifică în mod semnificativ imaginea de sine a copilului și stima de sine.

Calitatea vieții

Unele cercetări arată că este o puternică asociere între obezitate și un stil de viață nesănătos. Copiii care suferă de obezitate raportează adesea și simptomatologie depresivă, frică, îngrijorări, apatie și evitare în relațiile sociale, ceea ce duce la o viață sedentară, o lipsă de conectare emoțională și găsirea suportului emoțional. Vinovăția și rușinea scad calitatea vieții și motivația de a găsi soluții optime pentru ieșirea din impas și gestionarea sănătoasă a propriei vieți.

Stigmatizarea

Acești copii sunt mai predispuși la dezvoltarea unor multiple probleme psihosociale, așa cum sunt nerespectarea regulilor, agresivitate și comportamene distructive, abuz verbal și fizic. Din punct de vedere emoțional ei sunt predispuși la lipsa de atenție, tachinări și jigniri din partea colegilor ori adulților, suferințe ce pot duce la complicații psihologice.

Stresori precum tachinările și jignirile sunt adesea responsabili pentru rezultate școlare negative ale copiilor care suferă de obezitate și tulburări hrană.

Un studiu realizat de Departamentul pentru Nutriție Clinică din Centrul Medical pentru copii din Shanghai a relevat impulsivitate, instabilitate emoțională și expunere la probleme psiho-emoționale extreme în rândul copiilor tratați pentru obezitate. Acest studiu a corelat obezitatea cu impulsivitatea și lipsa de control al emoțiilor, astfel că a indicat scoruri pozitive ale instabilității cognitive, instabilității atenției și lipsei de atenție, impulsivității motivaționale – care reprezintă procesul mental care activează și menține individul concntrat pe un anumit scop. Aceste caracteristici sunt cu ataât mai grave cu cât este nivelul de obezitate. (2)

Tulburări de hrană

Studiile arată că fetele sunt mai predispuse să fie vulnerabile la stări comorbide și la probleme de alimentație decât băieții. 25% dintre fetele care suferă de obezitate au încercat forme extreme de gestionare a greutății, așa cum sunt inducerea vomei, abuzul de laxative, pilule pentru slăbit, fumatul. Relația dintre obezitate și tulburările alimentare la copii și adolescenți este evidențiată de riscul de a dezvolta tulburîri restrictive de alimentație.

Prevenție și intervenție

În cazul copiilor și adolescenților obezitatea poate fi tratată eficient în situația în care se urmărește schimbarea stilului de viață și de hrană. Este necesar să ne concentrăm pe dezvoltarea sănătății mentale a copilului și adolescentului, să dezvoltăm nivelul de cunoaștere a implicațiilor obezității, să dezvoltăm un stil de viață activ, bazat pe mișcare în aer liber indiferent de vreme și mâncare sănătoasă.

Tratarea anxietății și depresiei la copii, adolescenți și femei poate fi un efort semnificativ pentru prevenirea obezității în rândul copiilor și adolescenților viitori adulți.

Ajutorul familiei se poate concentra pe rezolvarea dificultăților de parenting și de atașament, pe factorii comportamentali și pe dezvoltarea unui model propriu de gestionare și implementare a unui stil de viață sănătos, pe care copilul îl va prelua.

(3) Un alt studiu, realizat de Universitatea din Manchester și Centrul pentru Psihologia Sănătății, arată că, deși părinții sunt bine intenționați în ceea ce privește grija pentru hrana copiilor, aceștia întâmpină greutăți pe parcurs legate de:

• nevoile speciale ale unuia dintre copii,
• preferințele de hrană ale copiilor,
• utilizarea hranei pentru promovarea unui comportament dezirabil, și
• tehnici precum regulile casei, setarea limitelor, prepararea și forma hranei.

Selectarea hranei în funcție de preferințile copilului se realizează după ce copilul a fost expus tipurilor de mâncare nepotrivită, în care zahărul și potențiatorii de aromă au câștigat teren în fața mâncării sănătoase alcătuite din legume, fructe, lactate și carne pregătite în primii ani de viață în casă. Așa cum arată acest studiu, refuzul hranei sănătoase a fost raportat după ce copilul a fost expus treptat și din ce în ce mai mult la snacksuri, fast food și mâncarea colegilor, care se poate să fi fost restricționată sau evitată de părinți acasă, poate chiar din dorința copiilor de a deveni mai autonomi.

Adesea părinții consideră poate necesar privitul la televizor și jocul pe tabletă al copilului în locul activităților desfășurate împreună, în casă ori afară. Plimbatul de mână poate fi neatractiv pentru un copil care ar vrea să alerge toată lumea, să sară și să stea în cap, pentru că abia acum câțiva ani a descoperit minunăția lumii și câte poate face el în ea.

Un părinte inaccesibil emoțional, prea obosit de muncă ori de griji este de înțeles. Însă pentru copilul său grijile părintelui sunt mai mici decât nevoia sa de afecțiune și atenție, care îi garantează viața și posibilitatea descoperirilor ulterioare. Părinții pot căuta suport la un specialist în sănătate mentală – psihoterapeut, psiholog, însă copilul cunoaște doar ajutorul tău. Fii prezent când ți-l solicită și învață-l să-ți răspundă emoțional și să-ți solicite prezența când simte că are nevoie. Dezvoltarea unui atașament sigur aduce un stil de viață sănătos pentru o persoană sănătoasă.

Construiți un program stabil și si usor de respectat de somn. Este absolut necesar pentru controlul greutății, a unei odihne satisfăcătoare și pentru un stil de viață sănătos.

Dimineața, puteți începe mișcarea prin a vă face patul și antrenamentul de 10 minute de dimineață în ritm alert – pe loc sau alergare.

Uneori, părinții, pentru a evita dezaprobarea vecinilor sau a oamenilor din jur, ori pentru a interveni să oprească plânsul copilului, aceștia îi oferă biscuiți, bomboane, snacksuri, prăjituri uscate ori sucuri acidulate dacă vin musafirii. În consecință, ieșitul în oraș poate fi provocator pentru acei părinți care doresc să restricționeze ori să anuleze oferta de mâncare nesănătoasă dintre mese.

Utilizarea hranei pentru controlul emoțiilor negative este asociată cu controlul coercitiv, care este propriu părintelui. (3)

Strategiile părinților de a da hrană într-un mediu și într-un context în care nu hrana este importantă, ci controlul comportamentului ori al emoțiilor, va crea efecte negative, va crea o bulversare pentru copil în ceea ce privește capacitatea de alegere și selectare a hranei sănătoase de cea nesănătoasă. Totodată, copilul nu va fi capabil să-și dezvolte metode de autocontrol al comportamentului și emoțiilor. Pentru a avea un copil responsiv la îndeplinirea obligațiilor dar și capabil să-și împlinească nevoile, să-și arate nevoile și să ceară ajutor în împlinirea lor, este nevoie ca el să dezvolte strategii de autoreglare a emoțiilor, și nu de înlocuire a nevoilor emoționale cu cele de hrană. Altfel, mai târziu, în viața de adolescent ori de adult, în loc să spună că nu vrea să facă sau să i se facă ceva, el va mânca. Atunci când va avea nevoie să-și manifeste dragostea sau să i se arate manifestarea dragostei, el va mânca. Atunci când va vrea să se împrietenească ori să obțină un job, el va mânca, și nu va trece peste momentele de tensiune slabă dinaintea acestor momente.