Contracțiile Braxton-Hicks (travaliul fals sau contracțiile de probă)

În a doua jumătate a secolului al IX-lea, John Braxton-Hicks, un reputat medic britanic specializat în obstretică, a acordat o atenţie specială durerilor acuzate de gravidele aflate în al doilea sau în al treilea trimestru de sarcină. Medicul a notat faptul că aceste contracţii dureroase, identificate de femei în zona pelviană, nu indicau o naştere prematură, ci dispăreau dacă gravida îşi schimba poziţia, se hidrata mai mult sau adăuga exerciţii fizice uşoare în programul zilnic. Şi la ora actuală, gravidele sunt contrariate de acest tip de contracţii ale uterului. Senzaţiile sunt mai frecvente după cea de-a 38-a săptămână de sarcină, sunt imprevizibile, neregulate, ocazionale şi tind să dispară subit.

Factori declanşatori

Crampele sunt cauzate de creşterea nivelului de estrogen din organism (fenomen normal în perioada sarcinii) şi de contractarea uterului ce se încordează, ocazional, timp de 30 de secunde până la două minute cu scopul de a favoriza irigarea cu sânge a placentei. Unii medici consideră că aceste contractări au rolul de a pregăti colul uterin pentru naştere şi că favorizează dilataţia colului în ultima perioadă a sarcinii. (2) Senzaţiile seamănă cu durerile menstruale, dar pot fi mai intense la femeile care se află la prima naştere.

Contracţiile Braxton-Hicks mai sunt denumite „contracţii-probă” sau „travaliu fals” fiindcă pregătesc mama pentru naştere; acestea sunt un bun prilej de a repeta tehnicile de respiraţie pe care femeia şi le-a însuşit în timpul lunilor de sarcină şi care o ajută să suporte mai uşor travaliul. În unele cazuri, contracţiile sunt mai intense, iar gravida le poate interpreta drept adevăratele dureri ale naşterii; statisticile arată că, în medie, nouă din zece mame aflate la prima sarcină se prezintă cel puţin o dată la spital, pregătite de naştere, după ce au manifestat spasmele Braxton-Hicks. (1, 2)

Uneori aceste contracţii se deosebesc cu greu de semnele naşterii premature, dar dacă te afli în cea de-a 37-a săptămână de sarcină şi nu observi mai mult de patru contracţii într-o oră, scurgeri vaginale abundente şi/sau mucus, sângerări vaginale sau presiune pelviană puternică (semne ale unei naşteri premature) atunci e cazul să te relaxezi fiindcă bebeluşul nu se naşte încă. (3)

Unele acţiuni, dar şi factori comuni declanşează, de asemenea, acest tip de senzaţii ca de exemplu:

• atunci când cineva atinge abdomenul gravidei;
• când vezica mamei este plină;
• când mama este mult prea activă, merge timp îndelungat, aleargă, dar şi în urma altor activităţi fizice solicitante (ridicări de greutăţi);
• când fătul este hiperactiv sau când se mişcă în interiorul uterului;
• când gravida este deshidratată;
• după sex;
• în perioade stresante. (2, 4, 5)

Cum le deosebeşti de contracţiile naşterii?

De cele mai multe ori contracţiile Braxton-Hicks sunt neregulate, nu sunt foarte dureroase, se petrec la distanţe mari de timp una de cealaltă şi nici nu se îndesesc. Sunt resimţite în partea inferioară a abdomenului (uneori în cea superioară) care devine, în mod evident, încordat şi tare la atingere. (1) În ultima etapă a sarcinii, însă, contracţiile Braxton-Hicks devin mult mai dese, mai ritmice şi mai inconfortabile, dar nu îşi măresc intensitatea, frecvenţa şi nici durata; de asemenea, aceste încordări ale abdomenului dispar dacă gravida îşi schimbă poziţia şi se relaxează.

Contracţiile premergătoare naşterii provoacă un disconfort mult mai mare, o durere ascuţită şi presiune în zona pelviană, durere în zona lombară, dar şi în coapse, la unele femei. Acestea se succed – după un tipar – la intervale regulate de timp şi devin din ce în ce mai dese şi mai intense pe măsură ce se apropie momentul naşterii. Contracţiile facerii încep în abdomen şi se continuă în zona lombară (şi, uneori, invers), se petrec mult mai regulat, o dată la două sau la trei minute, durează 30 până la 90 de secunde şi nu încetează dacă gravida îşi schimbă poziţia sau dacă adoptă alte măsuri ce sunt eficiente în cazul contracţiilor Braxton-Hicks. Pentru a fi sigură că nu confunzi cele două fenomene, verifică în permanenţă calendarul sarcinii! (3, 4, 5, 6)

Metode de atenuare a durerii

Contracţiile Braxton-Hicks sunt neplăcute, stresante şi cauzează pierderi considerabile de energie chiar şi în cazul celor mai active şi puternice dintre gravide. Din fericire, senzaţiile nu durează foarte mult şi dispar dacă:

• te hidratezi suplimentar;
• stai întinsă pe partea stângă în situaţia în care contracţiile debutează în timp ce stai în pat;
• respiri adânc şi asculţi o muzică relaxantă (această manevră te ajută să diminuezi intensitatea durerii);
• faci o baie caldă timp de 30 de minute sau mai puţin;
• îţi schimbi poziţia (te întinzi dacă stai în picioare şi invers);
• bei un ceai relaxant sau un pahar cu lapte; fereşte-te, în schimb, de băuturile pe bază de cofeină (ceaiuri excitante, cafea, sucuri acidulate);
• urinezi când simţi nevoia; contracţiile nedorite se declanşează cu uşurinţă dacă îţi inhibi pornirile naturale;
• optezi pentru o masă frugală;
• te programezi la un masaj de relaxare oferit de un terapeut autorizat. (1, 2, 3, 4, 5, 7)

Când trebuie să chemi medicul?

Sfatul nostru este să îţi contactezi medicul de urgenţă dacă nu eşti sigură că aceste contracţii sunt inofensive şi prezinţi oricare dintre semnele de mai jos:

• contracţii frecvente, ritmice, ce cresc în intensitate (mai mult de patru contracţii într-o oră, dureroase sau nu);
• dureri abdominale, dureri lombare, presiune în zona pelviană, ca şi cum copilul s-ar pregăti să iasă,
• scurgeri vaginale mai abundente decât de obicei sau cu o consistenţă vâscoasă ori dacă vaginul tău sângerează;
• mai puţin de zece mişcări ale fătului în decurs de o oră;
• senzaţie puternică de greaţă, vomă, diaree. (3, 5, 6)