Cogian Eliza - Cabinet individual de Psihoterapie

  Cu toții am auzit și am folosit cel puțin o dată zicala „Nu lăsa pe mâine ce poți face azi"... Dar oare câți dintre noi înțeleg semnificația ei?! Această zicală se referă de fapt la înlăturarea procrastinării din viața noastră... ușor de spus, greu de făcut...

         

          Ce este procrastinarea? Procrastinarea se referă de fapt la promisiunile pe care le facem față de noi înșine, scopurile pe care ni le propunem și nu le respectăm, uneori fără a ști de ce facem acest lucru. Altfel spus, procrastinarea înseamnă o amânare irațională, o autosabotare, în ciuda faptului că suntem conștienți că decizia ne-ar putea aduce prejudicii mai târziu.

 

          Caracteristicile de bază ale procrastinării

 

1.Îdeplinirea așteptărilor stau la baza încrederii în sine și al optimismului, însă dacă considerați că obiectivele voastre sunt de neatins, atunci veți ajunge să renunțați cu totul la ele. Îndoiala de sine este asociată deseori sarcinilor noi și dicifile pe care le avem de îndeplinit, care se poate transforma într-o stare cronică și anume așteptarea eșecului. Eșecul se transformă ulterior în certitudine pentru că nu facem tot ce ne stă în puteri pentru a rezolva o anumită problemă.

 

2.Valoarea obiectivului este importantă, ea măsurând gradul de plăcere. Cu cât găsim mai puțină valoare în sarcina pe care o avem de rezolvat, cu atât va fi mai greu să ne apucăm de ea. Deseori, procrastinatorii au mai mult de tras de pe urma tărăgănării lucrurilor decât dacă și-ar duce treburile la bun sfârșit din timp.

 

3.Timpul necesar pentru efectuarea anumitor sarcini este factorul determinant în alegerea lucrurilor pe care le facem, nu recompensa asociată acelui lucru. Unii dintre noi pun mai mult preț pe satisfacțiile imediate decât pe cele care implică așteptarea.

 

          Persoanele care tind să amâne lucrurile pe care le au de îndeplinit sunt mai puţin fericite decâ celelalte persoane, din cauza stresului provocat de tendinţa de procrastinare, dând naștere totodată unui sentiment de culpabilitate. Groaza cu care procrastinatorii privesc îndeplinirea unei sarcini le ocupă mai mult timp decât săvârșirea ei.

 

          O persoană care are tendința de a procrastina poate avea probleme legate de anxietate, o stimă de sine scăzută, o mentalitate de autosabotare și impulsivitate. Motivul predominant pentru care procrastinăm este diminuarea autocontrolului, este acel decalaj între intenție și acțiune.

 

          Există două tipuri de procrastinatori

 

          Procrastinatorii cronici care au probleme permanente în terminarea sarcinilor pe care și le-au propus.

 

          Procrastinatorii situaționali care întârzie în terminarea unei sarcini anume.

 

          Ce justificări are un procrastinator pentru a justifica amânarea:

 

• Evitarea - atunci când evităm situația sau locul în care ar trebui să facem un anumit lucru;

 

• Distragerea - atunci când ne implicăm în alte comportamente sau acțiuni pentru a preveni conștientizarea sarcinii;

 

• Banalizarea - atunci când încercăm să ne convingem că sarcina pe care o avem de făcut nu este atât de importantă;

 

• Comparația - atunci când comparăm propria situație cu cu cele mai rele ale altor persoane;

 

• Umorul - atunci când facem „haz de necaz" sau o glumă despre lipsa de realizare și amânare, gândindu-ne că efortul de a îndeplini anumite obiective sau sarcini este amuzant;

 

• Învinuirea externă - atunci când cauza amânării se datorează forțelor externe, dincolo de controlul nostru;

 

• Reîncadrarea - atunci când consideri că începerea timpurie a unui proiect este dăunătoare pentru performanța ta și crezi că lăsarea muncii pe ultimul moment va produce rezultate mai bune;

 

• Negarea - atunci când pretindem că nu procrastinăm, iar sarcinile pe care le facem în momentul de față sunt cu mult mai importante decât cea pe care o evităm;

 

• Lenea - atunci cânt procrastinarea intervine din cauza lenii pentru a îndeplini obiectivele propuse;

 

• Valorizarea - atunci când scoatem în evidență reușite mai bune, subliniind cu satisfacție ceea ce am realizat până atunci la timp;

 

• Optimismul exagerat - atunci când supraestimăm timpul necesar îndeplinirii unei sarcini.

 

          Procrastinarea este în mare parte de natură ereditară și oamenii sunt predestinați amânării lucrurilor, însă ne putem modifica obiceiurile și schimba comportamentul.