Cogian Eliza - Cabinet individual de Psihoterapie

  Problema abuzului sexual la copii este foarte veche, primele referiri științifice făcându-se la începutul anilor 1960. Unul din șase copii sunt abuzați sexual, iar 75% dintre aceștia nu spun. Mărturisirea abuzului sexual suferit este dificilă din multe puncte de vedere, copiii fiind mituiți sau amenințați de către abuzator. Copiii pot crede că abuzul sexual s-a produs din vina lor și că vor avea probleme dacă vor spune cuiva. Ei se pot teme că nu vor mai putea locui acasă, că vor cauza divorțul părinților, că cineva apropiat va merge la închisoare, că părinții nu îi voi crede, sau le este frică să le comunice părinților despre abuz. Confuzia, rușinea și teama sunt sentimente puternice pe care copilul abuzat le trăiește în secret.

 

          Semne și simptome ale copilului abuzat sexual

 

• tulburări emoționale: frică, anxietate, depresie, obsesii și suicid;

 

• diferite manifestări psihosomatice;

 

• fuga de acasă;

 

• tulburări de învățare, copilul nu mai dă randament la școală ca înainte;

 

• comportament ciudat în timpul examinării corporale;

 

• leziuni genitale;

 

• diferite boli venerice cu transmitere sexuală depistate cu ajutorul unui examen bacteriologic;

 

• coșmaruri, sau dificultăți în a adormi;

 

• nu dorește să rămână singur cu un anumit copil sau cu o altă persoană;

 

• poate avea un comportament ciudat în prezența abuzatorului sau în locul unde a fost abuzat: bâlbâială, tremurat, enuresis.

 

          Ce trebuie să știe copiii despre abuzul sexual pentru a putea să-l identifice și să-l comunice unui adult în care are încredere:

 

• Identificarea adulților în care poate avea încredere - asta nu înseamnă că dacă cineva îi este familiar poate fi și o persoană de încredere;

 

• Corpul îi aparține și trebuie să spună dacă cineva îl atinge - este bine de menționat copilului că ocazional, medicul / asistenta de la gradiniță, școală sau spital sau chiar un părinte, vor fi nevoiți să îi verifice corpul dacă spun că au vreo mâncărime, dacă îi doare ceva, lucru care nu va dura mult și nu va fi un secret;

 

• Copilul trebuie să fie învățat care sunt părțile lui intime;

 

• Copiii mai mari sau adolescenții, chiar și adulții care îi ating părțile intime, știu că este ceva greșit și nu doresc să fie descoperiți, de aceea vor încerca să-i pacălească;

 

• Nu trebuie să fie un secret dacă cineva îl atinge! Dacă cineva îi spune copilului să țină secret faptul că-i atinge părțile intime, acesta este un indiciu că trebuie să spună ceea ce i s-a întâmplat;

 

• Copilul trebuie să înțeleagă că abuzul sexual sau chiar și cel fizic nu se întâmplă din vina lui și nu ar trebui să se simtă vinovat.

 

          Care sunt tacticile folosite de un abuzator

 

• abuzatorul își alege victimele foarte atent, fiind focusat pe acei copii care consideră că nu îl vor refuza și cu care vor avea ulterior oportunitatea să petreacă timp împreună;

 

• abuzatorul întinde mici capcane copiilor de-a lungul timpului și îi păcălește atât pe ei cât și pe părinții lor uneori, pentru a le câștiga încrederea: pretind că sunt prieteni cu copilul;

 

• abuzatorul testează limitele copilului: face glume, îl mângâie pe spate, îl gâdilă, joacă jocuri sexuale precum striptease, îl atinge din ce în ce mai des, iar după o perioadă mai îndelungată îi atinge accidental părțile intime;

 

• abuzatorul apelează la intimidarea copilului folosind frica, rușinea sau vinovăția pentru a-l împiedica să spună ceea ce se întâmplă atunci când se întâlnesc;

 

• vizionarea de materiale cu imagini sexuale explicite pentru a satisface curiozitatea naturală a copilului până la normalizarea comportamentului sexual cu ajutorul imaginilor, filmelor, mesaje pe telefon și descrieri ale actelor sexuale;

 

• abuzatorul îl încurajează pe copil să nu respecte anumite reguli impuse de părinții săi pentru ca mai apoi relația să devină secretă și să-l șantajeze în caz că ar dori să spună vreunei persoane ceea ce i se întâmplă;

 

• folosirea de droguri sau alcool este o altă metodă de nerespectare a regulilor, ceea ce îl va pune pe copil în imposibilitatea de a comunica ceea ce i se întâmplă unei persoane de încredere;

 

• blamarea și intimidarea copilului făcându-l să se simtă responsabil de abuz sau ce s-ar putea să i se întâmple lui sau familiei sale dacă va spune ceva mai departe și nu ține acest secret.