Cercetătorii au dezvoltat lentile de contact ce pot trata diferite maladii oculare

Cercetătorii de la Universitatea Tehnologică Nanyang din Singapore (Nanyang Technological University, Singapore – NTU Singapore) au dezvoltat un sistem de lentile de contact cu microace ce poate reprezenta o alternativă eficientă, ce nu provoacă durere, ale actualelor metode de tratare ale maladiilor oculare precum glaucomul sau degenerarea maculară.
Tratamentele actuale ale diferitelor tipuri de boli oculare precum glaucomul sau degenerarea maculară necesită aplicarea unor picături sau unguente a căror eficiență este îngreunată de apărarea naturală a ochilui ce constă în clipit și lăcrimat. De asemenea, în unele cazuri este nevoie de injecții la nivelul ochiului care presupun un grad de disconfort, dar pot reprezenta și un risc de infecție. Prin urmare, unii pacienți nu reușesc să urmeze indicațiile doctorului și să respecte tratamentul prescris bolilor de care suferă, cu atât mai mult cu cât aceste afecțiuni oculare sunt cronice și necesită un tratament pe termen lung.

Plasturele dezvoltat este acoperit cu microace biodegradabile care, după ce plasturele a fost aplicat exact ca o lentilă de contact, livrează o cantitate constantă de medicament. În cazul testelor efectuate pe șoareci, o singură aplicare a unui plasture a fost cu până la 90% mai eficient în atenuarea afecțiunii decât în cazul aplicării unei picături cu o cantitate de zece ori mai mare de substanță activă.

Echipa ce a realizat acest proiect este formată din profesorul Chen Peng de la NTU Singapore și alți doi profesori asistenți: Wang Xiaomeng și Xu Chenjie, studiul fiind publicat în Nature Communications la începutul lunii noiembrie 2018.


„Microacele sunt alcătuite din substanțe ce se găsesc în mod normal în organism, și am arătat în studiile noastre pe care le-am făcut pe cobai că aceste substanțe nu provoacă durere și sunt minim invazive. Dacă vom reuși să obținem aceleași rezultate și în trialurile clinice, acest plasture ar putea deveni o alternativă bună pentru tratamentul bolilor oculare ce necesită o terapie de lungă durată, precum glaucomul și retinopatia diabetică.” a spus profesorul Chen.

„De asemenea, pacienții ce întâmpină dificultăți în ceea ce privește administrarea repetată de picături sau de unguent oftalmic pot considera ca fiind utilă aplicarea plasturelui, mai ales pentru că se obține același efect terapeutic, dar cu o doză mai mică de medicament și cu aplicări mai rare ale dispozitivului. ” a completat același profesor.

Un studiu făcut în 2018 sugerează că numărul pacienților cu afecțiuni oculare de tipul glaucomului și retinopatiei diabetice va crește semnificativ în Singapore până în 2040, iar numărul pacienților cu degenerescență maculară, ce apare ca urmare a înaintării în vârstă, se va dubla.

În momentul de față, tratamentele locale pentru diferitele tipuri de afecțiuni oculare sunt îngreunate de mai multe mecanisme, precum mecanismele fiziologice ale ochiului sau barierele structurale ale acestuia care constau în clipit și lăcrimat, acestea ducând la spălarea medicamentului care este aplicat în mod direct la nivelul ochiului. Din acest motiv, aplicările topice de picături oftalmice sau de unguent oftalmic necesită administrări repetate, toate aceste mecanisme ce intervin în spălarea medicamentului fac ca doar 5% din medicamentul aplicat la o singură utilizare să fie absorbit, iar restul este îndepărtat de aceste mecanisme de protecție.

Injecțiile intraoculare reușesc să penetreze barierele structurale ale ochiului, dar odată injectat medicamentul, acesta este refluat, iar prin clipit și lăcrimat medicamentul este îndepărtat de la suprafața ochiului. De asemenea, prin injecțiile intraoculare există riscul apariției unei infecții sau lezării ochiului, iar în plus, complianța pacientului este redusă.

„Aceste două metode produc doar o eliberare rapidă și de scurtă durată a medicamentului. Ele nu sunt metode ideale pentru tratarea bolilor cronice oculare care necesită un tratament susținut. ” a spus profesorul Chen. Pentru rezolvarea acestei probleme, echipa de cercetători a dezvoltat un plasture cu dimensiunile de 2 mm lungime și 2 mm lățime, la suprafața căruia se afla nouă microace care pot fi încărcate cu diferite medicamente. Fiecare ac are formă de piramidă, fiind forma optimă pentru a penetra țesuturile. Acele sunt alcătuite din acid hialuronic, o componentă ce se găsește în mod normal la nivelul ochiului, și prezintă un strat secundar alcătuit dintr-o formă modificată de acid hialuronic care permite o degradare mai lentă a acelor, permițând în acest mod o eliberare mai lentă a substanțelor active.

În experimentele de laborator care s-au făcut pe șoareci cu vascularizație corneană (o condiție în care se dezvoltă noi vase de sânge la nivelul corneei ca urmare a ischemiei) s-a constatat o reducere cu 90% a zonei de vascularizație la o singură aplicare a unui plasture cu un microgram de DC101 (un antigen care se fixează pe factorul de creștere ce duce la proliferare vasculară). În plus, la administrarea a unei picături din aceeași substanță activă, dar într-o doză de 10 micrograme, nu s-a constatat o reducere a vascularizării. De asemenea, la o saptămână de la aplicarea plasturelui nu au fost observate leziuni la nivelul corneei, ceea ce atestă faptul că microacele sunt suficient de puternice să pătrundă în cornee, dar nu o perforează în totalitate.

Profesorul Chen a declarat că echipa sa lucrează pentru îmbunătățirea plasturilor și sunt în căutare de un partener pentru a începe trialurile clinice.

Sursa: Science Daily