Naştere şi autohipnoza
Autor: Psiholog Staicu Nuta
Naştere şi autohipnoza - Psiholog Nuṭa Staicu
Lucrând cu femeile gravide care traversează această etapă a vieţii, am putut observa în cazul unora, un anumit profil psihologic ce le caracterizează: disperare, teamă, imposibilitatea concentrării gândurilor pe găsirea unei soluţii, griji pentru perioada maternităţii.
Nu greşesc dacă afirm că, în general, femeile din mediile defavorizate – dar nu numai, au mari carenţe informaţionale despre perioada gravidităţii şi despre naştere. Din acest motiv ele îşi construiesc o imagine negativă, chiar catastrofică, despre perioada ce va urma.
După depăşirea perioadei de criză, în mod concret după naştere, femeile au o nouă perspectivă asupra vieţii, constatându-se o îmbunătăţire considerabilă a tonusului afectiv şi cognitiv.
Toate aceste sindroame au drept caracter comun faptul că se leagă tematic de trinomul graviditate – naştere – produsul de concepţie.
Portretul psihologic al gravidităţii şi al perioadei post-partum
Perioada gravidităţii şi procesul naşterii este o perioadă de schimbări intense, atât în sfera psihicului femeii, cât şi în cea fizică. Încă din momentul concepţiei apar schimbări hormonale, se instaurează o stare psihică specifică, modificări ce vor avea influenţă asupra evoluţiei sarcinii, a naşterii şi asupra perioadei post-natale.
Perioada gravidităţii este marcată de nenumărate zbuciumuri sufleteşti ce alternează cu perioade de mulţumire şi sentimente de împlinire. Fiecare părinte alcătuieşte un ”portret robot” al viitorului copil în funcţie de care îşi formează aşteptările. De multe ori acest “portret robot” dăunează echilibrului psihologic al viitoarei mame, echilibru mult pus la încercare de o serie de temeri.
Sarcina este o perioadă deosebită în viaţa femeii, încărcată de diferite stări emoţionale, sentimente şi reacţii afective. Multe femei simt că sunt gravide înainte ca sarcina să fie percepută obiectiv. Bineînţeles că este foarte important dacă este o sarcină dorită sau nu. Între mama şi făt există o relaţie intimă ce se realizează prin cuvinte, gesturi sau chiar perioadele de linişte. Copilul reacţionează la ceea ce face mama, viaţa lui fiind ritmată de bătăile inimii materne. Zgomotele lumii exterioare sunt mult mai atenuate de lichidul amniotic în care pluteşte fătul, astfel că somnul nu-i este deranjat, ocupându-i cea mai mare parte a timpului. De la 4 - 4,5 luni mama percepe mişcările fătului, părinţii ating uterul gravid stabilindu-se primele contacte care îmbogăţesc relaţia fătului cu parinţii săi. Fiecare femeie îşi trăieşte sarcina în mod specific; pentru mamele cu mai mulţi copii, fiecare sarcină este diferită. Perioada sarcinii este încarcată de speranţă şi angoasă totodată, liniştea putând fi înlocuită dintr-o dată de temeri. Se poate ca fiecare femeie să retrăiască câte ceva din propria copilarie în timpul sarcinii. Astfel, conştient sau nu, ea se apropie de mama sa, în mod conflictual sau armonios, după trecutul fiecăreia.
Este important pentru gravidă să recunoască şi să distingă anxietatea de oscilaţiile emoţionale. Mai des întâlnită în primul trimestru de sarcină şi spre finalul ultimului trimestru anxietatea este caracterizată prin urmatoarele semne: stări de iritare accentuată, tulburări ale somnului, schimbări în modul de alimentaţie, pierderea interesului pentru activităţi care înainte îi făceau plăcere, tristeţe constantă. Dacă se întalnesc mai multe dintre aceste semne, trebuie să consulte un specialist, pentru că dacă amână lucrurile s-ar putea înrăutăţi. În plus o depresie în timpul sarcinii, creşte riscul apariţiei alteia după naştere. În cazul depresiei, abordarea multidisciplinară la medic şi psihoterapeut este cea mai eficientă.
Temerile prezente în perioada gravidităţii
În perioada gravidităţii, o femeie este frământată de o serie de întrebări referitoare la copilul care îl va naşte, la perioada imediat următoare naşterii, precum şi în legătură cu relaţiile ce le va stabili cu nou-născutul sau cu familia. Perioada gravidităţii, momentul naşterii, perioada ce urmează imediat naşterii sunt evenimente cu un puternic caracter autobiografic. Încărcătura afectivă din această perioadă are drept efect o fixare cu o mare acurateţe a faptelor, impresiilor şi chiar a aşteptărilor.
Cele mai frecvente temeri sunt:
a. Teama pentru copil
În perioada de graviditate multe femei se gândesc dacă ele vor da naştere unui copil sănătos, fără malformaţii.
b. Teama de momentul naşterii
Cu cât momentul naşterii se apropie mai mult, frica femeii gravide este mai mare. Pe parcursul celor 9 luni ea s-a obişnuit cu schimbările inerente perioadei de sarcină, dar acum se află în faţa necunoscutului: "Cum va decurge travaliul?", "Va face faţă durerilor naşterii?", "Dacă ceva nu va merge bine şi viaţa ei sau a copilului va fi pusă în pericol...?" Acum este momentul în care nu mai poate "da înapoi". Pe de o parte se bucură (îşi va vedea propriul copil, va finaliza perioada de sarcină), dar pe de altă parte îşi face griji. Aceste trăiri sunt normale, iar femeia aflată în pragul naşterii trebuie să gândească pozitiv: pentru ea şi pentru copilul său. Temerile prezente în perioada gravidităţii vor influenţa perioada puerperală. Femeile se pot simţi foarte vulnerabile la refuzuri, pierderi sau insulte în timpul acestei perioade. Se pot simţi respingătoare şi nedorite de către soţii/partenerii lor.
Femeile însărcinate sunt dornice ca disconfortul cauzat de sarcină să se termine, dar în acelaşi timp sunt îngrijorate de realitatea de a deveni mame şi de modificările care vor urma în relaţia maritală şi familie, în special de modul în care îi va afecta pe ceilalţi fraţi noul membru al familiei.
c. Teama pe care o implică dobândirea statutului de "mamă"
Starea de graviditate şi naşterea unui copil este un moment important în viaţa oricărei femei; acest eveniment se caracterizează prin apariţia unor sentimente contradictorii, care oscilează de la seninătate, bucurie şi satisfacţie de împlinire până la nesiguranţa de sine, îndoieli faţă de capacitatea de a fi părinte şi chiar aversiune pentru copilul nou-născut.
d. Teama de durerile şi intervenţiile chirurgicale suplimentare
Principala temere legată de naştere o reprezintă durerile sau intervenţiile chirurgicale suplimentare.
Nu există gravidă care să nu se teamă de durerile naşterii, fie că este la prima sarcină, fie că are deja mai mulţi copii. Este normal să fie aşa, mai ales că la teama de durere se adaugă teama de necunoscut. Majoritatea femeilor consideră travaliul o experienţă deosebit de dureroasă.
Totuşi, orice femeie simte în adâncul sufletului său că trebuie să fie mamă, iar atunci când va veni momentul şi când este pregatită cu siguranţă va învinge orice teamă.
e. Teama gravidei de a nu fi în stare să ofere suficientă dragoste copilului
Femeia gravidă, deşi încântată şi mândră că va avea un copil, începe să gândească şi să se întrebe dacă nu îi va fi greu să dezvolte un sentiment de dragoste pentru o fiinţă pe care nu a văzut-o şi nu a simţit-o încă. Când încep să fie percepute mişcările fetale, viitoarea mamă începe să înţeleagă că de fapt este vorba de o persoană reală şi atunci afecţiunea sa faţă de viitorul copil creste, în alte cazuri, afecţiunea mamei faţă de viitorul copil apare în momentul în care femeia gravidă vede primele imagini ecografice ale fătului şi-i vede inima bătând.
f. Îndoiala femeii gravide pentru propria sa “maturitate”
Din momentul în care li se confirmă faptul că sunt însărcinate, tot mai multe femei se întreabă dacă sunt destul de "mature" pentru a avea un copil, îngrijorările, lor nu se raportează doar la perioada de graviditate, ci merg mai departe spre perioada post-partum. Chiar şi în momentele ulterioare luării contactului cu nou-născutul multe mame au aceste îndoieli. Această teamă este firească pentru orice femeie aflată în faţa unei noutăţi, mai ales când este vorba despre un eveniment atât de important ce are să le schimbe întreaga viaţă.
g. Teama pentru evoluţia relaţiei cu partenerul
Uneori, armonia cuplului este afectată de neliniştile şi nemulţumirile trăite de viitoarea mamă. Ea se simte mai vulnerabilă, mai mult decât oricând şi solicită mai multă afecţiune şi îngrijire, chiar dacă primeşte această atenţie deosebită de la partener, dar simte că ar putea să i se ofere şi mai mult, atunci are sentimentul că este părăsită şi neglijată.
Pe zi ce trece, simte că depinde tot mai mult de partener şi îi este greu să accepte că nu mai poate fi la fel de independentă ca înainte de sarcină. Simte ca fiind incompatibile statutul de mamă cu cel de iubită.
Despre autohipnoză
Autohipnoza este considerată, alături de relaxare, o metodă de autoterapie, autoreglare a stărilor psihice ale omului şi o modalitate de explorare creativă a eu-lui, în care subiectul îşi poate cunoaşte mai bine propriile probleme, le poate rezolva supunându-se propriilor autosugestii. Autohipnoza este o stare de transa obṭinuta de catre subiectul însuṣi. Este o arma puternica în orice proces terapeutic ṣi de cele mai multe ori subiecṭii pot sa obṭina schimbari pozitive. Ei pot sa depaṣeasca anumite obiceiuri nedorite, pot sa promoveze relaxarea, concentrarea ṣi încrederea în puterea de sine, care poate este lucrul cel mai important în autohipnoza.
Naṣterea este o experienṭa fizica intensa, dar ṣi o experienṭa solicitanta din punct de vedere emoṭional. Putem considera naṣterea, o calatorie spirituala în care înveṭi multe despre tine şi despre puterea ta interioara. Poate fi un proces dureros şi traumatizant pentru mamă. Şedinţele de hipnoză ţinute anterior naşterii vor permite mămicii să intre repede în faza de auto-hipnoză. Astfel ea îşi poate face cu uşurinţă anestezie propriul ei corp, oriunde şi oricând, atâta timp cât ea are nevoie. Acest lucru este foarte important pentru orice femeie în timpul travaliului, dar mai ales pentru bebeluşul pe care îl va aduce pe lume. Femeia învaţa cum să preia controlul asupra corpului ei, astfel încât ea va avea încredere în abilitatea naturală a trupului ei de a aduce pe lume copilul cu uşurinţă şi cu minimum de disconfort. Prin şedinţele de hipnoză pregătitoare, în momentul necesar, femeia va intra în starea de auto-hipnoză pentru că mintea ei este deja programată să facă exact ceea ce trebuie făcut.
Teama opreṣte travaliul. Unele femei acceptă durerile naṣterii ca pe ceva normal, necesar, inofensiv. Ele au încredere în proces, ṭipă la durere şi se concentreaza între timp. Permite corpului sa preia controlul. Ṣtiu că pot naṣte.
Altele ar putea face faṭa angajându-se în activităṭi fizice şi mentale ca: exerciṭii de imagerie, tehnici de respiraṭie, eliberarea tensiunii, miṣcari ritmice sau gemete etc. Deṣi nu îṣi pot controla contracṭiile, îşi controleaza răspunsul faṭa de ele.
Mamiferele au instinctul de a-ṣi pastra puii în siguranṭa. Girafele, de exemplu, se opresc brusc din travaliu dacă simt pericolul. Femeile au şi ele hormoni care declanşează travaliul (oxitocina) şi care îl opresc (adrenalina). Astfel, dacă îţi este frică, adrenalina poate stopa procesul natural al naṣterii. De aceea este indicat sa transformi teama în putere ṣi ȋncredere, astfel încât sa ai o naṣtere uṣoara. Atunci când femeia simte teama în timpul naṣterii, corpul ei elibereaza hormonii stresului care declanseaza ȋn organism un raspuns de tip “lupta sau fugi”. Aceasta reacţie face ca musculatura să se contracte, ceea ce interferează cu procesul naşterii. Antrenând mintea prin autohipnoză, aceasta face ca naşterea să decurgă blând, în siguranţă, şi astfel femeile pot evita intrarea în starea de “luptă sau fugi”, permiţând astfel ca naṣterea sa decurga lin. Subconṣtientul este responsabil pentru multe dintre funcṭiile noastre biologice ṣi este ṣi căminul convingerilor noastre. În această stare de relaxare, un hipnoterapeut umple mintea mamei cu imagini pozitive asociate cu naṣterea pentru ca ea să poată apela la ele în timp ce naṣte.
Încrederea de sine este cel mai puternic medicament. Natura este uimitoare iar organismul este un sistem care funcṭioneaza perfect. Concentreaza-te pe întreg procesul naṣterii ṣi ai ȋncredere ȋn legile naturii. Când mama este relaxată ṣi ȋncrezatoare, totul merge bine.
Travaliul este o muncă serioasa. De aceea se şi cheamă travaliu. Pentru că trebuie să munceşti. Asta înseamnă EFORT pe care trebuie să-l depui tu şi nimeni altcineva.
Dincolo de pufaieli şi respiraţii sacadate, dincolo de chiote şi vaite, naşterea este o experienţă încântătoare. La final îţi vei da seama ce treabă grea ai făcut. Iar când îţi vei ţine pentru prima dată bebeluşul în braţe, nimic din toate ce au fost mai înainte nu va mai conta.
Pregătirea pentru naşterea copilului se face cu multe săptămâni înainte, iar când a sosit momentul ca el să vină pe lume e nevoie de un mare consum de energie, energie pe care o vom lua din bucuria aducerii pe lume a bebeluşului.
S-au făcut mai multe experienţe în obstetrică. Studiile arată că gravidele care au fost învăţate să practice autohipnoza, rezultatul a fost următorul: că femeile pregătite pentru naştere cu autohipnoză au raportat mult mai puţine dureri la naştere, au avut o atitudine mult mai pozitivă în timpul travaliului precum şi dorinţa lor ulterioară de a avea şi alţi copii. Se consideră că utilizarea autohipnozei necesită un efort mic şi este un suport practic pentru a naşte un copil normal, sănătos, de către o mamă normală, sănătoasă.
În autohipnoză, o parte din mintea conştientă trebuie să rămână activă pentru a dirija fenomenul hipnotic. Într-un fel putem spune că rolul hipnotistului este luat de mintea conştientă în timp ce sugestia este dată minţii inconştiente, unde sugestiile sunt acceptate şi el va reacţiona în funcţie de aceasta.
În momentul când începem transa trebuie să ştim că începem să ne relaxăm, că vom gândi foarte clar, să ne dăm sugestii rezonabile, pe care le dorim. Este bine să o facem dacă dorim atât seara cât şi dimineaţa, pentru a avea un rezulat mai bun. Dimineaţa o veţi face pentru a vă pregăti pentru ziua care urmează, pentru activitatea pe care urmează să o desfăşuraţi în cursul zilei iar seara pentru a produce o senzaţie de linişte şi diminuare a stresului care să vă pregătească pentru o noapte linişitită.
Exemplu:
... am să mă aşez cât mai confortabil ….. unde am şansă mai mică sa fiu perturbată … şi am să stau jos…. şi cum eu mă simt aşa de lejer … voi permite ochilor să se închidă … ca să mă relaxez … şi mă voi trezi numai când se va întâmpla ceva periculos … care necesită atenţia mea şi numai în aceste condiţii … toate zgumotele pe care le voi auzi … mă vor ajuta să merg şi mai adânc … şi mai adânc …. cu fiecare zgomot pe care îl aud … voi fi şi mai adânc în transă ,…. cu excepţia acelor zgomote … care necesită intervenţia mea … şi aşa cum sunt adânc relaxat eu voi sta în această stare …. cât de mult doresc eu (tot timpul travaliului) … cât îmi face plăcere …. şi am să mă trezesc încrezătoare în forţele proprii, echibrată, stăpână pe situaţie …. aşa cum nu am fost de multa vreme .….... şi cum stau cu ochii aşa închişi … eu voi începe să număr … mental … de la 10 la 1 şi o să număr încet ….. aşa cum inspir şi respir … sau chiar atunci când expir … pot să ţin o secundă ….. respiraţia … şi aceasta ştiu că mă ajută să mă calmez … să-mi calmez corpul … şi cu fiecare număr între 10 şi 1 … .am să fiu 10% mai relaxat … cu fiecare număr care coboară … fiecare număr mă va ajuta … să merg 10% mai relaxat … în această stare de relaxare … şi de fiecare dată … relaxarea va deveni tot mai adâncă … de fiecare dată când merg în transă … tot mai adâncă … şi mai adâncă …. 10…. 9 … tot mai adânc relaxat …. 8…. 7…. 6….. adânc relaxat … adânc…..5 ….4 …3 …2 …1 … sunt echilibrată, mă simt ȋncrezătoare ȋn forţele mele....corpul meu este perfect sănătos...funcţionează perfect ...voi avea o naştere uşoară...lină... netraumatizantă nici pentru mine, nici pentru bebeluş.... am suficientă înţelepciune interioară care să mă ghideze la naştere...cu fiecare contracţie uterină ştiu că dilataţia cervixului meu progresează....apoi bebeluşul începe să coboare încet, încet prin filiera pelvigenitală...îl aud....îl văd...îl ţin în braţe...îl admir....îl pun la sân...doamne cât de mult îl iubesc.....
Ceea ce mintea îşi imaginează, poate deveni real
Trebuie totuşi să menţionez că pregătirea are un rol foarte important (joacă rol de informare, încălzire, antrenament), ajutând la obţinerea unei transe mult mai profunde şi, în concluzie, mai eficiente.
Avantajele naşterii prin autohipnoza
Deci putem spune ca autohipnoza:
elimina sau reduce ȋncordarea, anxietatea ṣi durerea ȋnainte, ȋn timpul ṣi după naṣtere prin pregatiri anterioare, relaxare, anestezie hipnotica şi sugestii posthipnotice de refacere după naṣtere. Majoritatea femeilor care au născut cu ajutorul autohipnozei au declarat că au simţit în timpul travaliului doar senzaţii de presiune şi o usoară tensiune a uterului;
diminuează oboseala fizică şi mentală din timpul naşterii;
poate fi o opţiune pentru gravidele care suferă de diverse alergii şi nu pot apela la anestezie;
contracţiile uterine nu sunt influenţate. Autohipnoza nu interfereaza cu mecanismele normale ale travaliului, ci le faciliteaza;
reduce pierderile de sânge, riscul de apariţie a complicaţiilor şi necesitatea intervenţiilor (cezariana, forceps);
reduce riscul de anoxie fetală (stare patologică provocată de lipsa cantităţii necesare de oxigen), deoarece nu produce o blocare a respiraţiei sau a circulaţiei sanguine între mamă şi făt;
scurtează prima etapă a travaliului cu câteva ore;
diminuează trauma naşterii pentru bebeluş.
Autohipnoza nu are contraindicaţii, ea dezvoltă şi un ataşament mai mare faţă de propriul copil şi înlătură eventualele depresii de după naştere, la fel ca şi tensiunile din timpul naşterii. Efectele sunt sporite cu cât încrederea pacientului în această metodă este mai mare. Tehnica este extrem de veche si binecunoscută. Autohipnoza este de fapt o stare de transă pe care o trăim cu toţii atunci când suntem foarte concentraţi.
Bibliografie:
1. Irina Holdevici - Sugestiologie si psihoterapie sugestiva, Editura Victor, 1995
2. Irina Holdevici - Hipnoza clinica, Editura Trei, Bucuresti, 2010
Lucrând cu femeile gravide care traversează această etapă a vieţii, am putut observa în cazul unora, un anumit profil psihologic ce le caracterizează: disperare, teamă, imposibilitatea concentrării gândurilor pe găsirea unei soluţii, griji pentru perioada maternităţii.
Nu greşesc dacă afirm că, în general, femeile din mediile defavorizate – dar nu numai, au mari carenţe informaţionale despre perioada gravidităţii şi despre naştere. Din acest motiv ele îşi construiesc o imagine negativă, chiar catastrofică, despre perioada ce va urma.
După depăşirea perioadei de criză, în mod concret după naştere, femeile au o nouă perspectivă asupra vieţii, constatându-se o îmbunătăţire considerabilă a tonusului afectiv şi cognitiv.
Toate aceste sindroame au drept caracter comun faptul că se leagă tematic de trinomul graviditate – naştere – produsul de concepţie.
Portretul psihologic al gravidităţii şi al perioadei post-partum
Perioada gravidităţii şi procesul naşterii este o perioadă de schimbări intense, atât în sfera psihicului femeii, cât şi în cea fizică. Încă din momentul concepţiei apar schimbări hormonale, se instaurează o stare psihică specifică, modificări ce vor avea influenţă asupra evoluţiei sarcinii, a naşterii şi asupra perioadei post-natale.
Perioada gravidităţii este marcată de nenumărate zbuciumuri sufleteşti ce alternează cu perioade de mulţumire şi sentimente de împlinire. Fiecare părinte alcătuieşte un ”portret robot” al viitorului copil în funcţie de care îşi formează aşteptările. De multe ori acest “portret robot” dăunează echilibrului psihologic al viitoarei mame, echilibru mult pus la încercare de o serie de temeri.
Sarcina este o perioadă deosebită în viaţa femeii, încărcată de diferite stări emoţionale, sentimente şi reacţii afective. Multe femei simt că sunt gravide înainte ca sarcina să fie percepută obiectiv. Bineînţeles că este foarte important dacă este o sarcină dorită sau nu. Între mama şi făt există o relaţie intimă ce se realizează prin cuvinte, gesturi sau chiar perioadele de linişte. Copilul reacţionează la ceea ce face mama, viaţa lui fiind ritmată de bătăile inimii materne. Zgomotele lumii exterioare sunt mult mai atenuate de lichidul amniotic în care pluteşte fătul, astfel că somnul nu-i este deranjat, ocupându-i cea mai mare parte a timpului. De la 4 - 4,5 luni mama percepe mişcările fătului, părinţii ating uterul gravid stabilindu-se primele contacte care îmbogăţesc relaţia fătului cu parinţii săi. Fiecare femeie îşi trăieşte sarcina în mod specific; pentru mamele cu mai mulţi copii, fiecare sarcină este diferită. Perioada sarcinii este încarcată de speranţă şi angoasă totodată, liniştea putând fi înlocuită dintr-o dată de temeri. Se poate ca fiecare femeie să retrăiască câte ceva din propria copilarie în timpul sarcinii. Astfel, conştient sau nu, ea se apropie de mama sa, în mod conflictual sau armonios, după trecutul fiecăreia.
Este important pentru gravidă să recunoască şi să distingă anxietatea de oscilaţiile emoţionale. Mai des întâlnită în primul trimestru de sarcină şi spre finalul ultimului trimestru anxietatea este caracterizată prin urmatoarele semne: stări de iritare accentuată, tulburări ale somnului, schimbări în modul de alimentaţie, pierderea interesului pentru activităţi care înainte îi făceau plăcere, tristeţe constantă. Dacă se întalnesc mai multe dintre aceste semne, trebuie să consulte un specialist, pentru că dacă amână lucrurile s-ar putea înrăutăţi. În plus o depresie în timpul sarcinii, creşte riscul apariţiei alteia după naştere. În cazul depresiei, abordarea multidisciplinară la medic şi psihoterapeut este cea mai eficientă.
Temerile prezente în perioada gravidităţii
În perioada gravidităţii, o femeie este frământată de o serie de întrebări referitoare la copilul care îl va naşte, la perioada imediat următoare naşterii, precum şi în legătură cu relaţiile ce le va stabili cu nou-născutul sau cu familia. Perioada gravidităţii, momentul naşterii, perioada ce urmează imediat naşterii sunt evenimente cu un puternic caracter autobiografic. Încărcătura afectivă din această perioadă are drept efect o fixare cu o mare acurateţe a faptelor, impresiilor şi chiar a aşteptărilor.
Cele mai frecvente temeri sunt:
a. Teama pentru copil
În perioada de graviditate multe femei se gândesc dacă ele vor da naştere unui copil sănătos, fără malformaţii.
b. Teama de momentul naşterii
Cu cât momentul naşterii se apropie mai mult, frica femeii gravide este mai mare. Pe parcursul celor 9 luni ea s-a obişnuit cu schimbările inerente perioadei de sarcină, dar acum se află în faţa necunoscutului: "Cum va decurge travaliul?", "Va face faţă durerilor naşterii?", "Dacă ceva nu va merge bine şi viaţa ei sau a copilului va fi pusă în pericol...?" Acum este momentul în care nu mai poate "da înapoi". Pe de o parte se bucură (îşi va vedea propriul copil, va finaliza perioada de sarcină), dar pe de altă parte îşi face griji. Aceste trăiri sunt normale, iar femeia aflată în pragul naşterii trebuie să gândească pozitiv: pentru ea şi pentru copilul său. Temerile prezente în perioada gravidităţii vor influenţa perioada puerperală. Femeile se pot simţi foarte vulnerabile la refuzuri, pierderi sau insulte în timpul acestei perioade. Se pot simţi respingătoare şi nedorite de către soţii/partenerii lor.
Femeile însărcinate sunt dornice ca disconfortul cauzat de sarcină să se termine, dar în acelaşi timp sunt îngrijorate de realitatea de a deveni mame şi de modificările care vor urma în relaţia maritală şi familie, în special de modul în care îi va afecta pe ceilalţi fraţi noul membru al familiei.
c. Teama pe care o implică dobândirea statutului de "mamă"
Starea de graviditate şi naşterea unui copil este un moment important în viaţa oricărei femei; acest eveniment se caracterizează prin apariţia unor sentimente contradictorii, care oscilează de la seninătate, bucurie şi satisfacţie de împlinire până la nesiguranţa de sine, îndoieli faţă de capacitatea de a fi părinte şi chiar aversiune pentru copilul nou-născut.
d. Teama de durerile şi intervenţiile chirurgicale suplimentare
Principala temere legată de naştere o reprezintă durerile sau intervenţiile chirurgicale suplimentare.
Nu există gravidă care să nu se teamă de durerile naşterii, fie că este la prima sarcină, fie că are deja mai mulţi copii. Este normal să fie aşa, mai ales că la teama de durere se adaugă teama de necunoscut. Majoritatea femeilor consideră travaliul o experienţă deosebit de dureroasă.
Totuşi, orice femeie simte în adâncul sufletului său că trebuie să fie mamă, iar atunci când va veni momentul şi când este pregatită cu siguranţă va învinge orice teamă.
e. Teama gravidei de a nu fi în stare să ofere suficientă dragoste copilului
Femeia gravidă, deşi încântată şi mândră că va avea un copil, începe să gândească şi să se întrebe dacă nu îi va fi greu să dezvolte un sentiment de dragoste pentru o fiinţă pe care nu a văzut-o şi nu a simţit-o încă. Când încep să fie percepute mişcările fetale, viitoarea mamă începe să înţeleagă că de fapt este vorba de o persoană reală şi atunci afecţiunea sa faţă de viitorul copil creste, în alte cazuri, afecţiunea mamei faţă de viitorul copil apare în momentul în care femeia gravidă vede primele imagini ecografice ale fătului şi-i vede inima bătând.
f. Îndoiala femeii gravide pentru propria sa “maturitate”
Din momentul în care li se confirmă faptul că sunt însărcinate, tot mai multe femei se întreabă dacă sunt destul de "mature" pentru a avea un copil, îngrijorările, lor nu se raportează doar la perioada de graviditate, ci merg mai departe spre perioada post-partum. Chiar şi în momentele ulterioare luării contactului cu nou-născutul multe mame au aceste îndoieli. Această teamă este firească pentru orice femeie aflată în faţa unei noutăţi, mai ales când este vorba despre un eveniment atât de important ce are să le schimbe întreaga viaţă.
g. Teama pentru evoluţia relaţiei cu partenerul
Uneori, armonia cuplului este afectată de neliniştile şi nemulţumirile trăite de viitoarea mamă. Ea se simte mai vulnerabilă, mai mult decât oricând şi solicită mai multă afecţiune şi îngrijire, chiar dacă primeşte această atenţie deosebită de la partener, dar simte că ar putea să i se ofere şi mai mult, atunci are sentimentul că este părăsită şi neglijată.
Pe zi ce trece, simte că depinde tot mai mult de partener şi îi este greu să accepte că nu mai poate fi la fel de independentă ca înainte de sarcină. Simte ca fiind incompatibile statutul de mamă cu cel de iubită.
Despre autohipnoză
Autohipnoza este considerată, alături de relaxare, o metodă de autoterapie, autoreglare a stărilor psihice ale omului şi o modalitate de explorare creativă a eu-lui, în care subiectul îşi poate cunoaşte mai bine propriile probleme, le poate rezolva supunându-se propriilor autosugestii. Autohipnoza este o stare de transa obṭinuta de catre subiectul însuṣi. Este o arma puternica în orice proces terapeutic ṣi de cele mai multe ori subiecṭii pot sa obṭina schimbari pozitive. Ei pot sa depaṣeasca anumite obiceiuri nedorite, pot sa promoveze relaxarea, concentrarea ṣi încrederea în puterea de sine, care poate este lucrul cel mai important în autohipnoza.
Naṣterea este o experienṭa fizica intensa, dar ṣi o experienṭa solicitanta din punct de vedere emoṭional. Putem considera naṣterea, o calatorie spirituala în care înveṭi multe despre tine şi despre puterea ta interioara. Poate fi un proces dureros şi traumatizant pentru mamă. Şedinţele de hipnoză ţinute anterior naşterii vor permite mămicii să intre repede în faza de auto-hipnoză. Astfel ea îşi poate face cu uşurinţă anestezie propriul ei corp, oriunde şi oricând, atâta timp cât ea are nevoie. Acest lucru este foarte important pentru orice femeie în timpul travaliului, dar mai ales pentru bebeluşul pe care îl va aduce pe lume. Femeia învaţa cum să preia controlul asupra corpului ei, astfel încât ea va avea încredere în abilitatea naturală a trupului ei de a aduce pe lume copilul cu uşurinţă şi cu minimum de disconfort. Prin şedinţele de hipnoză pregătitoare, în momentul necesar, femeia va intra în starea de auto-hipnoză pentru că mintea ei este deja programată să facă exact ceea ce trebuie făcut.
Teama opreṣte travaliul. Unele femei acceptă durerile naṣterii ca pe ceva normal, necesar, inofensiv. Ele au încredere în proces, ṭipă la durere şi se concentreaza între timp. Permite corpului sa preia controlul. Ṣtiu că pot naṣte.
Altele ar putea face faṭa angajându-se în activităṭi fizice şi mentale ca: exerciṭii de imagerie, tehnici de respiraṭie, eliberarea tensiunii, miṣcari ritmice sau gemete etc. Deṣi nu îṣi pot controla contracṭiile, îşi controleaza răspunsul faṭa de ele.
Mamiferele au instinctul de a-ṣi pastra puii în siguranṭa. Girafele, de exemplu, se opresc brusc din travaliu dacă simt pericolul. Femeile au şi ele hormoni care declanşează travaliul (oxitocina) şi care îl opresc (adrenalina). Astfel, dacă îţi este frică, adrenalina poate stopa procesul natural al naṣterii. De aceea este indicat sa transformi teama în putere ṣi ȋncredere, astfel încât sa ai o naṣtere uṣoara. Atunci când femeia simte teama în timpul naṣterii, corpul ei elibereaza hormonii stresului care declanseaza ȋn organism un raspuns de tip “lupta sau fugi”. Aceasta reacţie face ca musculatura să se contracte, ceea ce interferează cu procesul naşterii. Antrenând mintea prin autohipnoză, aceasta face ca naşterea să decurgă blând, în siguranţă, şi astfel femeile pot evita intrarea în starea de “luptă sau fugi”, permiţând astfel ca naṣterea sa decurga lin. Subconṣtientul este responsabil pentru multe dintre funcṭiile noastre biologice ṣi este ṣi căminul convingerilor noastre. În această stare de relaxare, un hipnoterapeut umple mintea mamei cu imagini pozitive asociate cu naṣterea pentru ca ea să poată apela la ele în timp ce naṣte.
Încrederea de sine este cel mai puternic medicament. Natura este uimitoare iar organismul este un sistem care funcṭioneaza perfect. Concentreaza-te pe întreg procesul naṣterii ṣi ai ȋncredere ȋn legile naturii. Când mama este relaxată ṣi ȋncrezatoare, totul merge bine.
Travaliul este o muncă serioasa. De aceea se şi cheamă travaliu. Pentru că trebuie să munceşti. Asta înseamnă EFORT pe care trebuie să-l depui tu şi nimeni altcineva.
Dincolo de pufaieli şi respiraţii sacadate, dincolo de chiote şi vaite, naşterea este o experienţă încântătoare. La final îţi vei da seama ce treabă grea ai făcut. Iar când îţi vei ţine pentru prima dată bebeluşul în braţe, nimic din toate ce au fost mai înainte nu va mai conta.
Pregătirea pentru naşterea copilului se face cu multe săptămâni înainte, iar când a sosit momentul ca el să vină pe lume e nevoie de un mare consum de energie, energie pe care o vom lua din bucuria aducerii pe lume a bebeluşului.
S-au făcut mai multe experienţe în obstetrică. Studiile arată că gravidele care au fost învăţate să practice autohipnoza, rezultatul a fost următorul: că femeile pregătite pentru naştere cu autohipnoză au raportat mult mai puţine dureri la naştere, au avut o atitudine mult mai pozitivă în timpul travaliului precum şi dorinţa lor ulterioară de a avea şi alţi copii. Se consideră că utilizarea autohipnozei necesită un efort mic şi este un suport practic pentru a naşte un copil normal, sănătos, de către o mamă normală, sănătoasă.
În autohipnoză, o parte din mintea conştientă trebuie să rămână activă pentru a dirija fenomenul hipnotic. Într-un fel putem spune că rolul hipnotistului este luat de mintea conştientă în timp ce sugestia este dată minţii inconştiente, unde sugestiile sunt acceptate şi el va reacţiona în funcţie de aceasta.
În momentul când începem transa trebuie să ştim că începem să ne relaxăm, că vom gândi foarte clar, să ne dăm sugestii rezonabile, pe care le dorim. Este bine să o facem dacă dorim atât seara cât şi dimineaţa, pentru a avea un rezulat mai bun. Dimineaţa o veţi face pentru a vă pregăti pentru ziua care urmează, pentru activitatea pe care urmează să o desfăşuraţi în cursul zilei iar seara pentru a produce o senzaţie de linişte şi diminuare a stresului care să vă pregătească pentru o noapte linişitită.
Exemplu:
... am să mă aşez cât mai confortabil ….. unde am şansă mai mică sa fiu perturbată … şi am să stau jos…. şi cum eu mă simt aşa de lejer … voi permite ochilor să se închidă … ca să mă relaxez … şi mă voi trezi numai când se va întâmpla ceva periculos … care necesită atenţia mea şi numai în aceste condiţii … toate zgumotele pe care le voi auzi … mă vor ajuta să merg şi mai adânc … şi mai adânc …. cu fiecare zgomot pe care îl aud … voi fi şi mai adânc în transă ,…. cu excepţia acelor zgomote … care necesită intervenţia mea … şi aşa cum sunt adânc relaxat eu voi sta în această stare …. cât de mult doresc eu (tot timpul travaliului) … cât îmi face plăcere …. şi am să mă trezesc încrezătoare în forţele proprii, echibrată, stăpână pe situaţie …. aşa cum nu am fost de multa vreme .….... şi cum stau cu ochii aşa închişi … eu voi începe să număr … mental … de la 10 la 1 şi o să număr încet ….. aşa cum inspir şi respir … sau chiar atunci când expir … pot să ţin o secundă ….. respiraţia … şi aceasta ştiu că mă ajută să mă calmez … să-mi calmez corpul … şi cu fiecare număr între 10 şi 1 … .am să fiu 10% mai relaxat … cu fiecare număr care coboară … fiecare număr mă va ajuta … să merg 10% mai relaxat … în această stare de relaxare … şi de fiecare dată … relaxarea va deveni tot mai adâncă … de fiecare dată când merg în transă … tot mai adâncă … şi mai adâncă …. 10…. 9 … tot mai adânc relaxat …. 8…. 7…. 6….. adânc relaxat … adânc…..5 ….4 …3 …2 …1 … sunt echilibrată, mă simt ȋncrezătoare ȋn forţele mele....corpul meu este perfect sănătos...funcţionează perfect ...voi avea o naştere uşoară...lină... netraumatizantă nici pentru mine, nici pentru bebeluş.... am suficientă înţelepciune interioară care să mă ghideze la naştere...cu fiecare contracţie uterină ştiu că dilataţia cervixului meu progresează....apoi bebeluşul începe să coboare încet, încet prin filiera pelvigenitală...îl aud....îl văd...îl ţin în braţe...îl admir....îl pun la sân...doamne cât de mult îl iubesc.....
Ceea ce mintea îşi imaginează, poate deveni real
Trebuie totuşi să menţionez că pregătirea are un rol foarte important (joacă rol de informare, încălzire, antrenament), ajutând la obţinerea unei transe mult mai profunde şi, în concluzie, mai eficiente.
Avantajele naşterii prin autohipnoza
Deci putem spune ca autohipnoza:
elimina sau reduce ȋncordarea, anxietatea ṣi durerea ȋnainte, ȋn timpul ṣi după naṣtere prin pregatiri anterioare, relaxare, anestezie hipnotica şi sugestii posthipnotice de refacere după naṣtere. Majoritatea femeilor care au născut cu ajutorul autohipnozei au declarat că au simţit în timpul travaliului doar senzaţii de presiune şi o usoară tensiune a uterului;
diminuează oboseala fizică şi mentală din timpul naşterii;
poate fi o opţiune pentru gravidele care suferă de diverse alergii şi nu pot apela la anestezie;
contracţiile uterine nu sunt influenţate. Autohipnoza nu interfereaza cu mecanismele normale ale travaliului, ci le faciliteaza;
reduce pierderile de sânge, riscul de apariţie a complicaţiilor şi necesitatea intervenţiilor (cezariana, forceps);
reduce riscul de anoxie fetală (stare patologică provocată de lipsa cantităţii necesare de oxigen), deoarece nu produce o blocare a respiraţiei sau a circulaţiei sanguine între mamă şi făt;
scurtează prima etapă a travaliului cu câteva ore;
diminuează trauma naşterii pentru bebeluş.
Autohipnoza nu are contraindicaţii, ea dezvoltă şi un ataşament mai mare faţă de propriul copil şi înlătură eventualele depresii de după naştere, la fel ca şi tensiunile din timpul naşterii. Efectele sunt sporite cu cât încrederea pacientului în această metodă este mai mare. Tehnica este extrem de veche si binecunoscută. Autohipnoza este de fapt o stare de transă pe care o trăim cu toţii atunci când suntem foarte concentraţi.
Bibliografie:
1. Irina Holdevici - Sugestiologie si psihoterapie sugestiva, Editura Victor, 1995
2. Irina Holdevici - Hipnoza clinica, Editura Trei, Bucuresti, 2010