Bolile cu transmitere sexuala

Sindroamele comune din BTS

Sindrom = o asociere de semne (au caracter obiectiv, putand fi constatate de pacient si de medic) si simptome (au caracter subiectiv, fiind resimtite de pacient), care au un mecanism comun de producere.

Cele mai comune sindroame din bolile cu transmitere sexula si complicatiile acestora:

- infectia cu virusurile HIV 1 sau 2 conduce dupa o perioada de evolutie medie de10-12 ani  la aparitia SIDA.
- infectia cu Neisseria gonorrhoeae, Trichomonas vaginalis sau Ureaplasma, poate conduce la aparitia uretritei la barbati si a epididimitei, sau a infectiilor genitale inferioare la femei.
- infectia cu N.gonorrhoeae, virusul HSV (herpes simplex) si C.trachomatis, este cauza de cistita (infectii a vezicii urinare), uretrita si cervicita.
- infectia cu Candida albicans si T.vaginalis determina vulvovaginita si vaginoza bacteriana.
- infectia cu N.gonorrhoeae si C.trachomatis este cauza de boala inflamatirei pelvina si infertilitate.
- infectia cu virusurile HSV-1 si HSV-2 precum si Treponema pallidum, va conuduce la paritia leziunilor ulcerative ale organelor genitale.
- infectia cu N.gonorrhoeae si cea cu virus HBV, determina artrita acuta, infectii urogenitale si viremie.
- infectia cu virusul papilloma umana, determina aparitia condiloamelor (vegetatii) genitale si anale.
- infectia cu virusul HBV (hepatitei B) determina hepatica cu posibilitatea de evolutie spre cancer hepatic.
- infectiile cu papilloma virusuri (serotipurile 16, 18,31 si 45) vor conduce la aparitia cancerului de col uterin, a celui vulvar, anal sau penian.
- infectiile cu virusurile herpetice, conduc la aparitia sarcomului Kaposi si a limfoamelor.
- infectia cu virusul HTLV (virusul limfocitelor T umane), poate conduce la aparitia leucemiei cu limfocite T.
- infectia cu parazitul (acarian) Sarcoptes scabie, va conduce la aparitia scabiei (raia).

Initierea tratamentului unui pacient cu o BTS, incepe cu evaluarea riscului de infectie (comportament sexual, parteneri multipli, prostitutie, consumul de droguri injectabile), precum si cu o evaluare clinica riguroasa (semne si simptome specifice BTS-urilor).

Diagnosticul suspicionat clinic, va fi intarit de rezultatele cercetarilor de laborator (culturi bacteriene, teste genetice si serologice). Daca nu este posibila stabilirea cu precizie a etiologie, tratamentul curativ se va face empiric, pe baza prezentei sindromului clinic.

Atunci cand este posibil, se vor efectua teste rapide de diagnostic (examinare asecretiilor vaginale).

Tratamentul curativ  (sau conservator), va fi urmat de adoptarea unor masuri speciale de prevenire si control a transmiterii bolii.