Anorexia la adolescenti

Adolescenta este o perioada in care starea emotionala si psihologica a tinerilor este adesea instabila. Printre dificultatile acestei perioade se numara si tulburarile alimentare.

Numarul adolescentilor care se confrunta cu aceste afectiuni este in crestere, mai ales in randul tinerelor care isi doresc sa urmeze o cariera in care imaginea este esentiala.

Anorexia nervoasa si bulimia nervoasa sunt doar doua dintre cele mai intalnite tulburari de alimentatie, in realitate existand mai multe tipuri de afectiuni de acest gen.

De fapt, toti adolescentii care apeleaza la infometare si la alte metode extreme de slabire prezinta o tulburare de alimentatie, chiar daca simptomele lor nu se incadreaza intr-o afectiune anume: 

• anorexia nervoasa
• bulimia nervoasa
• mancat compulsiv
• abuz alimentar episodic
• mancat compulsiv in timpul noptii
• anorexia atletica
• ortorexia nervoasa

Anorexia nervoasa la adolescenti

Adolescentii anorexici par a-si fi pierdut senzatia de foame sau pur si simplu o ignora, refuzand alimentatia. Anorexia nervoasa apare in general in jurul varstei de 14-15 ani.

Printre simptomele acestei tulburari alimentare regasim:

• refuzul de a-si mentine greutatea la nivelul adecvat varstei si inaltimii, considerand ca este excesiva
• greutate cu aproximativ 15% mai mica decat normalul varstei
• teama constanta de a nu fi obez, desi greutatea este normala sau mai mica decat normala
• adolescentul are o imagine distorsionata despre forma si greutatea corpului sau
• tanarul considera ca este obez sau ca unele parti ale corpului sunt prea mari, desi este mai slab decat ar fi normal la varsta sa
• absenta a trei cicluri menstruale consecutive sau lipsa aparitiei menarhei (prima menstruatie)
• purtarea mai multor randuri de haine, atat din cauza senzatiei de frig, cat si pentru a acoperi formele corpului
• adolescentul se plange ca este „prea plin” sau a mancat prea mult, desi a mancat foarte putin.

Debutul anorexiei la adolescenti poate fi brusc, desi au existat indicii ale prezentei unei tulburari alimentare, care insa au trecut neobservate:

• Tanarul afectat de această boala psiho-somatica nu reuseste sa se maturizeze din punct de vedere psihosocial si nici sa-si faca prieteni si se izoleaza. Considera ca nu poate face fata asteptarilor parintilor, este ranit de criticile acestora, crede ca este prea gras/grasa si ca trebuie sa slabeasca pentru a-i fi recunoscuta valoarea.
• Adolescentul are o imagine distorsionata despre propriul corp si despre senzatia de satietate.

Adolescentul anorexic inca nediagnosticat este adesea un copil model, care munceste foarte mult la scoala si are note bune. Pentru familie, atitudinea compulsiva in legatura cu mancarea si greutatea apare ca o schimbare brusca.

In stadiul initial al anorexiei la adolescenti, apar deja unele simptome legate de greutatea corporala, restrictiile alimentare, intreruperea menstruatiei si abuzul de exercitii fizice.

De regula, adolescentii adopta o conduita alimentara conforma propriilor reguli, consumand doar anumite alimente in anumite ore. Sunt eliminate toate mancarurile cu valoare energetica sau care contin grasimi si sare.

In plus, tanarul poate folosi metode suplimentare pentru a elimina mancarea consumata - voma autoindusa, laxative, diuretice. Episoadele de mancat excesiv pot fi urmate de varsaturi autoinduse, iar apoi de perioade de post negru.

In faza initiala a bolii, semi-infometarea nu afecteaza vizibil organismul, in afara scaderii in greutate. Este important ca familia sa recunoasca simptomele aceastei tulburari de alimentatie inca din faza incipienta si sa se adreseze medicilor.
In cazul in care anorexia nu este identificata in stadiul initial sau tratamentul esueaza, se poate produce o evidenta deteriorare fizica si psihica.

In stadiul critic, adolescentii afectati de anorexia nervoasa sunt profund marcati psihic, perceptia anormala a propriului corp si fobiile in legatura cu obezitatea fiind accentuate.
Tanarul prezinta anomalii cardiace si electrolitice, semne care indica faptul ca malnutritia le pune viata in pericol.

Adolescentii cu aceasta tulburare alimentara sunt apatici, insa devin brusc irascibili, din cauza foamei. In unele cazuri, pot fi preocupati de planificarea unui meniu, gatesc cu placere pentru altii si sunt foarte preocupati de calorii si continutul de grasime, insa au date si pareri eronate in legatura cu nutritia.

Simptomele anorexiei in stadiu avansat sunt:

• absenta depozitelor adipoase
• scaderea masei musculare
• infatisare scheletica
• stari de lesin
• amenoree sau intarzierea menarhei
• aritmii cardiace
• piele foarte uscata si de culoare galbuie, palida
• par fara stralucire, casant, afectat uneori de alopecie
• constipatie
• prezenta firelor de par fine pe corp - lanugo
• degradarea unghiilor
• o tenta albastruie a varfurilor degetelor si a lobului urechii
• senzatii de caldura extrema sau de frig - corpul nu isi poate regla temperatura
• urinari nocturne frecvente.

In cazuri grave, se poate ajunge la deces. Riscul de deces este determinat de durata si intensitatea malnutritiei, pierderii in greutate si a obiceiului de provocare a varsaturilor.

In stadiul terminal extrem de autoinfometare, viata este puternic amenintata: apar dezechilibrele electrolitice - deshidratare si edem, aritmii cardiace severe si diaree cu sangerari - indiciu al leziunilor intestinale.

Adolescentii in acest stadiu necesita spitalizare si ingrijire medicala permanenta, in primul rand pentru restabilirea unei greutati care sa nu ameninte pierderea vietii, concomitent cu sedinte de psihoterapie, care se vor prelungi pana la restaurarea unei imagini de sine conforme cu realitatea, indepartarea fobiilor si a gandurilor eronate si adoptarea unui nou stil de viata, sanatos. Recuperarea dupa un caz de anorexie severa poate dura mai multi ani.

In cazul in care familiile suspecteaza ca adolescentul ar putea avea o astfel de tulburare alimentara, ei pot cere ajutorul medicilor generalisti, nutritionisti si psihologi, urmand ca acestia sa conlucreze pentru recuperarea tanarului.

Cele mai frecvente cauze ale anorexiei la adolescenti includ gradul insuficient de maturizare si educatie corelat cu varsta, nivelul ridicat de stres si factori familiali si/sau sociali, cum ar fi:

• Promovarea in mass media a siluetei exagerat de slabe ca forma ideala, in special la persoanele de sex feminin;
• Unele profesii care exercita o presiune sociala crescuta in directia pastrarii unei greutati corporale scazute (manechinele/modelele, gimnastele si balerinele);
• Traditiile religioase-culturale de post si ascetism la femei in unele societati crestine
• Abuzurile sexuale in antecedente pot determina un risc crescut ca tinerele anorexice sa prezinte forme mai severe si cu simptome cronice.

Mai mult de jumatate din cazurile de anorexie nervoasa sunt puse pe seama factorilor genetici.

Adolescentii afectati de aceasta boala sunt adesea perfectionisti si au asteptari nerealiste, ce duc la aparitia stresului, scaderea stimei de sine, pierderea controlului si, in cele din urma,la restrictionarea alimentatiei ca mijloc de a recapata controlul.

Anorexia atletica la adolescenti

Anorexia atletica presupune o dependenta de exercitii fizice, din dorinta de a slabi. In cazul acestei tulburari alimentare, adolescentul se simte obligat sa faca exercitii fizice aproape epuizante, alocand majoritatea timpului sau acestei activitati.
Adolescentul bolnav se simte extrem de vinovat atunci cand nu poate sa faca miscare si amelioreaza acest sentiment inducandu-si stari de voma.

Factorii de risc pentru aparitia anorexiei atletice la adolescenti sunt inceperea unei diete alimentare pentru imbunatatirea rezultatelor sportive, diete restrictive si fluctuatii in greutatea corporala, lipsa unui antrenor.

Comportamentul ce poate indica prezenta anorexiei atletice la adolescenti include:efectuarea de exercitii fizice in exces

• izolarea de familie si prieteni
• lipsa satisfactiei in momentul obtinerii unei victorii
• pacientul se gandeste tot timpul la urmatoarea sedinta de exercitii
• miscarea fizica nu ofera placere, ci este mai degraba o forma de autopedepsire
• leziuni musculare si articulare
• imunitate scazuta
• amenoree (lipsa ciclului menstrual).
  
  

Profesorul Chris Fairburn de la Universitatea Oxford si echipa sa au explicat modul in care care sunt mentinute anorexia nervoasa, bulimia nervoasa si alte tulburari de alimentare nespecifice, dezvoltand un model de interventie terapeutica bazat pe terapii psihologice in special din zona cognitiv-comportamentala, evidentiind ariile de interventie eficiente:

• perfecţionismul,
• auto-aprecierea scăzută,
• intoleraţa la anumite stări emoţionale (dificultatea de a reacţiona în mod potrivit),
• dificultăţile interpersonale.

In concluzie, intrucat tulburarile de alimentatie reprezinta o dereglare complexa, psihica si somatica a carei agravare ameninta chiar viata, parintii trebuie sa fie atenti la aparitia simptomelor descrise anterior si sa apeleze imediat la specialisti, uneori chiar impotriva tanarului afectat si care nu mai este capabil sa lupte singur impotriva bolii.