Considerații contractuale

Relația terapeutică este o relație specială, unică, ce întrunește condițiile paradoxului de a fi, așa cum spunea psihanalistul Thomas Ogden, în mod simultan cea mai intimă și cea mai formală relație posibilă. Este intimă în sensul că psihoterapeutului ajungi să-i comunici lucruri pe care nu le-ai mai spus nimănui niciodată (pe unele nu ai îndrăznit să ți le spui nici măcar ție însuți!); este formală în sensul că distanța profesională va fi mereu respectată, iar scopul ședințelor și rolurile profesionale mereu prezente în mintea celor doi.

CONDIȚIILE CARE FAC SUCCESUL POSIBIL

Dacă ambii decid să lucreze împreună, psihoterapeutul îi va prezenta clientului cadrul terapeutic – un set de reguli menite să asigure buna desfășurare a procesului.

Acest set de reguli se referă la locul în care se vor desfășura ședințele (cabinetul), la programarea, durata, frecvența și costul ședințelor, precum și la reglementarea situațiilor în care clientul absentează de la ședințe.

Orice activitate, fie ea și un simplu joc de copii, are nevoie de reguli. Regulile oferă repere și sporesc sentimentul de siguranță. Absența regulilor invită dezordinea și amplifică teama; vorbim de latura negativă a lui “totul este posibil”: adică tot felul abuzuri.

Regulile privesc condițiile exterioare ale procesului, dar invită la libertate totală în planul gândirii și al verbalizării. Aici poți vorbi despre orice îți trece prin minte tocmai pentru că, prin intermediul acestor reguli, s-a creat mediul propice pentru așa ceva.

Timpul este o resursă din ce în ce mai importantă în zilele noastre și merită să i se acorde respectul cuvenit.

Experiența psihoterapeutică a arătat cât de confortabil, de liniștitor și de asigurator este pentru persoanele implicate în proces să știe că au un spațiu și un timp al lor, numai al lor, în care să poată intra în contact profund cu ele însele.

A schimba frecvent orele de psihoterapie creează senzația de dezorganizare și de confuzie, ceea ce generează nesiguranță. Nesiguranța, la rândul ei, amplifică stressul și mobilizează puternic mecanismele de apărare; ori, scopul este de a relaxa aceste mecanisme de apărare pentru a facilita accesul la conținuturile inconștiente din spatele lor.

1. PROGRAMAREA ȘEDINTELOR

Ședințele se programează astfel încât să convină programului ambilor protagoniști.

Un aspect distinctiv, extrem de important, al psihoterapiei este faptul că programarea ședințelor se păstrează în timp.

De exemplu, se convine ca ședințele să se facă în zilele de luni și joi, la ora 18. În fiecare săptămână, în zilele de luni și joi, la oră 18, vei veni la ședință, iar terapeutul îți va rezerva aceste ore ție. Aceste ore rămân ale tale.

Nu trebuie să te îngrijorezi că vei veni la ședință la ora programată și vei găsi pe altcineva în locul tău; și nici că vei fi nevoit(a) să aștepți în camera de așteptare pentru că ședința dinainte se prelungește nedefinit. Timpul este o resursă din ce în ce mai importantă în zilele noastre și merită să i se acorde respectul cuvenit.

2. DURATA ȘEDINTELOR

Durata unei ședințe este de 50 de minute, iar acest lucru trebuie înțeles în felul următor: dacă programarea este la ora 10 a.m. (de exemplu), ședința se va termina la ora 10:50, indiferent de momentul în care clientul ajunge la cabinet (10:00, 10:10 sau 10:35 etc).

Așa cum spuneam mai devreme, știu că timpul tău e important. Și timpul meu este important, de asemenea. Ca și timpul celorlalți clienți ai mei, care au și ei rezervate orele lor.

3. FRECVENȚA SEDINȚELOR

Ceea ce obtii depinde in mod direct de investitia pe care o faci.

Psihoterapeutul face recomandări în ceea ce privește ritmul de lucru, dar alegerea aparține clientului. Fiecare persoană se așază în acest proces în felul și în ritmul în care se simte confortabil.

Unele persoane demarează cu un ritm de lucru mai lent și îl cresc pe parcurs, altele încep intensiv și apoi se așază într-un ritm moderat, altele pornesc cu un anume ritm și îl păstrează pe parcursul întregului proces.

Este important de recunoscut totuși că alegerea ritmului de lucru este o măsură a disponibilității interne pentru implicarea în procesul introspectiv.

4. ABSENTAREA DE LA ȘEDINȚE

Că în orice proces de învățare sau de dezvoltare personală, și în terapie continuitatea este importantă, iar discontinuitățile (absențele de la ședințe) sunt indezirabile întrucât perturbă procesul.

A urma o terapie implică un angajament serios, o motivație puternică și o disciplină de care -de ce să nu recunoaștem?- nu oricine este capabil.

În plus, implică responsabilitate.

Astfel, pentru că terapeutul îți rezervă ție anumite ore din timpul lui de lucru, ești invitat să îți asumi responsabilitatea pentru absența de la aceste ore.

Asta înseamnă că, în tradiția psihanalitică, ședințele de la care se absentează se plătesc.

Evident, în viața oricărui client pot apărea situații excepționale (deplasări în interes de serviciu, probleme de sănătate, un eveniment special etc) care îl pot împiedica să ajungă la ședințe.

În astfel de situații excepționale, clientul are libertatea de a alege între:

a) a-și asuma ședința pierdută (a o plăti) și
b) a o reprograma. Pentru reprogramare, este nevoie să fiu anunțată cu minim 24 ore în avans.

Personal, prefer varianta recuperării (reprogramării) pentru că procesul să fie afectat cât mai puțin de discontinuitate. Dar dacă clientul alege varianta nerecuperării și preferă să-și asume (plătească) ședința pierdută, îi recunosc libertatea de a decide în acest fel și îi respect alegerea.

Concediile sunt considerate un caz diferit și tratat că atare: ședințele din perioada concediilor, evident, nu se plătesc. De obicei, se iau în calcul 4 săptămâni de concediu pe an (atât pentru client, cât și pentru terapeut).

5. CONSIDERAȚII FINALE

Cadrul terapeutic este garantul calității, seriozității și profesionalismului demersului psihoterapeutic.

Prin regulile și condițiile sale, cadrul este cel care face diferența dintre un proces psihoterapeutic și o simplă discuție cu efecte terapeutice.

Multe lucruri pot avea efecte terapeutice: o discuție cu un prieten, lectura unei cărți, vizionarea unui film, o replică auzită în treacăt. Uneori, în anumite condiții, dacă vin la momentul potrivit, atunci când mintea este liniștită și pregătită, toate acestea pot conduce la insight.

Dar un proces psihoterapeutic este mult mai mult decât atât și asta tocmai datorită cadrului (regulilor). Cadrul este cel care orientează conversațiile psihoterapeutice într-un demers sistematic, riguros și profund.

Prin efectele sale structurante, cadrul este în sine un puternic instrument al schimbării.

Articol preluat de la Virgil Ricu: psihoterapie.wordpress.com