Lingurile cu coadă lungă - metafora terapeutica
Un om, adâncit într-o discuţie tainică cu Dumnezeu, a îndrăznit să ceară: ” Doamne, aş vrea ştiu cum arată raiul şi iadul!” Dumnezeu l-a condus pe un coridor lung până când au ajuns în dreptul a două uşi.
Au trecut pe sub un portic din fier și au intrat într-o încăpere imensă care gemea de lume; erau acolo săraci si bogați, înveșmântați în zdrențe sau acoperiți cu aur din cap până-n picioare. În mijlocul acelei încăperi fierbea pe foc o oală uriașă cu supă. Din ea se răspândeau valuri de arome îmbietoare până în cele mai îndepărtate colțuri ale încăperii. Oamenii cu obrajii scofâlciți și ochii goi se îmbulzeau de teamă să nu rămână fără porția cuvenită. Străinul care venise odată cu Ilie rămase uimit să vadă ce linguri aveau oamenii, căci acestea erau mai mari ca ei. Fiecare lingură era ca un castron de fier cu o coadă lungă, terminată cu un mic mâner de lemn, ca să protejeze mâna de aburii fierbinți ai supei.
Oamenii cei flămânzi plimbau uriașele linguri prin oală încercând să le umple, dar nu reușea niciunul să le scoată de acolo, căci era greu nu numai să scoți polonicul plin din oală ci și să-l duci la gură, dată fiind lungimea cozii acestuia. Unii, mai obraznici, nu reușiseră decât să își ardă brațele, fețele și să verse picături fierbinți pe cei din jur. În scurtă vreme se certau, ba chiar se și încăierară. lovindu-se cu lingurile care ar fi trebuit să le astâmpere foamea.
Profetul Ilie l-a luat pe cel ce-l insoțea de brat și i-a spus: “Acesta e iadul”. Apoi părăsi încăperea și țipetele infernale au început să se audă tot mai departe.
Apoi, au mers în dreptul celei de-a doua uşi. După ce a deschis-o, omul a văzut o privelişte aproape identică cu cea din prima cameră. Și aici erau oameni așezați roată, în jurul unei oale imense care trona în mijlocul încăperii. Și aici oamenii erau înarmați cu linguri uriașe cu coadă lungă, întocmai precum Ilie și însoțitorul său văzuseră în iad, dar aici oamenii erau bine hrăniți, iar singurele zgomote care se auzeau era un murmur mulțumit și clipocitul lingurilor care se afundau în supă. Aici oamenii stăteau doi câte doi, unul afunda lingura în supă, hrănindu-și “partenerul”, iar dacă lingura era prea grea, își ofereau ajutorul alți doi oameni dintr-o altă echipă, astfel încât nimeni nu rămânea flămând. De îndată ce unul se sătura, venea rândul următorului și tot așa. Profetul Ilie i-a spus însoțitorului său: “Aici e raiul”.
“Iadul” din povestea aceasta există acolo unde oamenii lucreaza unul împotriva celuilalt sau pur și simplu unul alături de celălalt. “Raiul” este acolo unde există voința de a stabili relații pozitive. Atât oamenii din “iad”, cat și cei din “rai” se confruntă cu același gen de probleme, dar modul cum și le rezolvă le transformă, de fapt, viața în rai sau iad.