AJUTOR PSIHOLOGIC PENTRU BOLNAVII AFLATI IN FAZA TERMINALA
Într-un azil pe care-l cunosc, Emily, o femeie care se apropia de şaptezeci de ani, murea de cancer la sân. Fiica ei o vizita zilnic şi între cele două femei părea să existe o relaţie fericită. Dar după plecarea fiicei sale, Emily stătea aproape întotdeauna singură şi plângea. După un timp a devenit limpede că motivul era că fiica refuzase cu desăvârÂşire să accepte inevitabilitatea morţii mamei sale, şi-şi petrecea tot timpul încurajând-o să "gândească pozitiv", cu speranţa că astfel cancerul se va vindeca. Singurul rezultat a fost că Emily era silită să-şi păstreze pentru ea gândurile, temerile profunde, panica şi tristeţea, fără nimeni căruia să i le împărtăşească, nimeni care s-o ajute să le exploreze, nimeni care s-o ajute să-şi înţeleagă viaţa şi nimeni care s-o ajute să găsească un sens vindecător în moarte.
Esenţialul în viaţă este stabilirea unei comunicări sincere, nebazată pe teamă, cu ceilalţi şi niciodată nu este mai important acest lucru decât cu o persoană aflată pe moarte, cum mi-a dovedit Emily.
Deseori muribundul simte reţinere şi nesiguranţă şi nu este sigur de intenţiile voastre când îl vizitaţi prima oară. De aceea nu arătaţi că s-ar întâmpla ceva ieşit din comun, fiţi naturali şi relaxaţi, fiţi voi înşivă. Deseori muribunzii nu spun ce vor sau ce gândesc, iar cei de lângă ei nu ştiu ce să spună sau să facă. Este greu să descoperi ce încearcă ei să spună, sau chiar ce încearcă să ascundă. Uneori nici ei înşişi nu Ştiu. Aşa că primul lucru esenţial este să destindeţi tensiunile din atmosferă în modul pe care-1 găsiţi cel mai uşor şi mai natural.
Odată ce s-a stabilit încrederea, atmosfera devine relaxată, ceea ce-i va permite muribundului să aducă în discuţie lucrurile despre care vrea cu adevărat să vorbească, încurajaţi călduros persoana să-şi exprime cât mai liber cu putinţă gândurile, temerile şi emoţiile privind agonia şi Moartea. Mărturisirea aceasta onestă şi fermă a emoţiilor este esenţială Pentru orice posibilă transformare - împăcarea cu viaţa sau a muri de o moarte frumoasă - şi trebuie să lăsaţi persoanei libertate deplină, îngăduindu-i să spună orice doreşte.
Când muribundul îşi comunică în final simţămintele cele mai intime, nu-1 întrerupeţi, nu-l contraziceţi şi nu-i desconsideraţi spusele. Bolnavul în faza terminală sau muribundul se găsesc în cea mai vulnerabilă situaţie din viaţa lor şi veţi avea nevoie de toată abilitatea şi de toate resursele de sensibilitate, căldură şi iubire compătimitoare pentru a le permite să se destăinuie. Învăţaţi să ascultaţi şi învăţaţi să primiţi în linişte: o tăcere calmă şi deschisă care face cealaltă persoană să se simtă acceptată. Fiţi cât mai relaxaţi; fiţi în largul vostru: aşezaţi-vâ lângă prietenul sau ruda voastră care moare ca şi cum nu aţi avea nimic mai important sau mai agreabil de făcut.
Am constat că în toate situaţiile grave ale vieţii, două lucruri sunt de cel mai mare folos: o abordare de bun simţ şi umorul. Umorul are calitatea minunată de a lumina atmosfera, contribuind la a pune procesul morţii în perspectiva sa adevărată şi universală şi risipind seriozitatea excesivă şi intensitatea situaţiei. Apelaţi aşadar la umor, cât mai abil şi mai blând posibil. Am constatat de asemenea, din proprie experienţă, că este esenţial să nu pui nimic prea la inimă. Când vă aşteptaţi mai puţin, muribundul vă poate face ţinta mâniei şi a reproşurilor sale. Cum spune Elisabeth Kubler-Ross, mânia şi reproşurile "pot fi uneori îndrepÂtate în toate direcţiile şi proiectate în jur uneori aproape la întâmÂplare".l" Nu vă imaginaţi că furia aceasta vă vizează cu adevărat; înţeÂlegând frica şi durerea care o generează, nu veţi reacţiona într-o manieră ce v-ar putea afecta relaţia.
Uneori aţi putea fi tentaţi să-i peroraţi celui ce moare, sau să-i oferiţi propria voastră formulă spirituală. Evitaţi cu străşnicie această ispită, mai ales dacă bănuiţi că nu este ceea ce vrea muribundul! Nimeni nu doreşte să fie "salvat" cu credinţele altuia. Amintiţi-vă că misiunea voastră nu este să convertiţi pe cineva la ceva, ci să ajutaţi persoana din faţa voastră să-şi păstreze puterea, încrederea, credinţa şi spiritualitatea, oricare ar fi acestea. Bineînţeles, dacă este o persoană cu adevărat deschisă problemelor spirituale şi vrea într-adevăr să ştie ce credeţi în această privinţă, de asemenea nu ezitaţi.
Nu aşteptaţi prea mult de la voi înşivă şi nu vă aşteptaţi ca ajutorul vostru să producă efecte miraculoase asupra muribundului, sau să-1 "salveze". Nu veţi fi decât dezamăgiţi. Oamenii vor muri aşa cum au trăit. Pentru stabilirea unei comunicări reale, trebuie să faceţi un efort hotărât de a vedea persoana în termenii vieţii, caracterului, ambianţei şi istoriei sale şi să o acceptaţi fără rezerve. De asemenea nu fiţi abătuţi dacă ajutorul vostru pare să dea prea puţine rezultate şi muribundul nu răspunde. Nu avem de unde să ştim care sunt efectele mai profunde ale grijii noastre.
Sursa: fragmente selectate din volumul: Sogyal Rinpoche - Cartea tibetană a vieţii şi a morţii, Editura Herald, Bucureşti, 2009, Trad. Walter Fotescu, preluat: www.ceruldinnoi.ro
Daca aveti intrebari sau doriti sa faceti o programare
la Cabinetul Psihologic
Maria Stefania Boldea
Psiholog. Psihoterapeut. Life Coach
Tel: 0726 227 085
Email: dmboldea@yahoo.com
WEBSITE: www.PsihologConstanta.ro
Va multumesc si astept cu drag
sa ne cunoastem,
si sa lucram impreuna
Esenţialul în viaţă este stabilirea unei comunicări sincere, nebazată pe teamă, cu ceilalţi şi niciodată nu este mai important acest lucru decât cu o persoană aflată pe moarte, cum mi-a dovedit Emily.
Deseori muribundul simte reţinere şi nesiguranţă şi nu este sigur de intenţiile voastre când îl vizitaţi prima oară. De aceea nu arătaţi că s-ar întâmpla ceva ieşit din comun, fiţi naturali şi relaxaţi, fiţi voi înşivă. Deseori muribunzii nu spun ce vor sau ce gândesc, iar cei de lângă ei nu ştiu ce să spună sau să facă. Este greu să descoperi ce încearcă ei să spună, sau chiar ce încearcă să ascundă. Uneori nici ei înşişi nu Ştiu. Aşa că primul lucru esenţial este să destindeţi tensiunile din atmosferă în modul pe care-1 găsiţi cel mai uşor şi mai natural.
Odată ce s-a stabilit încrederea, atmosfera devine relaxată, ceea ce-i va permite muribundului să aducă în discuţie lucrurile despre care vrea cu adevărat să vorbească, încurajaţi călduros persoana să-şi exprime cât mai liber cu putinţă gândurile, temerile şi emoţiile privind agonia şi Moartea. Mărturisirea aceasta onestă şi fermă a emoţiilor este esenţială Pentru orice posibilă transformare - împăcarea cu viaţa sau a muri de o moarte frumoasă - şi trebuie să lăsaţi persoanei libertate deplină, îngăduindu-i să spună orice doreşte.
Când muribundul îşi comunică în final simţămintele cele mai intime, nu-1 întrerupeţi, nu-l contraziceţi şi nu-i desconsideraţi spusele. Bolnavul în faza terminală sau muribundul se găsesc în cea mai vulnerabilă situaţie din viaţa lor şi veţi avea nevoie de toată abilitatea şi de toate resursele de sensibilitate, căldură şi iubire compătimitoare pentru a le permite să se destăinuie. Învăţaţi să ascultaţi şi învăţaţi să primiţi în linişte: o tăcere calmă şi deschisă care face cealaltă persoană să se simtă acceptată. Fiţi cât mai relaxaţi; fiţi în largul vostru: aşezaţi-vâ lângă prietenul sau ruda voastră care moare ca şi cum nu aţi avea nimic mai important sau mai agreabil de făcut.
Am constat că în toate situaţiile grave ale vieţii, două lucruri sunt de cel mai mare folos: o abordare de bun simţ şi umorul. Umorul are calitatea minunată de a lumina atmosfera, contribuind la a pune procesul morţii în perspectiva sa adevărată şi universală şi risipind seriozitatea excesivă şi intensitatea situaţiei. Apelaţi aşadar la umor, cât mai abil şi mai blând posibil. Am constatat de asemenea, din proprie experienţă, că este esenţial să nu pui nimic prea la inimă. Când vă aşteptaţi mai puţin, muribundul vă poate face ţinta mâniei şi a reproşurilor sale. Cum spune Elisabeth Kubler-Ross, mânia şi reproşurile "pot fi uneori îndrepÂtate în toate direcţiile şi proiectate în jur uneori aproape la întâmÂplare".l" Nu vă imaginaţi că furia aceasta vă vizează cu adevărat; înţeÂlegând frica şi durerea care o generează, nu veţi reacţiona într-o manieră ce v-ar putea afecta relaţia.
Uneori aţi putea fi tentaţi să-i peroraţi celui ce moare, sau să-i oferiţi propria voastră formulă spirituală. Evitaţi cu străşnicie această ispită, mai ales dacă bănuiţi că nu este ceea ce vrea muribundul! Nimeni nu doreşte să fie "salvat" cu credinţele altuia. Amintiţi-vă că misiunea voastră nu este să convertiţi pe cineva la ceva, ci să ajutaţi persoana din faţa voastră să-şi păstreze puterea, încrederea, credinţa şi spiritualitatea, oricare ar fi acestea. Bineînţeles, dacă este o persoană cu adevărat deschisă problemelor spirituale şi vrea într-adevăr să ştie ce credeţi în această privinţă, de asemenea nu ezitaţi.
Nu aşteptaţi prea mult de la voi înşivă şi nu vă aşteptaţi ca ajutorul vostru să producă efecte miraculoase asupra muribundului, sau să-1 "salveze". Nu veţi fi decât dezamăgiţi. Oamenii vor muri aşa cum au trăit. Pentru stabilirea unei comunicări reale, trebuie să faceţi un efort hotărât de a vedea persoana în termenii vieţii, caracterului, ambianţei şi istoriei sale şi să o acceptaţi fără rezerve. De asemenea nu fiţi abătuţi dacă ajutorul vostru pare să dea prea puţine rezultate şi muribundul nu răspunde. Nu avem de unde să ştim care sunt efectele mai profunde ale grijii noastre.
Sursa: fragmente selectate din volumul: Sogyal Rinpoche - Cartea tibetană a vieţii şi a morţii, Editura Herald, Bucureşti, 2009, Trad. Walter Fotescu, preluat: www.ceruldinnoi.ro
Daca aveti intrebari sau doriti sa faceti o programare
la Cabinetul Psihologic
Maria Stefania Boldea
Psiholog. Psihoterapeut. Life Coach
Tel: 0726 227 085
Email: dmboldea@yahoo.com
WEBSITE: www.PsihologConstanta.ro
Va multumesc si astept cu drag
sa ne cunoastem,
si sa lucram impreuna