Adolescenții cu IMC ridicat au mai multe șanse de a experimenta tensiune arterială crescută ca adulți

Studiul publicat în Journal of Human Hypertension sugerează că un indice de masă corporală (IMC) crescut în adolescență poate accentua susceptibilitatea genetică pentru valori crescute ale tensiunii arteriale (TA) la vârsta adultă, subliniind importanța intervențiilor privind greutatea încă din tinerețe pentru prevenirea riscurilor cardiovasculare pe termen lung.
Bolile netransmisibile - în special afecțiunile cardiovasculare (ex. hipertensiunea arterială) și bolile metabolice - reprezintă o cauză majoră de mortalitate la nivel mondial. În acest sens, controlul factorilor de risc modificabili (dieta, obezitatea) devine esențial. Studii recente au arătat că tensiunea arterială (TA) crescută la adolescenți anticipează un risc înalt de HTA cronică la adult, iar investigațiile genetice prin studii de asociere la nivel genomic (GWAS) au identificat polimorfisme (SNP-uri) asociate cu predispoziție la tensiune arterială înaltă. Totuși, nu era clar în ce măsură un IMC crescut la adolescenți poate modifica (amplifica) impactul genetic asupra tensiunii în viața adultă.

Obiective și datele studiului

• Obiectiv principal: să se determine dacă un IMC ridicat în adolescență crește riscul genetic pentru tensiune arterială sistolică (TAS) mare la adult.  
• Obiectiv secundar: să exploreze diferențele dintre sexe și să evalueze dacă aceste relații variază în funcție de subpopulații (băieți vs fete).  

Cercetătorii au folosit date din Nicotine Dependence in Teens (NDIT), un studiu longitudinal (18 ani) cu 1.294 elevi recrutați la 12-13 ani în zona Montreal. Pentru scopul actual, 714 participanți au îndeplinit criteriile (mostre biologice, date genealogice, date repetate de IMC/TA). S-au recoltat probe de sânge la 14 ani și salivă la 20 și 25 ani.

Măsurători genetice și compoziția GRS

1. Au fost generate două scoruri de risc genetic (GRS) bazate pe polimorfisme asociate cu TAS la adulți:

• GRS22: include 22 SNP-uri.
• GRS182: include 182 SNP-uri (un set extins), care s-a dovedit mai predictiv pentru TAS.  

2. GRS au fost corelate cu TA (măsurată la 12, 15, 17, 24 și 30 ani).

3. S-au folosit modele liniare mixte pentru a examina dacă un IMC ridicat în adolescență (12-17 ani) intensifică efectul genelor asupra TAS la vârste de adult.

Rezultate-cheie

1. Tendințe TA și IMC

• La 12 ani, TAS medie era de ~105 mm Hg la fete și ~106 mm Hg la băieți; la 30 ani, a crescut la ~104 mm Hg (fete) și ~114,5 mm Hg (băieți).  
• IMC-ul mediu a crescut, la fete de la ~20,2 la ~25,5 kg/m², iar la băieți de la 20,2 la 26,1 kg/m².

2. Diferențe pe sexe

• În GRS182, efectul genetic explică până la 5,6% din variația TAS la femei, dar <1% la bărbați.  
• IMC-ul a avut influență directă mai mare la bărbați, în timp ce riscul genetic a explicat mai mult din TAS la femei.

3. Interacțiunea IMC × risc genetic

• S-a constatat că IMC ridicat (de ex. peste 22 kg/m² la fete și 19 kg/m² la băieți) amplifică semnificativ efectul predispoziției genetice asupra TAS la vârsta adultă.  
• Totuși, la IMC foarte mare (>35 kg/m²), datele au fost insuficiente, necesitând prudență în interpretare.

4. Importanța scorului GRS

• GRS182 e mai robust decât GRS22 în a prezice TA.  
• Cu toate acestea, puterea explicativă a scorurilor genetice rămâne moderată, subliniind faptul că factorii stil de viață (în special controlul greutății) joacă un rol esențial.

Limitări

• Eșantion relativ modest (714 participanți) - poate subestima subtilități genetice.  
• Participanții sunt exclusiv de descendență europeană, restricționând generalizarea la alte etnii.  
• Studiu observațional, nu demonstrează cauzalitate directă.  
• Modelele pot suferi de rezidual confounding (factori neincluși).

Implicații clinice și concluzii

• Deși scorurile genetice (GRS) pot prezice într-o anumită măsură riscul de TAS crescut la vârsta adultă, excesul ponderal în adolescență pare să agraveze substanțial predispoziția genetică.  
• Diferențe de gen: la bărbați, IMC-ul are un impact direct mai puternic, iar la femei predispoziția genetică explică o pondere mai mare.  
• Mesajul esențial: gestionarea greutății la tineri, în special la cei cu risc genetic, este critică pentru a reduce riscul de HTA și complicații cardiovasculare la maturitate.  
• Strategii de stil de viață, alimentație și activitate fizică trebuie aplicate precoce pentru a contracara interacțiunea BMI-Genetic pe evoluția TA.

În concluzie, studiul arată că un IMC mare în adolescență potențează riscul genetic pentru tensiune arterială sistolică crescută în adult, subliniind necesitatea monitorizării și intervenției timpurii privind greutatea.