Tipuri de plombe (obturații dentare)

Obturația dentară (plomba) reprezintă un tip de tratament odontologic de restaurare folosit pentru a repara fracturi ale dinților, carii sau alte deteriorări produse la suprafața dinților. Materialele de obturație (amalgamuri metalice sau materiale compozite) sunt utilizate pentru a umple cavitatea produsă de afecțiunile menționate sau chiar pentru a îmbunătăți ocluzia (mușcătura) sau mestecatul.

Aceste deteriorări dentare pot afecta atât sănătatea cavității bucale, cât și estetica danturii. Chiar dacă unele fracturi sau carii sunt foarte puțin vizibile, dacă totuși le observați, sau experimentați dureri ale dinților, trebuie neapărat să consultați un medic dentist pentru a vă putea oferi cea mai bună soluție pentru problema dumneavoastră.

Medicul stomatolog va alege împreună cu pacientul cea mai bună variantă de obturație, în funcție de dimensiunea spațiului de restaurare, estetica, durabilitatea materialelor de obturație și, bineînțeles, costuri.

Există o serie de factori care influențează performanța, durabilitatea, longevitatea și costul restaurărilor:

• sănătatea generală și orală a pacientului
• componentele materialului de obturație
• presiunea la care este supus dintele în procesul de masticație
• durata și numărul de vizite necesare pentru a pregăti și ajusta dintele restaurat.

Scopul obturațiilor dentare

Medicii dentiști utilizează materialele de obturație (materialele ce umplu spațiile lăsate în dinți de carii) pentru a restaura dintele și a-i reda sănătatea și aspectul estetic. Obturațiile dentare sunt utilizate și pentru a repara unele fisuri ale dinților sau acele zone ale dinților supuse excesiv uzurii. Există numeroase opțiuni cu privire la tipul de obturație și materialele folosite pentru restaurarea dinților, în funcție de tipul cavităților.

Cariile dentare sunt cauzate de microorganisme care transformă zahărul din alimente în acizi care erodează stratul de smalț al dintelui, creând o cavitate în acesta. Medicul dentist curăță aceste zone ale dintelui supuse degradării și umple cavitatea cu un material artificial (plombă) pentru a proteja structura dintelui și a restaura aspectul și funcționalitatea acestuia.

De asememenea, plombele uzate trebuie înlocuite după o anumită perioadă de timp. Pacienții solicită din ce în ce mai des tratamente restauratoare pentru dinții lor, uneori optând chiar pentru o restaurare completă, ce include instalarea de coroane dentare, albirea dinților, aplicarea de fațete dentare sau înlocuirea plombelor metalice cu plombe realizate din materiale de obturație cât mai apropiate de aspectul natural al dinților.

Tipuri de obturații dentare (plombe)

Există două tipuri de restaurări dentare prin obturații:

1. Restaurări directe

Acestea reprezintă plombe ce sunt plasate imediat în cavitatea dintelui, după pregătirea prealabilă a acesteia, într-o singură ședință stomatologică. Ele includ amalgamurile dentare, ionomeri de sticlă, materiale din ionomeri sau compozit. În acest caz medicul dentist pregătește dintele (curățare), amplasează plomba și realizează eventuale ajustări într-o singură ședință.

2. Restaurări indirecte

Cazul acestui tip de restaurări necesită cel puțin două ședințe stomatologice. În această categorie sunt incluse: inlay-urile (adecvat pentru a restaura conturul unui dinte) și onlay-urile (un pic mai mari decât inlay-urile, acoperă și suprafața dintelui ce este supusă mestecării), fațetele dentare (o peliculă subțire ce acoperă suprafața dentara frontală), coroanele dentare (ce îmbracă întreg dintele) și punțile dentare fabricate din aliaje de metale neprețioase, ceramică sau compozite. În timpul primei vizite medicul dentist pregătește dintele și realizează mulajul dintelui ce va fi supus restaurării, acesta fiind trimis la laboratorul dentar pentru fabricare. Următoarea ședință va consta în cimentarea materialelor de obturație în cavitate și ajustarea necesară.

Uneori, cel mai bun tratament pentru un dinte este utilizarea unei restaurări care a fost prefabricată în laborator după o anumită formă, un mulaj. Materialele utilizate pentru aceste tipuri de restaurări sunt: ceramică, porțelan în combinație cu structura metalică de suport, aliaje de aur sau aliaje de metale neprețioase.

Tipuri de obturații în funcție de materiale folosite

1. Plombele de amalagam

Plombele de amalgam (numite uneori și plombe argintii) reprezintă un amestec de mercur lichid și bucăți mici de argint sau alte metale, cum ar fi cupru, staniu și zinc.

Deși există controverse în ceea ce privește aceste materiale de obturație în combinatie cu mercurul, în cele din urmă medicii susțin că minima cantitate de mercur existentă în acest tip de plombe nu ar afecta sănătatea pacientului. Cu toate acestea, sunt luate anumite măsuri de precauție, cum ar fi: deoarece frezarea acestui amalgam creează niveluri ridicate de vapori de mercur, este evitată plasarea sau îndepărtarea unei astfel de plombe în cazul femeilor însărcinate. Există un numar foarte mic de persoane ce pot fi alergice la acest tip de material de obturație.

Acest tip de restaurare dentară este unul dintre cele mai accesibile și cele mai durabile, însă nu redă dintelui aspectul său natural. Datorită durabilității materialelor folosite, este recomandat în restaurarea dinților molari (aceștia fiind supuși unei presiuni mari în timpul mușcăturii și mestecării). De asemenea, sunt utilizate și în cazul în care pregătirea cavității impune dificultăți în menținerea uscată a zonei în timpul realizării obturației, cum ar fi în cazul unor cavități adânci, situate în spatele liniei gingiei.
Plombele de amalgam sunt considerate a fi bio-compatibile, sunt bine tolerate de către pacienți și foarte rar stârnesc reacții alergice.

Dezavantajele amalgamelor:

• Amalgamul este un metal, care se dilată sau se contractă la căldura, frig și muscătură: astfel încat, cu fiecare masă, dintele este slăbit și, în functie de dimensiunea plombei, există un risc mai mare de fracturare a dintelui.
• Nu există o specificație clară în literatura de specialitate cu privire la cantitatea de mercur eliberată în organism și care sunt efectele pe termen lung asupra organismului.
• Apariția unei sensibilități dentare la schimbările de temperatură.
• În procesul de pregătire al dintelui este necesară îndepărtarea unei cantități considerabile din structura dintelui (mai mult decât în cazul celorlalte tipuri de restaurări).
• Nu confera dintelui un aspect natural.

2. Plombe din rășini de compozite

Rășinile din compozite sunt un amestec plastic de culoarea dintelui, umplut cu sticlă (dioxid de siliciu). Acestea sunt puternice și durabile și îmbunătățesc aspectul dinților.

Acest tip de restaurare este preferat în special de persoanele preocupate de estetica dentară, și în egală de măsură de funcționalitatea dinților, având posibilitatea de a beneficia de o culoare naturală în urma restaurării. Având întrebuințări multiple, aceste compozite pot repara și dinții fisurați, ciobiți, fracturați sau extrem de uzați.
Acest tip de plombe nu conține mercur, însa se pare că unii medici sunt îngrijorați de emanațiile unei substanțe chimice, numite bisfenol A (utilizat în fabricarea unor folii și recipiente alimentare, precum și țevi de apă).

Datorită capacității de a adera direct la dinte, medicii dentiști pot fi mai conservatori în cazul obturării unei cavități, utilizând o cantitate mai mică de material de obturație decât în cazul amalgamelor, deși sunt mai puțin durabile decât acestea. În medie, longevitatea lor este în jur de 8-10 ani, spre deosebire de aproximativ 15 ani în cazul amalgamelor.

Deoarece în timpul desfășurării procedurii de obturație acest tip de material se contractă și se întărește pe măsură ce este este depus în cavitate, este necesară o așezare stratificată. O problemă ce ar putea apărea pe parcurs este sensibilitatea dentară, din cauza absorbirii nervilor în dentina tubulară.

Restaurarea indirectă cu ajutorul rășinilor de compozite este o altă opțiune pentru a reda funcționalitatea și aspectul normal al dintelui afectat. În cadrul acestei tehnici, dinții sunt pregătiți prin curățare, după care se realizează un mulaj. Placa de restaurare a danturii este confecționata după mulaj, astfel încât se va potrivi perfect în momentul inserției pe dinții pregătiți prealabil. Acest tip de restaurare este mai dificil decât cel direct, prin compozite.

Apărute ca o alternativă a amalgamelor tradiționale, compozitele nu prezintă riscuri sau efecte secundare cunoscute în procesul de adapatare al organismului.
Inițial, compozitele dentare au fost limitate doar la dinții din față, deoarece nu erau suficient de dure pentru a rezista la presiunea și uzura generate de dinții din spate. Însă, de atunci acestea au fost imbunătățite semnificativ și poti fi aplicate cu succes și pe dinții din spate. Ele asigură durabilitate și rezistență în cazul restaurărilor fracturilor mici până la medii, pentru dinții supuși unei presiuni moderate de mestecare.

Avantaje:

• Unele studii au arătat faptul că acest tip de restaurare întărește dinții și protejează împotriva revenirii cariilor.
• Șanse reduse de fracturare (sfărâmițare) a dintelui.
• Oferă un aspect natural, plăcut dinților.
• Poate provoca o sensibilitate dentară cu mult redusă, datorită procedurii conservatoare de restaurare a dinților.

Dezavantaje:

• Sunt supuse discromiilor cauzate de anumite alimente consumate și de trecerea timpului.
• Nu sunt potrivite pentru restaurarea cavităților mari la nivelul molarilor (presiune și uzură ridicate).
• Sunt supuse uzurii mult mai curând decât amalgamurile.

Tot din categoria plombelor alcătuite din materiale de obturație de culoarea dintelui, fac parte și plombele din ceramică (porțelan), porțelanul conferind o rezistență mai mare la pătare și colorare. Pentru fixarea acestora se utilizează un adeziv special, ce îl fixează pe dintele natural, întărindu-l (longevitate aproximativ 15 ani). Acest tip de restaurare este preferat în special datorită proprietății de transluciditate, specifică smalțului. Însă, în cazul în care pelicula de porțelan devine aspră, poate afecta și uza dintele opus.

3. Plombe din ionomeri de sticlă

Ionomerii de sticlă reprezintă materiale de obturație de culoarea dintelui, un mix de acizi acrilici și pulbere fină de sticlă utilizată în umplerea cavităților dentare, în mod special cele de pe suprafața rădăcinii dintelui.

Ionomerii de sticlă pot elibera o cantitate mică de fluor, care este benefică pentru pacienții ce prezintă o predispoziție a dinților spre cariere. În cadrul procesului de obturație, o cantitate foarte mică din structura dintelui este îndepartată, rezultând astfel o plombă mult mai mică decât în cazul amalgamelor. Acest material poate fi utilizat doar în zonele în care dinții nu sunt supuși unei presiuni ridicate în timpul masticației. Din cauza rezistenței lor scăzute la fracturi, este recomandată utilizarea doar în cazul plombării între dinți (laterală) sau a rădăcinilor dentare.
Acest material de obturație este supus unei uzuri progresive în cazul suprafețelor de ocluzie, poate imita culoarea naturală a dintelui, însa îi lipsește strălucirea specifică smalțului. Ușor tolerabil de către organsim, este recomadat în special pentru copii sau bătrâni ce prezintă carieri la nivelul rădăcinii dinților.

4. Plombe din aliaje din aur

Aliajele din aur conțin aur, cupru și alte metale prețioase, din care pot fi confecțioante inlay-uri, onlay-uri, coroane dentare și punți fixe.

Acest tip de restaurare este extrem de rezistent la coroziune, uzură sau mătuire, precum și rezistență sporită la fractură. Deși există o bio-compatibilitate ridicată și protejeaza și dinții opuși în timpul ocluziei, acesta nu ofera un aspect natural dinților.
Plasarea unei astfel de plombe necesită cel puțin două ședințe stomatologice, una pentru pregătirea dinților și efectuarea mulajului și a doua pentru fixarea și a justarea acesteia.
Avantaje: mult mai rezistente și mai durabile în timp decât amalgamele.
Dezavantaje: un cost mult mai ridicat, necesită cel puțin două ședinte și nu oferă un aspect natural danturii.

5. Inlay- uri și Onlay-uri

Acestea reprezintă plombe albe din porțelan, o alternativă a materialelor de obturație obișnuite, procesate în cadrul unui laborator. Acestea oferă un aspect natural dintelui, sunt solide, rezistente și de lungă durată. Ele se folosesc atunci când unui dinte cariat nu îi este suficientă o obturație obișnuită, însă nu este atât de grav afectat pentru a necesita o coroană dentară.

În cazul în care mai mult de jumătate din suprafața de ocluzie a molarului este afectată de carii, aceasta este o aternativă mult mai bună decât obturația obișnuită.
Un inlay este de obicei plasat între doi cuspizi (porțiunea proeminentă din apropierea zonei de ocluzie a dinților) și poate fi confecționat din aliaj de aur, porțelan sau compozite.
Acest tip de restaurare este similar cu obturația, însă este realizat în laborator, precum coroanele dentare, apoi materialul de obturație este cimentat pe dinte cu un adeziv special.
Sunt adecvate pentru suprafața de frecare a molarilor.

6. Obturație de canal (obturație radiculară)

Dinții au în structura lor o rețea centrală de vase de sânge și nervi, într-un spațiu numit canal radicular. Această zonă - pulpa dentară - poate fi afectată de carii ce au avansat foarte adânc în structura dintelui sau o vătămare puternică a dintelui, ducând la distrugerea țesutului viu. Un dinte „mort” este predispus la infecție și din acest motiv canalul radicular trebuie curățat înainte de a fi pusă o plombă sau o coroană dentară.

Procedura se realizează numai sub efectul unei anestezii locale, pentru a amorți zona de intervenție. Medicul dentist va îndepărta orice urmă de carie cu ajutorul unei freze și cu ajutorul unor materiale speciale va menține zona uscată pentru a putea dezinfecta și indeparta bacteriile și celulele moarte. Fiecare dintre cele patru canale posibile trebuie curățate în acest mod. Apoi, acestea sunt închise perfect cu ajutorul unui material special de obturație, cu o consistență asemănătoare cauciucului, dupa care este fixată fie o plombă, fie o coroană dentară.

Obturațiile de canal sunt destul de dificil de executat și necesită mai multe ședințe stomatologice pentru a finaliza procesul. Este absolut necesar efectuarea unor radiografii în timpul tratamentului radicular. La final, această obturație de canal nu ar trebui să se simtă diferit de o obturație obișnuită.

7. Aliaje de metale neprețioase

Acest tip de materiale de restaurare reprezintă metale nenobile, cu un aspect argintiu. Este utilizat în special în cazul coroanelor dentare, punților sau protezării dentare. Sunt extrem de rezistente la uzură și fractură. Pot cauza sensibilitate dentară la schimbările de temperatură și nu oferă un aspect natural dinților.

8. Porțelan fuzionat cu metal

Acest tip de restaurare furnizează forța și rezistența unei coroane sau punți dentare, însă necesită o prelucrare prealabilă a dintelui, de îndepărtare a unei cantități mai mari din structura acestuia. Deși este un material rezistent la uzură, poate eroda dintele opus dacă suprafața de ocluzie devine aspră. Sunt bio-compatibile, însă pot cauza un anumit disconfort din cauza sensibilității dentare.

Procedura de obturație

Metodele prin care se pot curăța dinții afectați de carii dentare sunt:

• freză dentară
• laser
• abraziune cu aer
• terapia cu ozon.

Frezele stomatologice pot provoca disconfort din cauza vibrațiilor (și căldurii emanate) sau pot afecta nervii dentari (cauzând durere) dacă dintele afectat prezintă o cavitate prea adâncă.
Laserul dentar generează o rază fină de lumină care decupează și curăță zona cariată fără a crea vreun disconfort pacientului. Însă acesta nu poate îndepărta plombe uzate și nu poate pregăti dintele pentru primirea unei coroane dentare.
Aparatura care folosește abraziunea cu aer pentru a curăța cavitățile dinților produce o pulverizare cu aer și pulbere fină, fără a provoca vibrații sau căldură la nivelul dinților. Însă acesta poate îndepărta doar o cantitate foarte mică din structura dintelui, evitând riscul de fisurare sau fracturare a dintelui (acestea por apărea în timpul unei proceduri necorespunzătoare cu freza dentară). Acesta este adecvat pentru cavitățile mici, pentru a repara sau înlocui plombe uzate, pentru a repara fisuri și pentru a trata discromii ușoare ale dinților

Terapia cu ozon este o alternativă nouă, modernă și foarte controversată de tratare a cariilor dentare. Un aparat stomatologic special ce produce gaz ozonic poate îndeparta cariile fără anestezie locală și fără disconfortul provocat de freză stoamtologică. Se pare că expunerea dintelui la ozon îndepărtează bacteriile și curăță zona, însa în prezent au loc diverse studii pentru a determina eficiența acestei metode.

Uzura și pierderea stratului de smalț este o componentă obișnuită în procesul de cariere a dinților și poate provoca sensibilitate dentară. În majoritatea cazurilor această problemă poate fi indepărtată sau ameliorată prin aplicarea unei plombe adecvate, însa în alte cazuri mai grave este necesară o procedură mai complexă (coroane dentare, implanturi dentare, punți dentare, obturații radiculare).

În urma identificării dinților ce au suferit daune sau carii, aceștia sunt pregătiți împreună cu zonele înconjurătoare pentru realizarea obturației și restaurarea întreagii zone afectate. Caria este îndepărtată cu ajutorul uneia dintre metodele menționate anterior, pentru a curăța zona de bacterii.

Izolarea dintelui afectat este vitală în cazul obturației cu compozite, deoarece previne intervenția umezelii în procesul de adeziune a materialului de obturație. Acesta este întărit cu ajutorul unei lumini laser speciale cu efect de adeziune și vindecare imediată.
În cazul în care cavitatea se află în peretele lateral al dintelui, se utilizează un inel special care să susțină dintele, asigurând întărirea materialului de obturație în forma corectă.

Plombele temporare – sunt menite să reziste aproximativ o lună și sunt utilizate în următoarele situații: atunci când nu este suficient timp (în cazul unei programări de urgență) sau bani pentru a suporta o procedură completă de obturație dentară, sau în urma unei obturații de canal.