Sarcina și animalele de companie

Graviditatea este una dintre cele mai frumoase etape din viaţa unei femei, dar totodată şi cea mai problematică, fiindcă în această perioadă organismul acesteia este mai sensibil ca oricând şi, deci, supus afecţiunilor de orice fel. Chiar şi cea mai banală acţiune – cum ar fi hrănirea pisicii – ar putea să afecteze grav sănătatea femeii gravide şi a fătului. Cu toate că deţinerea animalelor de companie oferă avantaje considerabile – mult consemnate în presă şi atestate de către cercetători – cum ar fi îmbunătăţirea stării de spirit, creşterea nivelului de vitamina D din organism şi întărirea sistemului imunitar, o femeie gravidă trebuie să îşi ia măsuri de precauţie suplimentare şi să evite contactul direct cu animalele de companie şi cu hrana/accesoriile acestora. (1, 2)

Spune-mi ce companion ai ca să-ţi spun ce măsuri de precauţie să iei

Este bine să te menţii la o oarecare distanţă de animalele de companie atunci când eşti gravidă, dar nu exagera „ostracizând” complet animăluţul. Orice schimbare bruscă în comportamentul tău va fi puternic resimţită de prietenul tău necuvântător care, odată frustrat, nu va pregeta să se răzbune!

Căţeii sunt recunoscuţi pentru energia imensă pe care o deţin. Este indicat, în timpul sarcinii, să te plimbi cu animăluţul tău în aer liber, dar ai grijă să nu te supui unui efort fizic exagerat şi nici să îi permiţi căţelului să îţi sară pe burtă (şocurile – indiferent de intensitatea lor pot afecta sănătatea fătului şi bunul mers al sarcinii). La fel de important – atât în privinţa căţeilor, cât şi a altor animale – este să te asiguri că prietenul tău necuvântător îşi primeşte cu regularitate vaccinurile (mai ales dacă locuieşti la casă şi animăluţul obişnuieşte să se joace în curte sau în afara căminului). Încearcă să dispensezi căţelul de obiceiurile sale neplăcute înainte de a sosi copilul pe lume (ca rosul diverselor obiecte, muşcatul, săritul). Nu în ultimul rând, dacă prietenul tău necuvântător este, în mod deosebit, ataşat de tine, o idee bună este să înlesneşti apropierea sa de un alt membru al familiei pentru ca patrupedul să nu se simtă neglijat atunci când toată atenţia ta se va răsfrânge asupra nou-născutului.

Pisicile sunt suspectate că ar fi purtătoarele parazitului unicelular Toxoplasma gondii cauzator de toxoplasmoză – o boală ce afectează sever fătul provocând, printre altele, naştere prematură, afecţiuni ale sistemului nervos central până la moartea fătului. Printre simptomele infecţiei cu Toxoplasma gondii se numără: durere de cap, tuse, oboseală, ganglioni umflaţi. Rişti să contractezi această boală dacă atingi litiera pisicii respectiv solul din grădină traversat de pisică, dacă menţii un contact mult prea apropiat cu pisica (se poate transmite prin simpla respiraţie), dar şi în situaţia în care consumi carne crudă sau insuficient gătită (mai ales porc, miel, căprioară).

Acestea fiind zise, te sfătuim să nu intri în panică şi să nu îţi goneşti felina de acasă! Iată ce poţi face pentru a te proteja, pentru a-ţi menţine fătul sănătos şi pentru a trăi în armonie cu familia şi cu pisica ta:

• roagă-l pe soţul tău sau pe un alt membru apropiat al familiei să cureţe zilnic litiera pisicii şi, imediat după aceea, să îşi spele cu religiozitate mâinile; în caz că nu te poţi baza pe ajutorul nimănui, protejează-ţi mâinile cu mănuşi din cauciuc atunci când cureţi litiera şi, de asemenea, spală-te bine pe mâini imediat după igienizarea cutiei.
• poartă mănuşi în timp ce pregăteşti carnea de gătit şi nu o consuma dacă este insuficient preparată (oricât de foame ţi-ar fi); spală bine toate ustensilele folosite la prepararea acesteia; mai mult, nu hrăni felina cu bucăţi de carne crudă!
• poartă mănuşi dacă te ocupi cu grădinăritul şi spală foarte bine fructele şi legumele înainte de a le găti;
• spală-te foarte bine pe mâini înainte de fiecare masă (îndemn ce trebuie respectat de fiecare membru al familiei);
• pe cât posibil, ţine-ţi pisica în casă şi fereşte-te de pisici vagaboande;
• asigură-te că pisicii îi sunt administrate cu regularitate vaccinurile, iar dacă veterinarul te informează că pisica suferă de o infecţie activă cu Toxoplasma gondii, roagă un prieten să aibă grijă de animăluţ cel puţin până când sarcina este destul de avansată pentru a nu fi afectată de acest microorganism (luna a şasea);
• nu alinta pisica unei alte persoane despre care nu ştii dacă a fost sau nu vaccinată!

Posesoarele de hamsteri, de porci de guineea şi de şoareci trebuie, de asemenea, să limiteze contactul cu animalele lor favorite fiindcă riscă să contracteze boala virală Coriomeningita limfocitară, provocată de virusul LCM (lymphocytic choriomeningitis).

Virusul se transmite dacă gravidele:

• sunt muşcate de animăluţul infectat;
• intră în contact cu urina, sângele, saliva acestuia sau cu materialele din cuşcă folosite pentru adăpostirea rozătorului (ori prin inhalarea prafului din interiorul cuştii).

Printre simptomele infecţiei cu LCM se numără: febra, durerea de cap, oboseala, greaţa, lipsa apetitului sau durerile musculare.

Pentru a nu te îmbolnăvi şi a nu-ţi pune în pericol fătul:

• nu intra în contact cu rozătoarele şi mută-le cuşca într-o parte a casei unde nu petreci mult timp; în niciun caz nu le ţine în dormitor!
• roagă un alt membru al familiei să aibă grijă de ele, respectiv să le cureţe cuşca într-un spaţiu bine ventilat; roagă-l să elimine din adăpostul animalelor aşternuturile murdare şi orice obiect antiigienic.
• nu lăsa rozătorul să îţi atingă faţa şi spală-te bine pe mâini după ce intri în contact cu animalul;
• nu atinge rozătoarele sălbatice, iar dacă acestea îţi invadează casa, te sfătuim să apelezi la serviciile unei companii de deratizare. Nu încerca să rezolvi singură această problemă, respectiv să foloseşti produse chimice despre care nu ştii ce efecte ar putea avea asupra organismului tău şi asupra fătului!

Alte persoane îşi aleg reptile, şerpi, peşti exotici sau ţestoase drept animale de companie. Astfel de animale sunt, adesea, purtătoarele infecţiei cu salmonella pe care o transmit la om. Femeile gravide şi copiii până în cinci ani sunt cei mai expuşi la acest tip de infecţie.

În timpul sarcinii:

• roagă un prieten să găzduiască reptilele până când tu şi copilul tău aveţi sistemul imunitar mai puternic;
• nu adăposti aceste animale în bucătărie şi nu le ţine aproape de alimente sau de obiectele din bucătărie;
• poartă mănuşi de fiecare dacă când le atingi sau când le cureţi cuşca (preferabil ar fi ca un alt membru al familiei să se ocupe de acest lucru);
• nu le curăţa cuşca în cadă sau în chiuvete, ci în afara casei;
• evită să atingi apa în care înoată;
• nu lăsa reptilele să cutreiere nesupravegheate spaţiile casei;
• fiindcă peştii exotici implică diferiţi alţi factori de risc, un sfat bun ar fi să ceri ajutorul unui veterinar care să îţi ofere sfaturi personalizate pentru a şti cum să îi îngrijeşti şi, în acelaşi timp, cum să îţi protejezi fătul;

Aceleaşi îndemnuri sunt valabile şi dacă păsările sunt prietenii tăi necuvântători, fiindcă înaripatele pot transmite, la rândul lor, diverse infecţii cum ar fi: campylobacter, salmonella şi chlamydioză.

În altă ordine de idei, o gravidă ar trebui să manevreze cu grijă hrana animalelor, dar şi produsele dedicate lor (cum ar fi diverse tratamente antipurici, şampoane etc.). Este indicat să foloseşti mănuşi şi să îţi cureţi foarte bine mâinile cu apă şi săpun imediat după ce îţi hrăneşti animăluţul sau după ce îi administrezi un tratament (în niciun caz nu dormi cu patrupedele după ce le-ai tratat cu diverse substanţe cum ar fi cele antipurici!).

Evită:

• în mod deosebit, produsele care conţin chimicale periculoase (pentru om şi pentru animale) precum tetrachlorvinphos, carbaryl, propoxur, organofosfaţi şi carbamaţi;
• să îţi delegi copilul să aplice animalului de companie diverse produse de curăţare sau produse-tratament;
• contactul oral cu prietenul tău necuvântător, oricât de mult v-aţi iubi;
• adoptarea unui animăluţ nou în timpul celor nouă luni de sarcină sau imediat după naşterea copilului fiindcă ţi-ai complica inutil viaţa şi aşa intens încercată; puii de animale sunt mult mai expuşi la atacul virusurilor, ce pot trece cu uşurinţă în organismul tău şi al nou-născutului;
• să îţi laşi companionul invadat de purici; puricii sunt periculoşi şi pentru tine şi familia ta, nu numai pentru necuvântătoare;
• să îţi laşi animalul de companie să vâneze animale sălbatice;
• să ratezi vizitele la veterinar; roagă un membru al familiei sau un prieten să îţi transporte prietenul necuvântător la medic, dacă nu te simţi în stare să îndeplineşti tu această sarcină;
• ignorarea completă a animăluţului! Prietenul tău necuvântător trebuie să ştie că încă faci parte din viaţa lui şi el din a ta. (2, 3, 4, 5, 6, 7, 8)
  

Un bebe nou, un animal de companie mai mohorât?

Dacă pentru tine naşterea copilului este cel mai fericit moment din viaţa ta, pentru animăluţul tău de companie evenimentul este unul stresant. Deşi în timpul celor nouă luni de sarcină, căţelul tău s-ar putea arăta hiperprotector (s-a constatat că unii căţei barează intrarea în camera în care se află gravida împiedicându-l chiar şi pe soţul acesteia să intre în încăpere), după naşterea bebeluşului există pericolul ca animalul de companie să îl atace pe cel mic din diverse motive:

• dacă bebeluşul îi încalcă teritoriul (când cel mic ocupă un spaţiu pe care căţelul îl considera al său, cum ar fi un scaun sau o sofa);
• dacă animalul se simte frustrat că bebeluşul nu îi înţelege semnalele la fel ca stăpânii săi adulţi;
• dacă prietenul tău de companie înţelege greşit rolul bebeluşului în familie şi îl consideră o pradă (terrierii reacţionează adesea în acest mod);
• dacă prietenul tău de companie se simte ameninţat de bebeluş.

La rândul lor, felinele pot reacţiona negativ la sosirea unui nou membru în familie fiind fiinţe teritoriale foarte sensibile. În cazul în care îţi neglijezi pisica este foarte probabil ca aceasta să devină agresivă şi să urineze în pat sau în coşul cu rufe.

Pentru a preîntâmpina schimbările nedorite din comportamentul prietenului tău necuvântător şi pentru a-ţi proteja bebeluşului, pregăteşte patrupedul treptat pentru noul stil de viaţă impus de venirea celui mic pe lume:

• încă din timpul sarcinii roagă-ţi membrii familiei să petreacă mai mult timp cu animăluţul pentru a nu se simţi neglijat atunci când bebeluşul îţi va acapara întreaga atenţie;
• când te afli în spital trimite acasă înregistrări audio cu plânsul copilului sau câteva hăinuţe purtate de acesta pentru ca prietenul tău necuvântător să se familiarizeze din timp cu cel mic;
• opreşte, din vreme, accesul animăluţului în încăperile copilului pentru ca, după aducerea acasă a nou-născutului, animalul să nu simtă că teritoriul i-a fost încălcat;
• sub nicio formă nu lăsa copilul singur cu animalul de companie!
• alternează timpul petrecut cu bebeluşul cu cel pe care i-l oferi prietenului tău necuvântător; spre exemplu, când bebeluşul doarme joacă-te cu cel din urmă;
• asigură-i animăluţului un loc numai al lui unde să se retragă atunci când doreşte;
• chiar dacă animalul de companie este vaccinat, nu îl lăsa să se apropie prea mult de bebeluş şi în niciun caz să îl lingă pe faţă;
• spală-te pe mâini dacă, înainte de a prepara hrana bebeluşului, ai atins animalele de casă!

Dacă, în ciuda eforturilor tale, prietenul necuvântător manifestă în continuare un comportament agresiv în preajma copilului, apelează la un expert. În orice situaţie, însă, fereşte-te să pedepseşti animalul de companie! Violenţa nu a folosit nimănui niciodată. (9, 10, 11, 12)