Proceduri stomatologice

Proceduri stomatologice

©

Autor:

Proceduri stomatologice
Chirurgia dentară și procedurile stomatologice aferente pot fi evitate dacă sunteți receptivi și vă preocupați de nevoile dumneavostră dentare. Toate acestea sunt esențiale pentru:

  • menÈ›inerea sănătății È™i integrității dinÈ›ilor, gingiilor È™i cavității dumneavoastră bucale.
  • restaurarea funcÈ›ionalității dinÈ›ilor.
  • prevenirea unor complicaÈ›ii severe în ceea ce priveÈ™te sănătatea orală, în viitor.
  • îmbunătățirea aspectului dinÈ›ilor È™i cavității bucale (estetica dentară).

ÎnÈ›elegerea anumitor proceduri stomatologice vă va ajuta să învingeÈ›i teama de medicul dentist. Mai mult decât atât, progresele realizate în domeniul farmaceuticelor, anestezicelor, metodelor de investigare È™i tratament, a tehnicilor terapeutice înseamnă că procedurile dentare ar trebui să se desfășoare fără durere È™i rapid în mâinile unui profesionist, fie el dentist, parodontolog sau odontolog.

Cele mai frecvente proceduri stomatologice sunt:
  • 1. Detartraj
  • 2. Albirea dinÈ›ilor
  • 3. Profilaxia stomatologică
  • 4. FaÈ›etarea dinÈ›ilor
  • 5. ObturaÈ›ia dentară (plomba)
  • 6. ObturaÈ›ie de canal
  • 7. IncrustaÈ›ii dentare
  • 8. ExtracÈ›ia dentară
  • 9. Puntea dentară
  • 10. Implantul dentar
  • 11. Restaurare coronară dentară
  • 12. Protezare dentară
  • 13. IntervenÈ›ii de chirugie gingivală cosmetică
  • 14. AmputaÈ›ie radiculară
  • 15. OrtodonÈ›ie - soluÈ›ii ortodontice
  • 16. Sigilarea dentară

1. Detartraj

Procedură terapeutică foarte simplă, prin care un medic dentist sau o asistentă de igienizare orală îndepărtează placa bacteriană, depunerile de tartru (piatră) È™i impuritățile de pe dinÈ›i (sau lucrările dentare) prin È™lefuirea acestora cu ajutorul unui instrument de detartraj manual, ultrasonic sau cu aer comprimat.

Acest proces previne apariția cariilor dentare și a bolilor parodontologice (ale ginigiei, țesuturilor de susținere ale dinților).
În urma detrartajului mai pot rămâne totuÈ™i mici depozite pe suprafaÈ›a dintelui, care dacă nu sunt îndepărtate vor fi bază pentru noi depuneri de tartru, ce trebuie îndepartate prin polish È™i periaj profesional.
Polishul este de fapt o sablare a dintelui (se aruncă sub presiune o substanță abrazivă È™i apă pe suprafaÈ›a dintelui) făcută cu bicarbonat de natriu, ce are ca efect îndepărtarea resturilor rămase în urma detartrajului precum È™i a coloraÈ›iilor extrinseci de pe dinte.

2. Albirea dinților

Această procedură cosmetică este realizată de obicei în cadrul unui cabinet stomatologic, însă poate fi efectuat È™i acasă, fie cu produse din comerÈ›, fie cu ajutorul unor substanÈ›e special preparate de medicul specialist.

Acest tip de tratament este utilizat în estetica dentară pentru a înlătura discromiile dentare, petele de pe dinÈ›i, pentru a îmbunătăți aspectul danturii.

3. Profilaxia stomatologică

Reprezintă un program complex de măsuri locale È™i generale, bazat pe colaborarea dintre medic È™i pacient, având drept scop menÈ›inerea stării de sănătate a gingiilor, precum È™i evitarea apariÈ›iei È™i evoluÈ›iei cariei dentare.

Se realizează prin: însuÈ™irea tehnicii corecte de periaj, controlul stomatologic regulat, îndepărtarea factorilor de iritaÈ›ie cum ar fi tartrul È™i placa bacteriană prin detartraje periodice, aplicaÈ›ii locale de fluor cu rol de întarire a smalÈ›ului dentar.
Dintre acestea, periajul este cel mai important element profilactic.

4. Fațetarea dinților

Este ce mai nouă metodă de folosire a artei È™i È™tiinÈ›ei cosmetice dentare È™i reprezintă procesul prin care este ataÈ™ata o „carcasă” pe faÈ›a externă a dintelui pentru a îmbunătăți sau corecta aspectul frontal al dinÈ›ilor.

Acestea sunt făcute la comandă din material ceramic asemănător cu dintele (porÈ›elan laminat), pentru a acoperi smalÈ›ul uzat, alinierea neuniformă a dinÈ›ilor sau spaÈ›iile interdentare È™i ciobirile sau fisurile. Aspectul rezultat este unul natural, datorită suprafeÈ›ei de porÈ›elan netede È™i impenetrabile, ce oferă o translucență foarte apropiată de cea smalÈ›ului dentar. DinÈ›ii faÈ›etaÈ›i nu îÈ™i vor schimba culoarea È™i strălucirea conferite de ceramică.

5. Obturația dentară (plomba)

Reprezintă rezultatul acÈ›iunii de închidere ermetică a unei cavități dentare, pregătită în prealabil cu un material solid (de obturaÈ›ie), care datorită durității sale substituie porÈ›iunea absentă dintr-un dinte, redându-i funcÈ›ia È™i forma normală.

ObturaÈ›ia este o metodă de reconstrucÈ›ie a unui dinte deteriorat de carii: se îndepărtează È›esutul dentar afectat, se curăță zona È™i se umple cavitatea cu material de obturaÈ›ie (aliaje de metale nepreÈ›ioase, amalgamuri, compozite ceramică, ionomeri de sticlă).
În cazul în care cavitatea produsă de carii este prea mare, această obturaÈ›ie nu va fi suficientă È™i este necesară o altă procedura stomatologică (coronare dentară).

Obturațiile pot fi:
  • directe: se pun imediat în locul rămas după curățarea cariei, fabricate din amalgam sau compozit;
  • indirecte: inlay-uri (incrustaÈ›ii din porÈ›elan) făcute într-un laborator special, pentru a se potrivi perfect cu dinÈ›ii pacientului.

6. Obturația de canal

Reprezintă un tratament endodontic ce ajută la îndepărtarea pulpei dentare infectate, rănite sau moarte.

În interiorul È›esutului dur al dintelui există un spaÈ›iu care se numeÈ™te canal È™i este umplut cu pulpa dentară moale (nerv) È™i vase sangvine care asigură creÈ™terea È™i dezvoltarea dintelui. În cazul în care caria a afectat această structură, toate canalele dintelui trebuie curățate È™i sigilate cu un material special, nu foarte dur, după care procesul de restaurare continuă la exterior cu o plombă obiÈ™nuită.
ObturaÈ›ia de canal este unul din tratamentele care permit păstrarea unui dinte compromis, alternativa fiind extracÈ›ia. ObturaÈ›ia de canal poate fi făcută pe parcursul unei singure consultaÈ›ii sau în mai multe vizite la dentist, în funcÈ›ie de complexitatea canalului È™i de gradul de degradare a pulpei.
Uneori, dacă infecÈ›ia s-a întins de la dinte la os (abcesul), infecÈ›ia trebuie stopată înainte de a se accesa canalul.

7. Incrustații dentare

Reprezintă obturaÈ›ia dentară pregătită în laborator, după amprenta cavității (turnată), în prealabil curățată È™i fasonată (zona cariată), cu scopul de a reconstitui forma anatomică a dintelui.

În funcÈ›ie de gradul de întindere coronară, acestea pot fi: inlay sau onlay. Acestea sunt făcute pentru a restaura dinÈ›i cu leziuni carioase medii sau mari, sau dinÈ›i cu tratament endodontic (de canal), la care rezistenÈ›a dintelui este scăzută.

Un inlay dentar permite să fie consolidat un dinte sau să se restaureze dacă este foarte deteriorat. Se poate confecÈ›iona din metal, porÈ›elan sau acrilat. Este similar cu o plombă, doar că acesta este modelat într-un laborator, apoi este cimentat în cavitatea corespunzătoare. (aur, porÈ›elan, rășini de compozite).

Un onlay (numit uneori È™i coroană dentară parÈ›ială) È™i este simlar cu un inlay, doar că este cimentat peste un dinte aflat în reconstrucÈ›ie È™i remodelează forma dintelui.

Incrustațiile metalice sau ceramice prezintă o serie de avantaje față de clasicele obturații.
  • Adaptare marginală superioară.
  • Refacerea perfectă a anatomiei dintelui prin modelarea în laborator.
  • Refacerea perfectă a punÈ›ilor de contact interdentar.
  • Spre deosebire de obturaÈ›iile din amalgam È™i chiar cele metalice, nu colorează dintele.
  • RezistenÈ›a la uzură superioară oricărui tip de obturaÈ›ie.
  • Estetică deosebită în cazul incrustaÈ›iilor din ceramică.
  • Culoarea obÈ›inută nu se modifică, aÈ™a cum se întâmplă în cazul refacerii dintelui cu materiale compozite.
  • În unele cazuri, incrustaÈ›ia asigură protecÈ›ia È›esuturilor dentare rămase în urma îndepărtării cariei.
  • Prin refacerea perfectă a conturului dintelui, incrustaÈ›ia contribuie la întreÈ›inerea sănătății gingiei.
  • Sacrificiul dentar redus, comparativ cu cel necesar pentru aplicarea unei plombe clasice, fie din amalgam, fie din materiale compozite.

8. Extracția dentară

Denumită È™i avulsie dentară sau exodonÈ›ie, reprezintă o metodă chirurgicală prin care se realizează înlăturarea dinÈ›ilor din alveolele lor, cu ajutorul unui forceps extractor.
Când acest lucru nu este posibil, de exemplu dintele sau rădăcina sunt adânc infipte în os, extracÈ›ia se realizează prin înlăturarea osului È™i, dacă este necesar, spărgând dintele.

ExtracÈ›ia dentară reprezintă scoaterea dintelui, fie a celui de lapte, fie a celui definitiv. Este indicată numai când orice tratament stomatologic a dat greÈ™, fie că este vorba de un dinte cu carie complicată sau de o rădăcină netratabilă, fie de o fractură a unui dinte.

Dinții pot fi extrași din diferite cauze:
  • dintele este afectat de carie în totalitate.
  • infecÈ›ia a distrus o mare parte a dintelui È™i a osului maxilar.
  • înghesuirea dentară.

Este o alternativă de urgență, o decizie pe care doar medicul dentist o poate lua, în cazul în care dintele nu mai poate fi reÈ›inut nici chiar după efectuarea unei obturaÈ›ii de canal, pentru a menÈ›ine integritatea È™i sănătatea dinÈ›ilor vecini È™i a preveni alte complicaÈ›ii dentare.
În cazul unei boli parodontale, ce afectează sever gingia È™i structura osoasă de susÈ›inere a dinÈ›ilor, dintele bolnav nu va avea o bază de susÈ›inere în cavitatea bucală È™i este necesară extracÈ›ia.

9. Puntea dentară

Este un dinte fals, cunoscut È™i ca un dinte artificial, care este de obicei îmbinat între două coroane de porÈ›elan, pentru a umple zona lăsată libera de dintele lipsă. Cele două coroane care îl susÈ›in sunt ataÈ™ate de dinÈ›i pe fiecare parte a dintelui fals. Aceasta este cunoscută ca o punte dentară fixă.

Puntea dentară tratează edentaÈ›ia (lipsa unuia sau a mai multor dinÈ›i). BreÈ™ele edentate, rezultate prin căderea sau extracÈ›ia dinÈ›ilor, creează o tendință de rotaÈ›ie sau de migrare a dinÈ›ilor rămaÈ™i spre spaÈ›iul liber, rezultând o ocluzie anormală.
Această metodă cosmetică poate reduce riscul de îmbolnăvire a gingiei, corectează probleme legate de muÈ™cătură È™i chiar îmbunătățesc vorbirea.
Puntea dentară face parte din categoria mijloacelor protetice fixe și are scopuri cosmetice și funcționale.
Pentru realizarea punÈ›ilor dentare sunt adesea necesare „scoaterea nervului” È™i obturarea canalelor dinÈ›ilor vecini spaÈ›iului din care lipsesc dinÈ›ii, apoi È™lefuirea acestora. Implanturile dentare, ca alternative ale punÈ›ilor, permit menÈ›inerea intactă a dinÈ›ilor vecini È™i chiar fac posibilă o mai bună igienizare a cavității bucale.

10. Implantul dentar

Un implant dentar endo-osos este un dispozitiv care se inserează în grosimea osului alveolar în scopul înlocuirii rădăcinii unui dinte natural lipsă.

Acestea reprezinta de fapt È™uruburi din titan care se înfiletează în osul maxilar È™i care, spre deosebire de aÈ™a-numiÈ›ii „pivoÈ›i”, nu necesită existenÈ›a unor rădăcini dentare. Ele prezintă un filet în interiorul său, în care se va înÈ™uruba viitoarea costrucÈ›ie dentară (dintele propriu-zis)

Un astfel de implant este format din două componente:
  • corpul implantului care are forma unui È™urub È™i reprezintă porÈ›iunea destinată plasării chirurgicale în os;
  • bontul protetic, pe care se fixează coroana dentară, care arată È™i are aceleaÈ™i funcÈ›ii ca un dinte natural.
Implantul dentar servește drept sprijin pentru o coroană, proteză parțială sau totală fixa sau proteză mobilizabilă.

Spre deosebire de puntea dentară, implantul este ataÈ™at chirurgical în structura osoasă a maxilarului È™i nu afectează dinÈ›ii vecini, adiacenÈ›i. După trecerea perioadei de vindecare, un dinte artificial (cu aspect natural) va fi ataÈ™at implantului.

11. Restaurare coronară dentară

Coroana este un înlocuitor ce acoperă întreaga suprafață a dintelui.
Coroana dentară reprezintă partea vizibilă a dintelui, de deasupra linie gingivale sau substitul său artificial.


Cunoscute È™i sub numele de „cape", păstreaza funcÈ›ionalitatea dinÈ›ilor afectaÈ›i. Se aplică atunci când există puÈ›in È›esut sănătos rămas din cauza cariilor sau a unei lovituri, sau când dintele incisiv este fixat din motive cosmetice. Pe lângă susÈ›inerea dintelui, coroana are È™i rol estetic, de corectare a formei sau alinierii dintelui.

Medicul dentist poate efectua o lucrare coronară pentru:
  • Acoperirea unei obturaÈ›ii atunci când au avut loc pierderi mari de substanță dentară.
  • Protejarea dintelui de fracturi.
  • Reconstituirea unui dinte fracturat.
  • Ancorarea unei punÈ›i dentare.
  • Acoperirea unui implant.
  • Acoperirea unui dinte cu discromie sau anomalie de poziÈ›ie.
  • Acoperirea unui dinte după tratamentul de canal radicular.

12. Protezare dentară

O proteză dentară reprezintă un dispozitiv alcătuit din mai mulÈ›i dinÈ›i falÈ™i, È›inută în loc cu niÈ™te cleme speciale care se prind de dinÈ›i sănătoÈ™i, cu scopul de a înlocui mai mulÈ›i dinÈ›i absenÈ›i de pe arcadă.

Sunt două tipuri de proteze: parÈ›iale È™i totale. Ambele sunt fabricate în laborator după un mulaj al gurii pacientului. Proteza parÈ›ială poate fi scoasă noaptea, pentru a fi curățată.
Necesitatea unei proteze dentare apare dacă pacientul nu mai are deloc dinÈ›i naturali sau dinÈ›ii absenÈ›i sunt numeroÈ™i iar cei sănătoÈ™i nu sunt suficient de puternici încât să susÈ›ină o punte.

13. Intervenții de chirugie gingivală cosmetică

Gingiile proeminente sau neregulate (în cazul în care nu prezintă îmbolnăviri – parodontopatii) pot fi corectate prin chirurgie gingivală cosmetică (de exemplu: gingivoplastia È™i gingivectomia).

De asemenea, retracÈ›ia gingiei, cauzată în general de bolile parodontologice, poate fi tratată prin realizarea de grefe de È›esut gingival, sau chiar os, pentru a reconstrui zona gingivală.

Estetica gingiei cuprinde:
  • chirurgie plastică parodontală: grefa epitelioconjunctivă, grefa de È›esut conjunctiv, frenectomie, frenoplastie.
  • intervenÈ›ii chirurgicale: rezecÈ›ie apicală (înălturarea parÈ›ială sau totală a È›esutului bolnav precum È™i a unei bucăți din rădăcina dintelui), îndeparătarea È›esuturilor bolnave din jurul vârfului rădăcinilor dentare.
  • gingivo-plastie (remodelarea estetică a gingiilor).
  • gingivo-osteo-plastie (care însoÈ›esc È™i tratamentele ortodontice).
  • gingivectomie.

14. Amputație radiculară

Este o tehnică chirugicală de îndepărtare a uneia sau mai multor rădăcini ale unui dinte pluriradicular.
Tehnica se folosește pentru conservarea unor molari la care una dintre rădăcini este irecuperabilă (prezintă un proces inflamator osteo-parodontal).

15. Ortodonție și soluții ortodontice

Termenul de ortodonÈ›ie derivă de la cuvintele din limba greacă „orthos” – drept È™i „donti” – dinte, ceea ce înseamnă că ortodonÈ›ia se ocupă cu îndreptarea È™i alinierea dinÈ›ilor, îmbunătățirea aparatului dento-maxilar È™i a esteticii faciale.

OrtodonÈ›ia tratează problemele de malocluzie È™i malpoziÈ›ie (închiderea gurii incorectă È™i poziÈ›ionarea greÈ™ită a dinÈ›ilor).
Aparatul dentar este soluÈ›ia optimă în cadrul acestor tratamente, care are ca rezultat poziÈ›ionarea corectă a dinÈ›ilor, corectarea muÈ™căturii, È™i prin acestea obÈ›inerea unui zâmbet estetic.

16. Sigilarea dentară

Reprezintă o manevră terapeutică nedureroasă È™i foarte utilă pentru dinÈ›ii permanenÈ›i tineri în prevenirea apariÈ›ie cariei dentare.

În cadrul acestui procedeu se aplică un material care aderă chimic pe dinÈ›i (în special molari), împiedicând saliva È™i mâncarea să pătrundă în zonele de retenÈ›ie.
Astfel, teoretic dintii nu mai prezinta zone retentive si pot fi spalati fara a ramane zone in care periuta de dinti nu are acces.
Acest procedeu este util pentru a preveni și reduce incidența cariilor la dinții copiilor.
Sigilarea dentară sau sigilarea È™anÈ›urilor È™i fosetelor ocluzale reprezintă profilaxia pentru cariile fisurale È™i anume acele carii care se găsesc pe suprafeÈ›ele ocluzale ale dinÈ›ilor (adică cele pe care se mestecă). Aceste carii apar È™i din cauza faptului că de multe ori intrarea în aceste fisuri este mai mică decât diametrul firelor din periuÈ›ele de dinÈ›i, situaÈ›ii în care fisurile profunde creează mari È™anse de retenÈ›ie alimentară È™i de placă bacteriană.

17. Fluorizare

Fluorizarea dentară reprezintă suplimentarea cu fluor a dinților și are drept scop prevenirea formării cariilor dentare la copii.

Se poate distribui mamei însărcinate de catre medic pentru prevenirea formării cariilor la dinÈ›ii de lapte ai copilului, administrarea de preparate de fluor (soluÈ›ii) recomandate de medicul dentist, începând cu vârsta de 6 luni, deprinderea unui periaj corect folosind pasta de dinÈ›i cu fluor.

Odată începută, terapia cu fluor se va urma cu orar zilnic, fără întrerupere, până la 14-15 ani. Administrarea se va face sub control stomatologic periodic, pentru a evita apariÈ›ia fluorozei (pete albe pe dinÈ›i). Formarea dinÈ›ilor se încheie în jurul vârstei de 14-15 ani. Până la această vârstă fluorul acÈ›ioneaza eficient dacă este administrat pe cale internă, sub formă de tablete cu fluor. După această vârstă este utilă administrarea fluorului pe cale externă, doarece formarea dinÈ›ilor s-a încheiat.

Metode uzuale de fluorizare externă:
  • fluorizare locală (aplicarea pe dinÈ›i de lacuri /geluri fluorurate) - fluorizarea profesională se face de 2-3 ori pe an.
  • clătiri cu soluÈ›ii fluorurate;

18. Bonding dentar

Reprezintă o tehnică de cosmetizare dentară ce presupune repararea fisurilor și acoperirea dinților.

Bonding-ul cu rășini compozite este folosit pentru a repara fracturile, precum È™i pentru a lamina dinÈ›ii, pentru a îmbunătăți imaginea È™i se realizează, de regulă, într-o singură È™edință, fără a produce disconfort pacientului. Acest material aplicat pe dinÈ›i este întărit cu o lumină intensă, specială, pentru a reda forma naturală a dintelui.

Data actualizare: 03-12-2013 | creare: 10-06-2009 | Vizite: 19532
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Forumul Afectiuni stomatologice:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  mai multe discuÈ›ii din Afectiuni stomatologice