Pielea uscată la copii

Pielea uscată este frecvent întâlnită în cadrul oricărei categorii de vârstă, mai predispuse fiind vârstele extreme, nou-născuții și vârstnicii. În urma studiilor s-a constat faptul că pielea nou-născutului se află într-o continuă dezvoltare până la vârsta de 12 luni. Astfel, după naștere, pielea este supusă unui proces de adaptare la mediul extrauterin, care va necesita metode de îngrijire adiționale.

Pielea reprezintă un organ complex, care îndeplinește funcții specifice. O importanță deosebită este atribuită fenomenului de termoreglare, pentru care acest organ este responsabil. Alte roluri caracteristice sunt reprezentate de bariera funcțională de apărare împotriva agenților patogeni, oferind în același timp protecție mecanică.

Pielea uscată poate fi asociată cu diverse afecțiuni precum: diabet, hipotiroidism, hipertiroidism, malnutriție, sindrom Sjӧgren, dar și alte afecțiuni ale pielii. (1, 4)

Cauzele pielii uscate

Factorii predispozanți principali pentru uscarea pielii sunt reprezentați de:

• sezonul rece, în care temperaturile și umiditatea scăzute contribuie la o depleție semnificativă a apei din stratul cornos al pielii (stratum corneum);
• sezonul cald, prin expunerea la condiții atmosferice de umiditate scăzută (aer condiționat);
• băile prelungite sau fierbinți;
• săpunurile dure sau abrazive;
• îmbrăcăminte a cărei material este aspru sau rugos;
• anumite medicamente precum retinoizii locali sau sistemici pot cauza uscăciunea pielii pe durata administrării tratamentului;
• factorii genetici.

De asemenea, eczema poate prezenta în plus față de simptomele specifice (erupții cutanate cu tendință la mâncărime) și fenomene de piele uscată în copilărie.

Un aspect important de reținut este faptul că pH-ul suprafeței pielii în rândul adolescenților și adulților este acid, oferind un grad de protecție semnificativ crescut împotriva dezvoltării microorganismelor la acest nivel, spre deosebire de nou-născuții la termen și cei prematuri al căror pH este neutru, reducând în acest sens funcția de protecție indispensabilă organismului. În plus, nou-născuții sunt mai predispuși la pierderi lichidiene transepidermale, determinând în același timp alterarea primei funcții de apărare a organismului împotriva infecțiilor și permeabilitate crescută a pielii (risc substanțial de toxicitate prin absorbția rapidă la aplicarea cutanată a medicației cu efect local). (1, 2, 3, 4)

Anatomie și fiziologie

Pielea reprezintă prima linie de apărare nespecifică a organismului împotriva factorilor de mediu și agenților patogeni.

Din punct de vedere anatomic, pielea este constituită din trei straturi:

• hipodermul, stratul cel mai profund alcătuit în principal din țesut adipos, vase sanguine și nervi;
• dermul în structura căruia intră țesutul conjunctiv, fibrele elastice și de colagen, vasele de sânge, foliculii firului de păr, glandele sebacee și sudoripare;
• epidermul, ultimul strat al pielii este constitut din keratinocite (celule responsabile pentru sinteza keratinei), care sunt supuse unui proces de diviziune și maturație continuu. Acest strat, la rândul său este subdivizat în alte două straturi: stratul bazal și stratul cornos (funcție importantă în gradul de hidratare al pielii).

Astfel, pielea deține o textură elastică și plăcută la atingere datorită nivelului de hidratare al stratului epidermal. Pielea devine uscată când există o dezorganizare a stratului hidro-lipidic, cu alterarea funcțiilor acesteia. (4)

Manifestări caracteristice

Pielea uscată este definită prin deshidratare tegumentară, în urma căreia textura țesutului devine aspră și descuamativă. În acest caz, tegumentele își pierd elasticitatea și pot apărea eritematoase, inflamate sau pruriginoase (senzație de mâncărime).

Gradul crescut de severitate este determinat de apariția fisurilor tegumentare, care sunt dureroase și pot sângera.

Important de reținut este faptul că localizarea specifică a acestor leziuni (cot, genunchi, mâini, față, gât), precum și aspectul pot contura diagnosticul de certitudine în cazul unor afecțiuni cunoscute (eczema, psoriazis).

Pielea uscată poate fi încadrată într-o categorie variată de afecțiuni cutanate, dintre care cele mai frecvente forme întâlnite sunt:

• ihtioza (sindromul Netherton);
• lichenul plan cutanat;
• psoriazis; 
• eczema asteatotică (eczema craquelé).   (2, 4)

Îngrijirea copilului cu piele uscată

Pielea necesită o atenție deosebită și un efort suplimentar pentru menținerea sănătății și vitalității acesteia. În acest sens, în rândul nou-născuților și copiilor mici, îngrijirea zilnică este imperios necesară, având drept scop păstrarea integrității și funcției de barieră, precum și reducerea riscurilor cauzate de îngrijirea precară.

Un prim aspect ce vizează îngrijirea propice a pielii este evitarea băilor prelungite și fierbinți, deoarece favorizează și pot determina apariția tegumentelor uscate. Temperatura apei este indicat să fie apropiată de cea a corpului (37-37, 5 ⁰C), fiind acceptate și valori mai scăzute (34-36 ⁰C).

În plus, loțiunile emoliente sunt indicate și benefice copiilor care prezintă un risc crescut de a dezvolta atopii (istoric familial), cu recomandarea utilizării acestora în timpul și după baie.

Uleiurile esențiale reprezintă o alegere adecvată în rândul copiilor cu vârsta mai mare de 2 ani, fiind benefice prin reducerea pierderii de apă de la nivelul stratului cornos și asigurarea protecției împotriva apariției descuamării specifice acestei afețiuni. (1, 2, 4)

Important de reținut

Afecțiunea cronică (evoluție lentă) sau severă a tegumentelor uscate necesită consultul de specialitate. Medicul dermatolog poate identifica și evalua cauza apariției pielii uscate și vă poate îndruma către abordarea unei conduite terapeutice adecvate, locale (loțiuni emoliente) sau sistemice (medicație orală), în funcție de nevoile copilului dumneavoastră.