Viața unui copil cu diabet de tip 1

Diabetul de tip 1 reprezintă una din cele mai întâlnite afecțiuni cronice la copil, prevalența acesteia fiind în continuă creștere. Deși există situații în care este diagnosticat la maturitate (1/4 din cazurile raportate), majoritatea pacienților care primesc diagnosticul de Diabet zaharat de tip 1 sunt persoane tinere, încadrându-se în intervalul de vârstă 0-19 ani. (1, 2)

În România, s-a observat, în ultimii 20 ani, o creștere progresivă a numărului copiilor diagnosticați cu diabet zaharat de tip 1, afectând îndeosebi subgrupa 0-4 ani. (3)

Diabetul zaharat de tip 1 este o boală cronică, dar complet controlabilă și care nu trebuie considerată ca fiind un factor care împiedică dezvoltarea armonioasă a copilului - cu tratamentul potrivit și atitudinea adecvată a familiei, viața copilului diabetic este una complet normală.

Ce este diabetul de tip 1?

Diabetul este caracterizat de înregistrarea unor valori crescute ale glicemiei pe o perioadă îndelungată, având drept cauză răspunsul inadecvat al celulelor la insulină și/sau incapacitatea pancreasului de a sintetiza cantități adecvate de insulină (principalul hormon hipoglicemiant din organismul uman).

Diabetul zaharat de tip 1 reprezintă distrugerea progresivă a insulelor Langerhans din pancreas, care conțin celulele β producătoare de insulină (spre deosebire de diabetul de tip 2, unde se observă un deficit secundar de insulină, diabetul de tip 1 e caracterizat de un deficit primar). Acesta poate avea la bază un proces autoimun (tipul 1A) sau non-autoimun (1B), cauzele declanșării diabetului zaharat de tip 1 fiind încă incomplet elucidate, printre factorii de mediu bănuiți a contribui la declanșarea bolii numărându-se anumite infecții virale (în special respiratorii sau infecții cu enterovirusuri), dieta, deficiența de vitamină D și fatori perinatali (ex: prezența icterului neonatal sau preeclampsiei în timpul sarcinii). (5)

Printre manifestările specifice diabetului de tip 1 se numără deshidratarea, durerile abdominale, scăderea în greutate și fatigabilitatea. De asemenea, incidența infecțiilor cu Candida este mult mai mare în rândul copiilor diabetici de până în 6 ani față de copiii de aceeași vârstă nediagnosticați cu diabet. Același subgrup (0-6 ani) este mai predispus la a dezvolta cetoacidoză diabetică decât copiii diabetici aparținând altor grupe de vârstă, în principal din cauza unor mecanisme compensatorii defectuoase. (2, 4)

Viața copilului după diagnostic

La aproximativ 69% din copiii diagnosticați cu diabet de tip 1, s-a constatat tendința refacerii celulelor β-pancreatice odată cu inițierea tratamentului. De aici reiese că, în contextul unui diagnostic precoce, există posibilitatea remisiunii parțiale sau stagnării evoluției bolii. (1) De asemenea, s-a constatat că, în general, elevii diabetici nu lipsesc de la școală mai mult decât elevii care nu prezintă această afecțiune cronică. (6)

Dacă nivelul glucozei în sânge este monitorizat continuu și este ținut în limite normale, se recomandă ca pacientul diabetic să participe, încă de la vârste fragede, la activități sociale și recreaționale normale pentru vârsta lui (ex: tabere școlare, activități sportive, excursii), apartenența la un grup reprezentând un factor important în managementul de lungă durată al bolii. Cu toate acestea, în situațiile în care starea de sănătate a copilului se alterează (chiar și în contextul unei banale răceli), este necesară atenția sporită, întrucât valorile glicemiei pot suferi schimbări bruște. (6)

Viața părintelui după diagnostic

Indiscutabil, unul din cele mai importante roluri se atribuie părinților copilului cu diabet zaharat de tip 1. În afara sarcinilor obișnuite ale unui părinte, aceștia vor trebui să supravegheze îndeaproape starea de sănătate a copilului, fiind necesară intervenția promptă în cazul degradării acesteia. Studii (1) relevă nivelurile crescute de stres la care sunt supuși părinții pacienților cu diabet zaharat de tip 1, deteriorând, în general, starea generală și calitatea vieții acestora. De asemenea, s-a observat predispoziția părinților copiilor diabetici aparținând grupei de vârstă 2-6 ani de a dezvolta depresie sau anxietate, mai pregnantă decât a părinților copiilor din celelalte grupe de vârstă (diagnosticul precoce s-a dovedit a fi direct proporțional cu speranța de viață și creșterea calității vieții copilului și invers proporțional cu gradul de distres resimțit de părinte).

În consecință, este recomandat părintelui să nu își neglijeze propriile nevoi, mai ales atunci când vine vorba de nevoile de bază, precum viața socială sau somnul (aproximativ 36% din părinții intervievați au apreciat calitatea somnului acestora ca fiind modestă sau precară). (1)

Tratamentul diabetului la copil

Pricipalul obiectiv al tratamentului diabetului zaharat de tip 1 la copil este menținerea glicemiei în limite normale, aspect care poate fi realizat prin:

1. Administrarea de insulină conform indicațiilor medicului curant

Există mai multe moduri de administrare a tipului de insulină prescris de medic, printre acestea numărându-se injecțiile cu insulină, dispozitivele tip stilou injectoare de insulină sau pompele de insulină.

2. Menținerea unei diete echilibrate, ce include contorizarea carbohidraților consumați

De-a lungul timpului, s-a observat corelația dintre glicemia postprandială și debutul complicațiilor diabetului zaharat de tip 1, o dietă echilibrată și un regim alimentar constant fiind esențiale pentru menținerea stării de sănătate a copilului.

Fructele, legumele, cerealele integrale (alimente bogate în nutrienți și cu un conținut redus de grăsimi) sunt ideale pentru masa obișnuită a copilului diabetic. Carbohidrații trebuie menținuți în dietă, însă este necesară monitorizarea aportului lor pe timpul zilei.

Un medic nutriționist este cel mai în măsură în stabilirea unei diete personalizate, care să întrunească toate nevoile copilului diabetic, acesta aflându-se, totodată, în perioada de creștere.

3. Monitorizarea nivelului glucozei în sânge

Specialiștii consideră necesară măsurarea glicemiei copilului diabetic de cel puțin 4 ori pe zi, monitorizarea glicemiei constituind cea mai sigură metodă de a preveni instalarea hipo/hiperglicemiei.

Cu toate acestea, există pacienți cu simptomatologie săracă, care nu prezintă manifestările tipice hipoglicemiei (tremor, anxietate, paloare, cefalee) și au nevoie de monitorizarea continuă a glicemiei – pentru ei se recomandă dispozitive speciale (Continuous Glucose Monitoring – CGM), care măsoară valorile glicemiei la intervale de câteva minute și care au o acuratețe similară glucometrelor clasice.

4. Întreprinderea regulată a unor activități sportive

Introducerea activităților fizice în rutina copilului diagnosticat cu diabet zaharat de tip 1 este necesară pentru dezvoltarea armonioasă a acestuia, contribuind în același timp și la scăderea glicemiei. Cu toate acestea, trebuie amintit faptul că monitorizarea valorilor glucozei în sânge este vitală, mai ales în cazul întreprinderii unor activități fizice noi, de intensitate crescută, existând riscul instalării hipoglicemiei. (1, 4, 7)

Sfaturi pentru părinții unui copil cu diabet de tip 1

Invariabil, în familia copilului cu diabet zaharat de tip 1 își vor face apariția numeroase provocări, iar în vederea depășirii acestora, este important să se precizeze câteva sfaturi utile pentru părinți:

1. Fii pregătit oricând pentru urgențele medicale

Criza hiperglicemică, hipoglicemică și cetoacidoza diabetică sunt principalele urgențe medicale pe care le poate prezenta un pacient cu diabet zaharat. Elaborează, din timp, un plan pentru o eventuală situație de urgență și nu te baza exclusiv pe monitorizarea atentă a glicemiei (uneori, valorile acesteia se pot modifica brusc, într-un timp foarte scurt, fără o cauză evidentă).

2. Fii flexibil, dar prudent!

Lasă-ți copilul să se joace încă puțin cu prietenii lui dacă îți cere. De asemenea, e în regulă să îi dai o bomboană în plus din când în când sau să îl lași să mai doarmă o jumătate de oră dacă își dorește, dar, în același timp, e important să stai lângă el în aceste momente și, astfel, să previi modificări bruște ale glicemiei.

3. Fii stâlpul emoțional de care are nevoie copilul tău!

Dincolo de nevoile fizice, nu uita niciodată de tumultul emoțional prin care trece un copil diabetic. Pentru el, tu ești primul contact cu lumea înconjurătoare și sub influența ta își clădește echilibrul psiho-emoțional. Astfel, e necesar să îl faci să se simtă confortabil, prin prisma bolii de care suferă, dar, în același timp, să îl determini să conștientizeze și să accepte diferențele dintre el și ceilalți copii.

4. Nu ezita să pui întrebări și să te informezi!

Medicina este în continuă schimbare și avansează fulgerător în zilele noastre. În ultimii ani, progresele tehnologice au făcut posibilă implementarea unor tratamente de ultimă generație și au dus la descoperiri care acum un deceniu erau considerate imposibil de realizat. Ca părinte al unui copil diabetic, e esențial să fii informat și să adresezi întrebări personalului specializat ori de câte ori ai nelămuriri.

5. Atribuie, treptat, sarcini copilului

Cu ajutorul medicului curant, elaborează un „plan de tranziție”, cu scopul de a-l determina pe copilul tău să devină, treptat, independent, în ceea ce privește gestionarea afecțiunii cronice de care suferă. Recuoașterea simptomelor, utilizarea glucometrului și autoadministrarea insulinei reprezintă pași importanți în vederea gestionării diabetului zaharat de tip 1 de către viitorul adult.

6. Nu uita că nu ești singur!

Alături de tine se află ceilalți membri ai familiei și un întreg personal medical, care sunt gata să te ajute oricând. Nimeni nu a spus că viața de părinte este ușoară, mai ales atunci când copilul tău se confruntă cu o afecțiune cronică, care poate impune unele probleme serioase. Nu ezita să ceri ajutor atunci când te simți depășit de situație și amintește-ți întotdeauna pentru ce lupți! (1, 4, 7)