Greutatea bebelușului

Dezvoltarea nou-născutului (bebeluș mai mic de o lună) și a sugarului (copil între o lună și un an) are loc rapid, fiind singura perioadă pe parcursul vieții când omul își triplează greutatea în timpul unui an, în mod fiziologic.

Aceasta poate fi monitorizată de către cadrele medicale, dar indicat este să fie și de către părinți, prin evaluarea periodică a unor parametri, cum ar fi greutatea, talia, indicele cranian, indicele ponderal, indicele de masă corporală. Greutatea este unul dintre cei mai simpli parametri de urmărit și ne oferă indicii asupra nutriției copilului, dar și a stării de sănătate, putându-ne orienta spre o multitudine de afecțiuni.

Date generale despre parametrii antropometrici

Greutatea normală la naștere a unui nou-născut variază între 2500 – 4500 g, media fiind de 3000g la nou-născutul la termen. Copiii cu greutatea la naștere mai mică decât 2500g sunt numiți copii cu greutate mică la naștere, alimentația lor fiind una adaptată greutății. (6)

De exemplu, necesarul de lichide pentru acești copii trebuie adaptat, astfel încât, în primă săptămână de viața necesită aproximativ 60ml/kgc/zi, în săptămână a doua 130 ml/kgc/zi, iar din săptămâna a treia, până când copilul va atinge greutatea normală a unui nou-născut la termen, de 3000-3500 g, necesită 200 ml /kgc/zi. În plus, dacă mama este hipogalactică sau este contraindicată alimentarea cu lapte natural matern din diverse cauze, este necesară hrănirea lui cu formule de lapte adaptate greutății, care conțin cantități mai mari de proteine, glucide și lipide comparativ cu formulele standard, până la atingerea greutății de 3000 g. Cu cât greutatea copilului este mai mică, cu atât numărul de prânzuri de care are nevoie este mai mare: teoretic, i se vor administra 8 prânzuri/zi dacă greutatea este apropiată de 2500 g, 10 prânzuri/zi dacă greutatea este apropiată de 2000 g, iar dacă greutatea este mai mică decât 2000g, va fi alimentat prin 8-10 gavaje/zi, deoarece el încă nu prezintă coordonarea suptului cu respirația.

La nou-născuții cu greutatea mai mică de 1500 g se obișnuiește adăugarea în laptele matern a unui fortifiant, cu rolul de a suplimenta aportul de nutrienți, însă acesta se utilizează doar sub supraveghere medicală. Nevoia de lichide în primul an de viață la un sugar cu greutate normală este de 150ml/kgc/zi, fără a depăși 1000 ml/zi, însă această cantitate poate fi crescută la 20 ml în diverse situații: stări febrile, vara, în caz de deshidratare prin vărsături, diaree. După vârsta de 6 luni, se recomandă trecerea de la alimentația exclusivă cu lapte matern/formulă de lapte/alimentație mixtă, la alimentația diversificată, care este absolut necesar a se face corect, urmând recomandările medicale. Aceste aspecte sunt foarte importante pentru dezvoltarea corespunzătoare a sugarului. (1)

Greutatea ideală

În primul an de viață, se recomandă ca greutatea lunară a sugarului sa crească cu un numar de grame apropiat de următoarele valori, cu variații în plus sau minus de 100g pe lună:

• în lunile I, II, III, IV – 750g/lună sau 150-200 grame pe săptămână (aproximativ 3000 g, de aceea se obișnuiește să se considere că la 4 luni sugarul își dublează greutatea, ținând cont de valoarea medie de 3000 g a greutății la naștere);
• în lunile V, VI, VII, VIII – 500g/lună sau 100-150 grame pe săptămână (aproximativ 2000 g);
• în lunile IX, X, XI, XII – 250 g/lună sau 70-90 grame pe săptămână (aproximativ 1000g), ritm cu care va crește până la vârsta de 2 ani.

• 
  După doi ani, putem calcula greutatea ideală astfel : Gi= 2 x vârstă (în ani) + 9 kg (1, 7)

Astfel, ținând cont de valorile prezentate mai sus, se recomandă ca la 4 luni sugarul să aibă greutatea de 6 kg, iar la un an de 9 kg. Aceste valori sunt orientative, putând exista variații, în funcție de diverși factori, astfel încât s-a creat un alt indice, indicele ponderal, care reprezintă raportul dintre greutatea reală, cea pe care o are sugarul în momentul determinării indicelui, și greutatea ideală a unui copil de aceaași vârstă, cea care se calculează după cum am explicat mai sus.

IP= G reală / G ideală a unui copil de aceeași vârstă

Astfel:

• când indicele ponderal este mai mare decât 1,10 copilul este paratrofic, adică are o greutate mai mare decât cea recomandată
• când indicele ponderal este cuprins între 0,90 și 0,10, copilul este eutrofic, adică greutatea este ideală
• când indicele ponderal este mai mic decât 0,90 copilul este distrofic, greutatea este mai mică decât cea recomandată, ceea ce indică o malnutriție proteino-calorică:

-indice ponderal între 0, 89 și 0, 76 – malnutriție proteino-calorică de gradul I

-indice ponderal între 0, 75 și 0, 61 – malnutriție proteino-calorică de gradul II

-indice ponderal mai mic de 0, 61 – malnutriție proteino-calorică de gradul III

Indicele masei corporale, nu foarte utilizat pentru sugari, se calculează după formula:
IMC = 100 x greutatea (kg) / talia ² (m) iar valorile normale sunt:

• nou născut: 13
• la 1 an: 18
• la 6 ani: 15. (1)

Cadrele medicale vor compara toți parametrii antropometrici obținuți după examinarea unui sugar cu cei ai altor copii sănătoși din curbele de creștere standardizate.

Semne clinice de greutate corespunzătoare:

• pliul toracic cutanat, măsurat parasternal, supramamelonar în mod normal este de 1 cm;
• pliul cutanat abdominal, măsurat paraombilical, în mod normal este de 1, 5-2 cm;
• turgorul normal – reprezintă senzația de consistență fermă percepută la formarea unui pliu pe fața externă a coapsei; este diminuat în stările de malnutriție sau de diversificare incorectă
• prezența pliurilor adductorilor pe fața internă a coapsei. (1)

Pierderea în greutate fiziologică

Toți nou-născuții pierd în greutate după naștere până la 10% din greutatea de la naștere. Este un proces fiziologic, iar bebelușul va recupera gramele pierdute în următoarele 2 săptămâni. Se consideră că una dintre cauze ar fi lipsa laptelui matern într–o cantitate corespunzătoare nevoii sugarului, întrucât sânul mamei nu este pregătit (2, 3).

Sugarii sunt de obicei cântăriți regulat astfel, dacă clinic nu par să aiba malnutriție proteino-calorică:

• o dată pe lună, până la 6 luni;
• la două luni între 6 luni și un an;
• la trei luni după un an.

Este important ca după fiecare măsurătoare să fie notate rezultatele, astfel încât să poată fi observată cu ușurință evoluția dezvoltării sugarului. (2)

Factori care influențează greutatea sugarului

• numărul de săptămâni la care are loc nașterea; copiii născuți după data preconizată au greutatea mai mare față de cei care se nasc înainte de această dată;
• greutatea la naștere;
• afecțiunile mamei;
• stilul de viață al mamei în timpul sarcinii și al alăptării;
• înălțimea și greutatea părinților;
• afecțiunile sugarului;
• alimentația sugarului.

De obicei fetițele și copiii care provin dintr-o sarcină multiplă au o înălțime și o greutate mai mică față de băieții sau copiii ai căror mame nu sunt primegeste. (2, 7)

Dieta mamei este extrem de importantă în dezvoltarea corespunzătoare a unui sugar, dacă alimentația acestuia se bazează pe laptele matern. Pe toată durata alăptarii se recomandă ca mama să aibă un stil de viață sănătos, o dietă echilibrată, cu un supliment zilnic de aproximativ 500 kcal față de rația anterioară sarcinii. Alimentația va fi bogată în produse lactate cu un conținut scăzut de grăsimi, pentru a asigura un aport crescut de calciu, carne, ficat, ou, pește (pentru aportul de acizi grași), fructe și legume proaspete (pentru un aport bogat de vitamine si minerale). Se recomandă un consum de 2-3 litri de apă pe zi, mai ridicat decât în mod normal, pentru a compensa cantitatea de lapte furnizată copilului.

Dacă mama este vegetariană, se recomandă să consume produse lactate, dar există posibilitatea de a li se suplimenta dieta cu vitamina B12, deoarece aceasta se găsește aproape exclusiv în produsele animale.

Vor fi evitate: alcoolul, tutunul, drogurile, cafeaua și băuturile care conțin cafeină, medicamentele (pot fi utilizate doar la recomandarea medicului), condimentele, alimentele alergizante (cacao, alune, capșune, conserve, ciocolata), deoarece pot trece rapid în laptele  matern. (1, 8, 9)

Multe mame sunt îngrijorate de posibilitatea ca sugarul lor să nu fie hrănit suficient în timpul alăptării. Astfel, în cazul în care vă întrebați dacă sugarul dumneavoastră primește suficient lapte matern, sunt câteva semne care vă pot orienta:

• după cel puțin 5 zile de viață, nou-născutul necesită schimbarea a 6-7 scutece;
• îl hrăniți de 6-8 ori în 24 de ore, în funcție de vârstă;
• urina este deschisă la culoare; dacă urina are o culoare închisă sau un miros necaracteristic, adresați-vă medicului;
• sugarul are cel puțin două scaune pe zi, înainte de 2 luni (între 2 și 7 este normal);
• pielea sugarului este elastică, rozie;
• tonus muscular normal.

În cazul în care apreciați că sugarul primește suficient lapte și totuși prezintă modificări ale aspectelor prezentate mai sus, cu greutate mică pentru vârstă lui, există o multitutine de condiții ce pot fi cauza problemei, ca de exemplu o infecție, celiachie dacă scăderea în greutate apare după diversificare, afecțiuni ale mamei, inclusiv stresul sau ingestia unor medicamente. Adresați-vă medicului pentru investigații. (3)

Este important să știți că un copil paratrofic, cu o greutate mai mare decât cea normală, câștigată în timp scurt, s-a dovedit a fi, mai târziu, expus la o serie de afecțiuni: risc crescut de hipertensiune, diabet tip 2, osteoporoză, obezitate. (4)