Creştere şi dezvoltare întârziată

Creşterea şi dezvoltarea întârziată la copii se referă la întârzierea procesului de creştere şi maturizare fizică (staturală, ponderală) şi psihică. Procesul de creştere şi dezvoltare este specific fiecărui copil în parte, însă întârzierea apariției acestuia de la o anumită vârstă poate indica apariția anumitor tulburări.

Cu cât întârzierea proceselor de creştere şi de dezvoltare este înregistrată mai repede, cu atât şansa de corectare a sa este mai mare.

Conform datelor din literatura de specialitate, în primii şase ani de viață ai copilului, procesele de creştere şi de dezvoltare fizică şi intelectuală ale copilului sunt accentuate. După împlinirea vârstei de trei ani este posibilă efectuarea unei evaluări neuropsihologice, pentru evaluarea funcțiilor implicate în procesul de invățare, precum atenția, memoria, capacitatea de concentrare, etc., în cadrul evaluări poate fi identificată creşterea şi dezvoltarea întârziată a copilului.

Întârzierea procesului de creştere şi dezvoltare a unui copil poate fi global (pe toate ariile de competențe) sau parțial (doar pe anumite arii de competențe). Cu toate că această condiție afectează în timp procesul de dezvoltare psihomotorie, nu este întotdeauna asociată anumitor afecțiuni precum autismul sau retardul mintal. [1], [2], [3], [4]

Creştere şi dezvoltare întârziată - cauze

Întârzierea procesului de creştere şi dezvoltare la copii poate fi datorat următoarelor afecțiuni sau condiții patologice, cu acțiune atât în perioada celor 40 de săptămâni de viață intrauterină, cât şi ulterior:

• fumatul sau consumul de alcool pe perioada sarcinii
• administrarea în perioada sarcinii a unor medicamente toxice pentru făt
• infecții ale mamei în timpul sarcină
• stresul psiho-emoțional în sarcină
• prematuritatea
• condiții de viață ale copilului precare, abuz şi neglijare (nanism psihosocial, afecțiune datorată privării emoționale a copilului; apare frecvent în rândul copiiilor instituționalizați sau abuzați)
• prezența anumitor deficite senzoriale specifice, precum deficitul de auz, deficitele motorii, tulburările de vedere, deficitele proprioceptive, deficitele tactile, etc.
• malnutriția.

De asemenea, prezența anumitor afecțiuni ale copilului, apărute pe parcursul dezvoltării vieții uterine sau după naştere, pot duce la întârzierea procesului de creştere şi de dezvoltare. Acestea pot fi:

• afecțiuni ereditare
• sindroame genetice (precum sindromul Turner, sindromul Prader-Willi, sindromul Russell-Silver, sindromul Down, etc.)
• boli degenerative
• afecțiuni neurologice (structurale sau funcționale, precum infecții ale sistemului nervos central, traumatisme cerebrale, etc.)
• boli cronice (precum astmul bronşic, diabetul zaharat, boli cronice cardiovasculare, boli cronice digestive, etc.)
• afecțiuni endocrinologice (precum hipotiroidismul, pseudohipoparatiroidismul sau osteodistrofia ereditară Albright)
• alte afecțiuni metabolice, precum deficitul de hormon de creştere, sindromul Cushing, boli ale metabolismului vitaminei D, diabet zaharat, diabet insipid (deficitul secreției de hormon antidiuretic)
• osteodistrofii
• condrodistrofii. [1], [2], [3], [4]

Manifestări clinice asociate creşterii şi dezvoltării întârziate

Creşterea şi dezvoltarea întârziată defineşte întârzierea dezvoltării mentale şi fizice a unui copil.

Dezvoltarea mentală întârziată presupune încetinirea funcțiilor implicate în procesul de învățare, precum scăderea capacității de memorare, scăderea capacității de concentrare şi de atenție, scăderea abilităților senzoriomotorii, etc. şi întârzierea procesului de maturizare psiho-cognitivă.

Cel mai frecvent, dezvoltarea mentală întârziată este însoțită de integrare socială dificilă, tulburări emoționale (precum anxietate, depresie, etc.), tulburări comportamentale (precum ADHD), tulburări specifice de învățare (citit, scris, memorat, calcul matematic, etc.) şi opoziționism provocator.

Manifestările clinice specifice creşterii fizice întârziate sunt semne clinice specifice hipostaturalității copilului, precum:

• greutatea, înălțimea şi circumferința craniană a copilului sunt mai reduse decât mărimile corespunzătoare vârstei sale biologice
• dezvoltarea întârziată a anumitor abilități fizice, precum statul în şezut, mersul, răsucitul şi ridicarea în ortostatism (în cazul copiiilor mici)
• apariția întârziată a caracterelor pubertare (caracterele sexuale secundare, precum apariția pilozității corporale şi dezvoltarea musculară la băieți, dezvoltarea glandelor mamare la fete). [1], [2], [3], [4]

Diagnosticarea creşterii şi dezvoltării întârziate

Identificarea creşterii şi dezvoltării intârziate se poate realiza prin efectuarea unei evaluari neuropsihologice, care este accesibilă de la vârsta de trei ani a copilului, care permit examinarea complexă a funcțiilor implicate în procesul de învățare.

Pe lângă această evaluare, se recomandă examinarea clinică completă a copilului (care trebuie să includă măsurarea înălțimii şi a greutății acestuia, măsurarea dimensiunilor membrelor şi a trunchiului-pentru evaluarea proporțiilor corporale) şi efectuarea următoarelor investigații paraclinice:

• hemoleucograma completă şi examenul biochimic al sângelui
• ionograma
• determinarea nivelului seric al hormonilor tiroidieni (TSH, tiroxină)
• determinarea valorilor IGF-1
• restele de stimulare ale secreției hormonului de creştere (GH)
• tomografia computerizată cerebrală sau rezonanța magnetică cerebrală
• radiografia de pumn stâng (utilă pentru calcularea vârstei osoase şi a potențialului de creştere). [1], [2], [3], [4]

Tratamentul creşterii şi dezvoltării întârziate

Tratamentul specific întârzierii procesului de creştere şi de dezvoltare presupune corectarea bolii de fond sau a factorului de risc care a dus la apariția acestei condiții.