Ejacularea tardivă (întârziată)

O problemă tratată, din păcate, cu destulă serenitate în lumea medicală este ejacularea tardivă, definită ca fiind imposibilitatea de a ejacula în timpul unui contact sexual sau, în unele situaţii, şi prin masturbare. Se consideră că suferă de ejaculare tardivă bărbatul care ejaculează cu mare efort, după 30 până la 45 de minute de contact sexual susţinut.

Cauzele afecţiunii

Afecţiunea poate apărea pe fond medicamentos, în urma consumului de prozac, mellaril, guanethidine (un medicament împotriva hipertensiunii), în urma consumului de alcool sau de droguri; în alte cazuri, este generată de diverse boli ale sistemului nervos (atac cerebral, afecţiuni ale coloanei) sau de afecţiuni ale aparatului urogenital.

De cele mai multe ori, însă, ejacularea tardivă survine din cauze psihologice: traume suferite, inhibiţii cu privire la viaţa sexuală (la persoanele cu o educaţie religioasă strictă), lipsă de atracţie ori furie faţă de partener (instalată când partenerul este infidel). Există şi cazuri în care persoana s-a obişnuit să obţină orgasmul doar în timpul unei masturbări energice, lucru care face imposibilă ejacularea pe ritmul mai lent al unui contact sexual.

Ejacularea tardivă este o afecţiune considerată, în mod greşit, o calitate a unor bărbaţi care, cu ajutorul unei erecţii prelungite, şi-ar putea, teoretic, satisface mai bine partenera. Această viziune trebuie desfiinţată, fiindcă ejacularea tardivă provoacă durere fizică, stres şi sentiment de vinovăţie ambilor parteneri, diminuează dorinţa sexuală şi conduce treptat la evitarea contactului sexual. Totodată, duce la scăderea stimei de sine, iar persoana afectată începe să creadă că nu mai este capabilă să menţină o relaţie şi, prin urmare, abandonează orice formă de intimitate fizică şi emoţională. La rândul lui, partenerul se poate considera vinovat pentru lipsa de finalitate a actului sexual, iar resentimentele acestuia şi neînţelegerile din cuplu cronicizează, de asemenea, disfuncţia.

Comunicarea, înţelegerea şi cooperarea între parteneri sunt condiţii obligatorii pentru depăşirea acestei probleme.

Tratamente existente

Înainte să recurgeţi la o formă de tratament, este necesar să stabiliţi natura afecţiunii; examenele neurologice şi tehnicile mecanice, precum stimularea penisului cu ajutorul unui vibrator, vor elucida dacă vă confruntaţi cu o afecţiune de ordin psihic sau generată de o dereglare a sistemului nervos. Totodată, este indicat să vă analizaţi calm şi cu răbdare afecţiunea. Dacă nu aţi ejaculat niciodată, atunci este foarte probabil să vă confruntaţi cu o problemă de natură psihică pentru tratarea căreia veţi avea nevoie de ajutorul unui urolog; dacă, totuşi, ejaculaţi în anumite condiţii, adresaţi-vă unui expert în probleme de ejaculare. În plus, chiar şi dacă vă bucuraţi de sprijinul partenerului, ar fi înţelept să recurgeţi la psihoterapie de cuplu; psihologul vă poate indica metode prin care să puteţi deveni o echipă mai unită şi să depăşiţi momentele dificile. Recomandabil, în timpul partidelor sexuale, este să vă axaţi pe intimitate, pe plăcerea sexuală şi să eliminaţi gândurile referitoare la performanţă, ce pot fi deosebit de stresante. Una dintre procedurile terapeutice practicate în intimitate presupune ca bărbatul să se masturbeze şi, când simte că este pe cale să ejaculeze, să înceapă actul sexual. Progresiv, actul sexual va începe în etapele cele mai înaintate ale masturbării.

Puteţi evita ejacularea tardivă şi dacă evitaţi consumul de alcool, droguri sau renunţaţi la o anumită medicamentaţie, în cazul în care sunteţi sub un tratament. Atenţie! Nu renunţaţi la tratament din proprie iniţiativă, ci doar în urma consultării medicului!

Încercaţi, de asemenea, să menţineţi o atitudine lucidă cu privire la viaţa sexuală şi la propriile organe genitale. Acestea nu ar trebui să vă provoace ruşine sau dezgust; sunt aspecte perfect normale din viaţa şi din organismul dumneavoastră, iar dacă experimentaţi ejaculare tardivă, atunci este recomandabil să consultați medicului şi să nu menţineţi o atitudine pasivă. Veţi putea depăşi mult mai uşor această dificultate dacă afecţiunea nu s-a instalat de prea mult timp, dacă sunteţi sănătos în ansamblu (nu suferiţi de probleme neurologice sau psihice grave) şi dacă vă iubiţi partenerul, iar sentimentul este reciproc.