Durerile abdominale în sarcină

Durerile dezvoltate pe timpul sarcinii sunt fie dureri normale, fiziologice, unele nesemnificative, apărute ca urmare a procesului de acomodare a organismului matern la procesul evolutiv, fie sunt semne alarmante ale unor patologii mai complexe care pun în pericol ducerea sarcinii la termen.

Durerea este un simptom desprins dintr-un context clinic mai amplu, nu este un criteriu unic, suficient pentru stabilirea unui diagnostic, fiind însoțită de diverse alte manifestări organice sau funcționale, care adunate laolaltă ne ajută să decelăm gravitatea și complexitatea unei potențiale afecțiuni. (2)

Perceperea durerii poate să difere de la persoană la persoană, de aceea la unele gravide durerile specifice sarcinii și mai apoi travaliului se simt mai intens, iar la altele mai puțin. Astfel, pentru o mai bună monitorizare și pentru a evita apariția problemelor neprevăzute este de preferat ca viitoarele mămici să efectueze controalele medicale periodice și să raporteze medicului ginecolog orice modificare constatată, ori de câte ori este necesar.

Cauze comune ale durerilor abdominale în sarcină

Disconfortul abdominal sau o parte din durerea resimțită pe timpul sarcinii nu sunt neapărat motive de îngrijorare, fiind rezultatul unor procese fiziologice normale pentru această perioadă. Dintre cauzele principale care determină dureri abdominale ce nu pun în pericol desfașurarea perioadei gestaționale fac parte urmatoarele:

Durerea de ligament rotund

Poate apărea sub forma unor înțepături abdominale de scurtă durată (junghiuri) la schimbarea bruscă a poziției corpului sau se poate manifesta ca durere persistentă, în zona inghinală. De obicei apare în trimestrul al doilea de sarcină, odată cu expandarea treptată a uterului. Este cauzată de cele două ligamente rotunde care înconjoară uterul în cavitatea abdominală - pe măsură ce sarcina evoluează, ligamentele se întind și pot produce disconfort. Această durere poate fi declanșată de mișcări bruște (întoarcere, rostogolire), de o tuse forțată sau pe finalul unei zile solicitante din punct de vedere fizic. Nu este considerată un semn de alarmă atâta timp cât cedează la odihnă, schimbarea poziției sau la încetarea efortului depus (relaxare). (2, 3)

Balonarea și constipația

Îngreunarea tranzitului intestinal, constipația, balonarea sau chiar meteorismul sunt probleme frecvent întâlnite la femeile însărcinate. Pe lângă alți factori determinanți, nivelul crescut al progesteronului favorizează aceste fenomene, care se însoțesc de asemenea de dureri abdominale. Pentru a evita constipația sau balonarea pe timpul sarcinii, se recomandă evitarea sedentarismului, consumul crescut de lichide (apă, sucuri naturale bogate în vitamine), consumul alimentelor bogate în fibre etc. (2)

Contracțiile Braxton Hicks

Sunt contracții normale ale uterului, care apar din trimestrul al doilea și sunt mai frecvente în trimestrul al treilea de sarcină; uneori sunt dureroase și reprezintă un real disconfort pentru viitoarea mămică. Constau în contracția mușchilor uterului timp de 30-60 de secunde, până la maximum 2 minute și în mod normal nu pun în pericol sarcina. Sunt neregulate, lipsite de ritmicitate, nu cresc în intensitate sau frecvență. Contracțiile Braxton Hicks mai sunt cunoscute drept „contracții de pregătire”, pentru că prin micile contracții ale uterului gravidele pot experimenta perioade „false” de travaliu care le pregătesc pentru momentul nașterii. Aceste contracții sunt determinate în general de: viața foarte activă a gravidei, mișcările intrauterine ale fătului, vezica urinară plină, atingerea abdomenului, contact sexual, deshidratare. Pot fi ameliorate prin exerciții de relaxare, baie caldă, hidratare. (3, 4)

Cauze patologice ale durerilor abdominale în sarcină

Există și situații, din păcate destul de numeroase, în care durerile abdominale pot fi un semnal de alarmă pentru sarcină, iar prezentarea la medic este imperioasă. Iată câteva dintre acestea:

Sarcina ectopică

Are o prevalență de 1 la 100 de sarcini și constă în implantarea ovulului în orice altă parte a tractului genital feminin și nu în uter așa cum se întâmplă la o sarcină cu evoluție normală. Cel mai adesea ovulul fecundat se fixează la nivelul trompelor uterine, iar ducerea sarcinii la termen este, în cele mai multe dintre cazuri, imposibilă sau necesită tratament medicamentos. Sângerările și durerile abdominale apar în general aproximativ între săptămânile 6-10 și evoluează diferit în funcție de locul de fixare a produsului de concepție. Femeile care prezintă riscul de a dezvolta o astfel de sarcină sunt cele care au mai avut sarcini ectopice în antecedente, au suferit de endometrioză, au avut ligatură pe trompele uterine sau au prezentat dispozitive intrauterine în momentul concepției (de exemplu, sterilet). (1, 2)

Desprinderea placentei

Constă în separarea placentei (componenta ce asigură nutriția și protecția fătului) de peretele uterin, înainte ca sarcina să ajungă la termen. Poate fi cauzată în mod direct de traumatisme abdominale produse prin cădere, lovire, accident de mașină, de efort fizic exagerat sau de scurgerea bruscă, prematură a lichidului amniotic. Pe lângă acestea, există și factori de risc care pot determina indirect desprinderea placentei, precum: tulburările de coagulare (hemofilia), diabetul, fumatul, consumul de alcool, stupefiante sau medicamente contraindicate în sarcină, vârsta înaintată a gravidei, multiparitatea, antecedente similare etc. Principalul simptom al ruperii placentei este durerea la nivel abdominal constantă, intensă cu iradiere posterioară, însoțită de contracții uterine continue, fără perioade de relaxare între și de sângerări vaginale. (2, 5)

Avortul spontan

Din păcate, între 15-20% din sarcini se încheie înainte de termen din cauza avortului spontan, care cel mai adesea se produce în primele 13 săptămâni de sarcină. În acest caz, principalele simptome sunt: contracții uterine „adevărate” la fiecare 5-20 minute, crampe abdominale, durere de spate (ușoară apoi severă), sângerări vaginale severe (cu eliminare de cheaguri) însoțite de eliminarea lichidului amniotic și a unor resturi celulare. (2, 6)

Infecții ale tractului urinar

Femeile însărcinate prezintă un risc mai mare de a dezvolta infecții urinare, mai ales între săptămânile 6 și 24, în general din cauza schimbărilor determinate de sarcină. Cu cât sarcina se dezvoltă mai mult, cu atât uterul va pune mai multă presiune pe vezica urinară putând chiar împiedica scurgerea urinei din vezică și prin urmare rezultă favorizarea producerii unei infecții. Ușor de tratat în stadiu incipient, infecțiile urinare pot conduce către complicații dacă sunt ignorate, cu atât mai mult dacă se suprapun perioadei gestaționale. Inițial o infecție urinară se manifestă prin disconfort, micțiuni repetate și ineficiente, senzație de arsură la urinare și ușoare dureri abdominale; fără tratament, evoluția este către un tablou clinic mai complex, la care se adaugă: febră, frison, transpirații, greață, vărsături, dureri lombare intense. Toate acestea pot produce dereglări în evoluția fetală, de aceea este necesară prezentarea la medic pentru prescrierea unui tratament medicamentos adecvat bolii și adaptat la statusul de gravidă. (2, 7)

Preeclampsia

Este o afecțiune ce apare numai în timpul sarcinii, după primele 20 săptămâni de evoluție gestațională și afectează în jur de 5-8% din sarcini. Tabloul clinic poate fi al unei forme ușoare – hipertensiune arterială (HTA), proteinurie și retenție de apă (edeme) sau al unei forme mai severe de preeclampsie, la care se adaugă – dureri de cap, vedere încețoșată, oboseală, greață, vărsături, dureri abdominale, dispnee (dificultăți la respirație). Produsul de concepție are și el de suferit din cauza acestei afecțiuni ca urmare a aportului insuficient de oxigen și nutrienți de la nivelul placentei.

Pentru a evita evoluția nefavorabilă către complicații precum eclampsie (convulsii ale gravidei și afectarea severă a dezvoltării fetale) și sindrom HELP (hemoliză, enzime hepatice crescute și scăderea numărului de trombocite) este necesară monitorizarea medicală și respectarea recomandărilor de specialitate. (2)

Gravitatea durerilor abdominale în sarcină

În general, durerile abdominale fiziologice ce pot apărea în sarcină nu sunt de mare intensitate, au o durată limitată (maximum câteva ore), nu cresc în intensitate și cedează la schimbarea poziției, relaxare, hidratare sau încetarea activităților care le-au declanșat. Pentru acestea, femeile însărcinate nu ar trebui să își facă griji, mai ales atâta timp cât rezultatele controalelor periodice sunt favorabile și sarcina are o evoluție bună.

Nu este recomandat însă ca femeia gravidă să considere că o durere abdominală intensă, continuă, persistentă (câteva zile) și iradiantă este trecătoare și este determinată de modificările ce apar în sarcină. O astfel de durere, ce poate fi însoțită de sângerări masive și de alterarea stării generale, este de la sine înțeles că nu se va estompa spontan, necesitând investigații medicale și tratament de specialitate.

Concluzii

Prin urmare, fie că este vorba de schimbări sau mecanisme fiziologice, normale, fie că ne confruntăm cu o afecțiune, durerile abdominale apărute pe timpul sarcinii sunt un simptom important ce nu trebuie nici supraevaluat, dar nici ignorat.

Deoarece în multe cazuri gravitatea unei afecțiuni nu este întotdeauna în relație de directă proporționalitate cu intensitatea durerii resimțite, este recomandată consultarea medicului ori de câte ori se remarcă modificări semnificative.

De asemenea, având în vedere caracterul subiectiv al aprecierii durerii, este de preferat efectuarea unui consult ginecologic pentru a confirma sau a infirma o anumită patologie decât așteptarea remiterii spontane a simptomatologiei.