Cultură secreții vaginale și antibiogramă

Secreția vaginală este normală la femeile de orice vârstă și nu reprezintă, de cele mai multe ori, un motiv de alarmă. Ea se poate prezenta sub formă lichidă sau de mucus și are rolul de a menține vaginul într-o stare curată, prevenind contaminarea cu diverși agenți patogeni. [1]

Caracteristici ale secreției vaginale normale

• textura poate fi apoasă, lipicioasă, moale, groasă, păstoasă
• culoarea: clară, transparentă, alb-deschisă, alb-închisă
• secreția vaginală poate fi inodoră sau să aibă un miros ușor, nederanjant
• cantitate: variază de la persoană la persoană. Poate fi influențată de perioada ciclului menstrual, de sarcină, medicamente. [1][2]

Cum se modifică secreția vaginală de-a lungul ciclului menstrual?

• Perioada menstruală: mucus de culoare roșie
• Câteva zile după perioada menstruală secreția vaginală poate lipsi.
• Ulterior mucusul devine albicios sau gălbui, mai consistent chiar lipicios.
• Înaintea ovulației secreția este apoasă, transparentă.
• În timpul ovulației se modifică textura și pH-ul secreției facilitând o potențială fecundare a ovulului.
• După perioada ovulatorie secreția poate lipsi sau poate fi mai groasă și albicioasă. [6]

Cultura vaginală presupune punerea celulelor recoltate din mucoasa vaginală într-un mediu adecvat care să permită creșterea unor potențiali germeni.

Când se recomandă efectuarea unei culturi vaginale?

• când apare o modificare în ceea ce privește cantitatea de secreție vaginală
• modificări de culoare și textură
• prezența unui miros puternic, neplăcut
• prurit
• leziuni și variații de culoare la nivelul organelor genitale externe
• dureri pelvine
• urinare dureroasă și frecventă [2]

Cum se realizează recoltarea de celule?

Pacienta se prezintă la medicul ginecolog pentru efectuarea unui examen pelvic obișnuit în urma căruia se recoltează și o mostră de mucoasă vaginală.

Vaginul se menține deschis cu ajutorul unui instrument numit speculum, iar apoi medicul utilizează un tampon steril cu care realizează câteva mișcări fine la nivelul endocervixului. În cursul acestei acțiuni pacienta poate resimți o ușoară senzație de disconfort. [3]

Proba se transferă pe o lamă sau o placă specială de cultură și se trimite la un laborator de microbiologie. După o pregătire corespunzătoare a probei aceasta se pune la incubator pentru o anumită perioadă de timp care variază în funcție de agentul patogen suspicionat. Ulterior se realizează teste suplimentare și se constituie un rezultat care va trimis înapoi medicului ginecolog.

Secreția vaginală normală conține reprezentanți ai florei microbiene vaginale cu rol de protecție a mucoasei, dar în anumite condiții echilibrul florei poate fi perturbat astfel încât este strict necesară realizarea unei culturi endocervicale.

Cauze care modifică secreția vaginală:

INFECȚIOASE:

• infecție fungică (candidoză) => secreție de consistență crescută și aspect brânzos
• tricomoniază (boală cu transmitere sexuală) => secreție galben-verzuie
• vaginoză bacteriană
• gonoree, chlamidia (boli cu transmitere sexuală): se însoțesc și de dureri pelvine

NONINFECȚIOASE: corp străin, reacție alergică, menopauză, sarcină, contraceptive orale [2]

Cum să interpretăm o secreție vaginală după culoare

• CLARĂ: normal, sarcină, ovulație
• ALBĂ: normal, candidoză
• GRI: infecție bacteriană
• ROZ: leziuni, sângerare de implantare, începutul menstruației
• ROȘU: menstruație, infecție, polipi cervicali, cancere, avort
• MARO: infecții, sfârșitul menstruației
• GALBEN-VERZUI: boli cu transmitere sexuală [3][4]

Antibiograma este un test prin care se determină sensibilitatea unui patogen în prezența unui anumit agent antimicrobian.

În ceea ce privește secreția vaginală, antibiograma se realizează obligatoriu daca avem un rezultat pozitiv al culturilor. Se testează astfel sensibilitatea la antibiotice a bacteriilor care contaminează și colonizează în mod frecvent tractul genital (Gonorrhea, Gardnerella, Ureaplasma, Mycoplasma, Trichomonas, Candida, Chlamydia) [7]