Ce este un tuseu vaginal?

În timpul unui tușeu vaginal medicul verifică organele genitale externe și organele genitale interne ale femeii. Vei fi așezată pe o masă ginecologică, pe spate, cu genunchii îndoiți și picioarele depărtate. Medicul va introduce în vagin unul sau două degete până atinge colul uterin. Cu cealaltă mână medicul va apăsa ușor abdomenul. În acest fel medicul simte dacă există noduli sau excrescențe anormale pe uter sau ovar.

Tușeul vaginal este o manevră ginecologică ce face parte din etapele de bază ale unui consult ginecologic. Este o palpare bimanuală a zonelor abdominale și vaginale. Pregătirea pentru un tușeu vaginal constă în golirea vezicii urinare de către pacientă. Medicul specialist are obligația de explica fiecare manevra înainte, pentru a evita reacții nedorite din partea pacientei, ținând cont de delicatețea zonei examinate.

Pacienta este încurajată să stea cât mai aproape de marginea mesei de examinare, cu picioarele depărtate și așezate în suporții speciali. Clinicianul se așează la capătul mesei de examinare și va poziționa lampa de examinare la nivelul pieptului, la o distanță de un braț de perineu.

Clinicianul trebuie să poarte mănuși sterile pe ambele mâini. După ce s-a efectuat contactul cu pacienta, nu trebuie să mai existe contact cu echipamentul medical înconjurător, precum lampa.

Tușeul vaginal începe prin exercitarea unei presiuni blânde pe abdomen, la jumătatea distanței dintre buric și linia părului pubian. În același timp se inseră indexul și degetul mijlociu în vagin, aproximativ 6 centimetri, împingând ușor în jos pentru a destinde peretele vaginal. Pacienta este rugată să se concentreze pe senzația de împingere a mușchilor și să se relaxeze. Exercițiile de respirație sau expirul lung pe nas ajută la relaxarea pacientei. Odată produsă relaxarea degetele examinatorului se împing până ajung la fundul de sac vaginal, în spatele și dedesubtul colului uterin. Se poate crea spațiu prin distensia posterioară a perineului. Ocazional se acceptă doar introducerea indexului mâinii care palpează intra-vaginal, pentru un confort sporit al pacientei.

În timpul tușeului vaginal structurile pelvine sunt interpuse între mâna care palpează intra-vaginal și cea care palpează abdominal. Clinicianul trebuie să aplice presiunea cu buricele degetelor, pornind de la jumătatea distanței dintre ombilic și linia părului pubian și să continue caudal (înspre membrele inferioare) concomitent cu mișcările mâinii ce palpează intra-vaginal, care merg în sens opus.

Palparea uterului se face prin ridicarea uterului spre peretele abdominal anterior. Astfel se evaluează volumul, forma, consistența, configurația și mobilitatea. Astfel se mai pot decela formațiuni tumorale, precum forma și poziția lor. Uterul poate avea trei poziții: uter retrovers, antevers și poziționat median. In mod normal uterul este neted, ferm, elastic și nedureros la palpare. Uterele retroverse sunt mai greu de palpat și prezintă dificultăți în estimarea vârstei sarcinilor. Uneori un uter retrovers se mai asociază cu dismenoree și dispareunia (durerea în timpul actului sexual). Uterul este în general destul de mobil, dar această mobilitate poate fi limitată în cazul prezenței cicatricilor post-chirurgicale sau legate de endometrioză. Palparea uterului poate produce o senzație de disconfort, dar durerea apare doar în sindroamele infecțioase, tumori sau fibroame. Mărimea uterului unei paciente este în mod normal, apropiată de  mărimea unui pumn. Orice modificare de volum este asociată cu sarcina sau o patologie tumorală. Consistența uterului este fermă, elastică în mod normal. În sarcina consistența devine moale, păstoasă și în fibrom este dură, putându-se palpa nodozitățile.

Palparea colului uterin constă în evaluarea formei, consistenței, poziției lui și a orificiului cervical extern. Suprafața unui col în afara sarcinii este de obicei fermă, precum vârful nasului. Mișcarea colului ușoară dintr-o parte în alta trebuie să fie fără disconfort pentru pacientă, deși unele paciente prezintă o ușoară senzație de presiune. Dacă există totuși durere trebuie suspectată prezența unei peritonite localizate, care poate apărea în infecțiile ovariene sau ale trompelor uterine, sarcini ectopice sau alte cauze uterine. Orificiul canalului cervical este punctiform la pacientele nulipare și în formă de fantă la cele pluripare. În funcție de momentul ciclului menstrual colul poate fi orientat în sus, fiind de o consistență moale, sau în jos, fiind de consistența vârfului nasului.

Examinarea ovarelor necesită cooperarea pacientei. Clinicianul trebuie să informeze pacienta că ovarele au o inervație și vascularizație asemănătoare cu testiculele, fiind extrem de delicate și sensibile la presiune. Pentru palparea ovarelor mâna abdominală apasă în jos, iar mâna intra-vaginală palpează zona cea mai înaltă a fundului de sac vaginal. Se încearcă pe cât posibil evaluarea dimensiunilor, consistenței, mobilității și sensibilității. Ovarul are dimensiunile unei migdale în mod normal.

Examinarea fundurilor de sac vaginale urmărește volumul și sensibilitatea la palpare. Palparea blândă a fornixului anterior produce senzația iminentă de micțiune a pacientei. Dacă apare un episod acut de durere poate indica o infecție a tractului urinar. Fornixele laterale conferă acces la nivelul intestinal, cât și la structurile anexe. Asimetria acestora, asociată cu o consistență moale, păstoasă poate indica un proces intra-abdominal precum apendicita sau diverticulita. Fornixul posterior, dedesubtul uterului, este învecinat cu restul și prezența scaunului poate imita o formațiune pelvină.

Tușeul vaginal trebuie efectuat obligatoriu în cadrul unei consultații ginecologice, împreună cu inspecția și palparea organelor genitale externe, o anamneză detaliată a pacientei și testele paraclinice indicate pentru fiecare pacientă în parte.