Cele mai importante sfaturi legate de herpesul genital

Infecția genitală cu herpes simplex este o boală cu transmitere sexuală, frecvent întâlnită în practica medicală, care se caracterizează din punct de vedere clinic prin apariția unor ulcerații dureroase la nivelul organelor sexuale. Leziunile secundare infecției cu herpes simplex pot fi localizate la nivelul oricărei mucoase a organismului uman, inclusiv la nivelul mucoasei bucale.

În literatura de specialitate sunt descrise două tipuri de Herpes simplex contagioase și transmisibile de la un individ la altul: HSV-1 și HSV-2. Dintre aceste două tipuri, HSV-2 este responsabil de majoritatea cazurilor de herpes genital apărute în rândul persoanelor adulte (aproximativ 90% din cazuri), iar HSV-1 este responsabil de infecția herpetică perinatală.

Transmiterea herpesului se poate realiza prin contact sexual. Atât persoanele infectate cu Herpes simplex care prezintă manifestări clinice vizibile, cât și cele purtătoare, asimptomatice, pot transmite infecția virală.

Infecția genitală cu Herpes simplex se caracterizează din punct de vedere clinic prin apariția pe suprafața mucoasei genitale a unor leziuni ulcerative dureroase, însoțite de eritem genital, prurit genital și anal, uneori chiar usturimi locale, manifestări clinice specifice răcelii sau gripei, inflamarea ganglionilor limfatici, cefalee, durere de spate, dureri la urinare.

În continuare, vom prezenta cele mai importante sfaturi legate de herpesul genital.

Herpesul genital nu poate fi contractat de pe capacul de toaletă.

Conform datelor din literatura de specialitate, virusul prezintă o durată scurtă de viață odată ajuns în contact cu aerul, în afara organismului gazdă. Astfel, riscul de herpes genital în urma contactului cu capacul de toaletă folosit anterior de către o altă persoană infectată este foarte mic.

Evită contactele sexuale dacă ai herpes genital.

Cu toate că numeroase ghiduri de specialitate recomandă evitarea contactului sexual în perioada de activitate virală, medicii recomandă întreruperea vieții sexuale în cazul persoanelor diagnosticate cu Herpes simplex. Acest lucru se datorează faptului că virusul poate există în stare de activă chiar în absența leziunilor ulcerative și a celorlalte manifestări clinice specifice.

Dacă ai herpes genital, există riscul de infectare și a celorlalte zone ale corpului.

Acest lucru se poate realiza în condiții de igienă deficitară, când după folosirea toaletei, bolnavul fără a se spăla pe mâini mănâncă, duce mâna la ochi sau în alte zone cu mucoase. Conform datelor din literatura de specialitate, infecțiile oculare sau bucale cu Herpes simplex sunt deosebit de periculoase, din acest caz fiind necesară respectarea cu strictețe a regulilor de igienă corporală, chiar și în cazul persoanelor infectate.

Herpesul genital nu poate determina sterilitate.

Herpesul genital este o boală cu transmitere sexuală, iar persoanele expuse frecvent contactelor sexuale neprotejate cu parteneri multipli, riscă să fie infectate și cu alte tipuri de virusuri, nu doar cu Herpes simplex. Aceste virusuri (precum Neisseria gonorrhoeae sau Chlamydia trachomatis) duc la apariția unor boli cu transmitere sexuală, precum Chlamydia sau gonoreea, boli care sunt asociate unui risc crescut de sterilitate. Din acest motiv, persoanelor diagnosticate cu Herpes genital li se recomandă efectuarea și a celorlalte teste specifice bolilor venerice, pentru identificarea precoce a eventualelor cazuri de pozitivitate.

Femeile diagnosticate cu Herpes genital riscă să nască un copil cu probleme.

Infecția neonatală cu Herpes simplex poate fi transmisă de la mamă la făt transplacentar, în perioada vieții uterine, înainte de naștere (prin ascensionarea agentului patogen la nivelul aparatului genital matern, favorizând apariția infecției genitale înalte) sau în momentul nașterii, prin contactul pielii fătului cu leziunile genitale ale mamei. Femeilor însărcinate care au fost diagnosticate cu herpes genital li se recomandă operație cezariană, pentru a preveni infectarea nou-năcutului cu virusul.

Infecția perinatală cu Herpes simplex se poate manifesta la nou-născut prin boală localizată (infecție localizată la nivel ocular, cutanat sau la nivelul cavității bucale), prin boală neurologică (caracterizată prin febră, letargie, convulsii) sau boală diseminată (hepatită, pneumonie, stări de șoc). Boala localizată prezintă o evoluție favorabilă sub tratament corespunzător (cu Aciclovir parenteral, timp de 14 zile), pe când boala neurologică și cea diseminată sunt asociate unui prognostic extrem de rezervat, decesul nou-născutului putând apare în urma instalării pneumoniei, a encefalitei sau a sindromului de coagulare intravasculară diseminată (acestea din urmă fiind complicații ale bolii herpetice neurologice și diseminate).

Există anumiți factori de risc care favorizează contractarea infecției genitale cu Herpes simplex.

Printre aceștia se numără numărul mare de parteneri sexuali, începerea vieții sexuale la o vârstă minoră, contractarea și a altor boli cu transmitere sexuală (precum SIDA, etc.), transplantul de organe, tratamentele imunosupresoare, sistemul imunitar slăbit.

Riscul de herpes genital este mai mare la persoanele cu parteneri sexuali multipli și cu o viață sexuală total dezordonată.

Cu cât numărul de parteneri sexuali este mai mare, cu atât riscul de contractare a herpesului genital este mai mare. Datele din literatura de specialitate indică faptul că femeile sunt mult mai expuse riscului de a contracta o infecție genitală herpetică, decât bărbații.

Care sunt semnele clinice care anunță apariția herpesului genital?

Fiecare organism reacționează diferit față de agentul patogen implicat și astfel nu există un șablon de manifestări clinice care să anunțe contractarea bolii. În majoritatea cazurilor însă, erupția herpetică este precedată cu câteva zile înainte de apariția unor stări patologice asemănătoare răcelii sau gripei sau a unei dureri, a unei mâncărimi sau a unei senzații de arsură localizată la nivel genital. [1], [2], [3], [4], [5]