Când suspectezi viermi / paraziți intestinali la copil

Paraziții sunt organisme ce depind de alte gazde pentru a supraviețui. Acestia pot transmite la specia umană boli precum malaria sau tricomoniaza. Paraziții sunt de 3 tipuri: protozoare, helminți si ectoparaziți. Viermii sunt un tip de paraziți helminți în categoria cărora intră oxiurii, limbricii, Trichinella spiralis, tenia, viermele de gălbează. (1)

Copiii cu vârste de 5-10 ani contractează des infecții parazitare. Deși acestea sunt de obicei asimptomatice, ele pot da prurit sau colorarea tegumentelor de la nivelul anusului. Infecțiile parazitare pot fi prevenite printr-o igienă personală corespunzătoare si menținerea unui habitat curat. Copiii la care infecția este manifestă trebuie scoși din colectivitate, pentru a nu transmite boala mai departe. (2)

Infecția cu oxiuri

Cel mai frecvent intâlnit vierme la copii este oxiurul. Acesta se transmite după contactul copilului cu o persoană infectată, cu jucarii sau lenjerie de pat contaminată. Ouăle de oxiur pot ajunge foarte ușor pe mâinile copilului, care le poate duce la gură sau își poate mușca unghile. După ce sunt inghițite, ouăle ajung in intestin, unde eclozează si se inmulțesc la nivelul anusului. Există chiar posibilitatea ca viermii sa pătrundă până la nivelul vaginului, unde determină mâncarime. (2)

Printre simptomele infecției cu oxiuri la copii se numără:

• Prurit la nivelul anusului sau vaginului, mai accentuat pe timpul nopții
• Colorarea in roșu a tegumentelor de la nivelul anusului, la persoanele cu pielea mai deschisă la culoare
• Colorarea in maro, purpuriu sau gri a tegumentelor de la nivelul anusului, la persoanele cu pielea mai inchisă la culoare
• Dureri epigastrice
• Vulvovaginită
• Greață si vărsături
• Eliminarea viermilor in scaun, de obicei de mici dimensiuni (8-13 mm in lungime) si colorați in alb (2)

De obicei, infecția cu oxiuri este ușoară si se tratează eficient cu antiparazitare. (2)

Infecția cu limbrici

Infectia cu limbrici se transmite de la o persoană la alta prin contactul cu fecale contaminate.

Dupa inghițerea oului de către copil, acesta ajunge la nivel intestinal si se transformă in larvă. Ea trece de bariera intestinală si ajunge în sânge, apoi în plămâni și la nivelul gâtului, de unde este din nou inghițită, devenind limbric adult. Limbricii pot trăi in intestinul subțire până la 2 ani, având o rată de reproducere foarte rapidă. (3)

Printre simptomele infecției cu limbrici se numără:

• Dureri epigastrice
• Tuse
• Pierderea apetitului
• Wheezing
• Scădere in greutate
• Retard de creștere
• Vărsături
• Balonare abdominală
• Eliminarea viermilor prin cavitatea nazală sau bucală (3)

In majoritatea cazurilor, infecția este ușor tratabilă cu antiparazitare. Ea poate fi prevenită prin evitarea țărilor unde există contaminare a solului cu fecale, prin spălarea si gătirea corespunzătoare a fructelor și legumelor și prin dezinfectarea mâinilor înainte de masă. (3)

Infecția cu Trichinella spiralis

Infecția cu Trichinella spiralis sau trichineloza este o boală cauzată de consumul de carne crudă provenită de la animale infectate cu Trichinella. Infecția poate să apară la unele animale carnivore sălbatice (ursul, puma) sau la cele omnivore (porcul domestic sau cel sălbatic). (4)

Printre semnele și simptomele infecției cu Trichinella spiralis se numără:

• Greață și vărsături
• Diaree sau constipație
• Disconfort abdominal
• Febra și frison
• Cefalee
• Tuse
• Umflarea feței și al ochilor
• Dureri musculare și articulare
• Prurit (4)

Formele severe de infecție pot determina apariția ataxiei, a complicațiilor cardiace și respiratorii, chiar a decesului. (4)

Primele simptome care apar sunt cele abdominale, la 1-2 de la infectare. Alte simptome debutează de obicei la 2-8 săptămâni de la consumul alimentelor contaminate. Simptomatologia variază în funcție de numărul de viermi ingerați. (4)

Infectarea se produce după ce larvele ajung în stomac, unde acidul clorhidric dizolvă chistul ce protejează larva. Astfel, viermii sunt eliberați în tractul digestiv și se maturizează iar apoi depun ouă. Aceste ouă se transformă în viermi imaturi, care ajung la mușchi prin intermediul vaselor sangvine. În mușchi, viermii sunt încapsulați iar ciclul se repetă, prin consumul cărnii care îi conține. (4)

Infecția cu tenie

Teniile sunt viermi plați care ajung în tractul digestiv al unei persoane prin contactul cu fecale contaminate din alimente, apă sau sol. Teniile sunt de 3 tipuri: Taenia saginata (în carnea de vită), Taenia solium (în carnea de porc) și Diphyllobothrium latum (în carnea de pește). Transmiterea bolii la copii se produce prin consumul de carne crudă sau nepreparată, provenită de la animale contaminate. (5)

După ce copilul ingeră chiștii de tenie, aceștia ajung în stomac, unde eliberează larvele. O tenie matură conține până la 1000 de segmente denumite proglotide iar fiecare proglotidă conține între 30.000 și 100.000 ouă. Proglotidele traversează intestinul până ajung la nivelul anusului, fiind eliminate în scaun. (5)

Majoritatea infecțiilor cu tenie sunt asimptomatice. Dacă apar simptome, acestea sunt:

• Greață
• Diaree
• Dureri epigastrice (5)

Copiii care mănâncă pește contaminat pot dezvolta anemie pernicioasă, întrucât Diphyllobothritum latum utilizează vitamina B12 pentru dezvoltarea sa. (5)

Copiii care se alimentează cu carne de porc contaminată pot face cisticercoză. Dacă chiștii ajung la nivelul creierului, atunci pot apărea convulsii, tulburări comportamentale, chiar deces. (5)

Diagnosticul se face prin detectarea ouălor sau a segmentelor de tenie în scaunul copilului. Având în vedere că în cisticercoză nu se elimină viermi în scaun, pentru diagnostic se recoltează anticorpi împotriva teniei. (5)

Tratamentul presupune administarea de praziquantel sau niclosamidă, în doză unică. Pentru tratamentul cisticercozei se poate recomanda albendazol. (5)

Reducerea riscul de infecție se face prin gătirea corespunzătoarea a cărnii, spălarea frecventă a mâinilor și a mâncării. (5)

Infecția cu viermele de gălbează

Infecția cu viermele de gălbează apare după consumul de pește crud sau nepreparat. După ingestia viermilor, aceștia ajung în intestin, ducte biliare și ficat, putând supraviețui până la 20-30 de ani. (6)

Deși majoritatea copiilor nu prezintă simptome, ele pot apărea sub formă de:

• Durere abdominală
• Febră
• Slăbiciune
• Diaree
• Scăderea apetitului
• Scădere în greutate
• Greață și vărsătură (6)

Uneori pot apărea complicații ale infecției, spere exemplu formarea de calculi biliari, infecții recurente în sfera tractului biliar sau colangiocarcinom. (6)

Tratamentul presupune de obicei administrarea de triclabendazol, în doză singulară sau în două doze. În cazul în care simptomatologia este severă, se pot prescrie corticosteroizi. Chirurgia se poate recomanda în infecția ductelor biliare. Pentru reducerea febrei și a durerilor abdominale, se poate prescrie paracetamol. Antiemeticele se pot indică pentru ameliorarea stării de greață. (6)