Care sunt bolile copilăriei și cum le recunoști

În timpul copilăriei, multe afecțiuni de regulă de natură virală pot fi dezvoltate de către copil, cu precădere odată cu intrarea sa în colectivitate. Bolile copilăriei sunt de cele mai multe ori tratabile și îi ajută pe copii să dezvolte imunitate pe termen lung împotriva anumitor condiții. În lipsa unui tratament, însă, afecțiunile copilăriei se pot complica și pot reprezenta un pericol major.

Anumite boli ale copilăriei, precum rujeola, oreionul sau rubeola, pot fi prevenite parțial prin vaccinare. În 10-15% dintre cazurile de rujeolă, oreion sau rubeolă, vaccinarea într-o doză unică nu oferă imunitate, cea mai scăzută imunitate fiind oferită împotriva oreionului, cauzele nefiind pe deplin cunoscute. (1, 2, 3)

Care sunt bolile copilăriei? 

Cele mai frecvente dintre afecțiunile copilăriei sunt cauzate de expunerea la un anumit agent viral, precum virusul varicelo-zosterian, virusul urlian sau parvovirusul uman B19. Afecțiunile bacteriene, deși nu sunt la fel de caracteristici pentru perioada copilăriei ca unele afecțiuni virale, tind să apară mai frecvent în primii ani de viață, o perioadă în care sistemul imunitar se află într-o continuă dezvoltare. (1, 2)

Cele mai frecvente boli ale copilăriei sunt:

Varicela

Afecțiune cunoscută sub denumirea de „vărsat de vânt”, caracterizată prin leziuni veziculare dermice, febră ușoară, scurgeri nazale, durere de cap ușoară și amețeală. Varicela este cauzată de virusul varicelo-zosterian, transmisibil atât prin atingerea leziunilor veziculare de pe pielea persoanei infectate, cât și prin inspirarea particulelor virale expirate de aceasta. Virusul poate fi transmis inclusiv de persoanele vaccinate cu schema completă a vaccinului ROR (un vaccin combinat care oferă protecție împotriva rujeolei, oreionului si rubeolei), care dezvoltă boala. În majoritatea cazurilor, o persoană care dezvoltă varicela în copilărie nu va mai face boala în viața de adult. (4, 5, 6)  

Rujeola

Pojarul sau rujeola reprezintă o afecțiune acută cauzată de expunerea la virusul rujeolei, transmis cu ușurință prin stropii din aer produși când persoana infectată tușește sau strănută. La debut, care de regulă are loc la 10-12 zile de la infectare, simptomele rujeolei sunt similare cu cele ale răcelii comune, caracteristice fiind rinoreea, tusea și febra ușoară. Simptomele pot să devină mai severe între zilele a treia și a șaptea. În aceeași perioadă, pe piele vor apărea erupții cutanate de culoarea roșie închisă, mai întâi în regiunea feței și apoi pe întreg corpul. (6, 7)

Rubeolă

Infecție virală cauzată de contractarea virusului rubeolic, transmis numai între oameni pe cale respiratorie. Majoritatea persoanelor cu rubeolă dezvoltă o formă ușoară a bolii, cu simptome ce includ tuse, dureri de cap și erupții cutanate de culoare roșie și de dimensiuni reduse, apărute inițial pe față și care se răspândesc ulterior pe întreg corpul. Aproximativ jumătate dintre persoanele infectate cu rubeolă, în special copiii, prezintă simptome ușoare sau sunt asimptomatice. (6, 8)

Oreionul

Infecție a glandelor salivare cauzată de virusul urlian, răspândit prin contact direct cu saliva sau cu picăturile de la strănutul sau tusea unei persoane infectate. Oreionul se poate manifesta prin creșterea în dimensiuni a uneia sau mai multor glande salivare, febră crescută, pierderea poftei de mâncare, oboseală și dureri de cap. În cazul băieților, poate apărea sensibilitatea testiculară, iar în anumite situații chiar inflamarea acestora. Glandele salivare revin la dimensiunea normală în decurs de o săptămână. (6, 9)

Eritemul infecțios

Infecție virală contagioasă cauzată de parvovirusul B19 uman, ce se transmite pe cale aerogenă sau prin contactul cu obiecte contaminate. Simptomele debutează la aproximativ 4 până la 14 zile după infectare și includ o febră ușoară, o înroșirea obrajilor și erupții cutanate preponderent pe brațe, picioare și trunchi. Boala apare în special la copii de vârstă școlară și de regulă durează între 5 și 10 zile. În cazul expunerii la soare sau la căldură, erupțiile cutanate pot reapărea temporar, chiar și după două săptămâni de la debutul simptomelor. (12, 13)

Roseola infantum

Denumită și a șasea boală a copilăriei, roseola infantum este cauzată cel mai frecvent de herpesvirusul uman de tip 6 și apare preponderent la sugari și la copiii mici, în primii trei ani de viață. Roseola infantum se manifestă prin febră ridicată, rinoree (secreții nazale), tuse ușoară, scăderea apetitului, iritabilitate, dureri în gât, noduli limfatici tumefiați, umflarea pleoapelor și uneori erupții cutanate în regiunea mediană a corpului, care se pot extinde la spate, gât și brațe. Comparativ cu alte boli ale copilăriei, erupțiile apărute la copiii cu roseola infantum dispar mult mai repede, au culoarea roz și nu provoacă mâncărimi sau durere. (14, 15)  

Scarlatină

Infecție bacteriană cauzată de un streptococ, ce se manifestă inițial prin febră și inflamația amigdalelor, urmată de o erupție cutanată asemănătoare cu o arsură solară, care începe pe piept și se extinde pe restul corpului. Scarlatina este o afecțiune apărută frecvent la copii cu vârsta cuprinsă între 5 și 15 ani și mai rar la adulți. Tratamentul afecțiunii presupune administrarea de antibiotice, pentru eradicarea bacteriilor, și a antitermicelor, pentru scăderea febrei, dacă există o creștere importantă a temperaturii corpului. În lipsa tratamentului, scarlatina poate determina complicații severe, precum glomerulonefrită post-streptococică, artrită sau pneumonie. (10, 11)  

Cum recunoști bolile copilăriei?

Cea mai simplă modalitate de recunoaștere a afecțiunilor comune din copilărie pe care le poate dezvolta copilul presupune, înainte de toate, cunoașterea simptomelor uzuale ale acestor boli. Odată identificate unul sau mai multe dintre simptome, se recomandă vizita cu copilul la medic, pentru un diagnostic precis. Deoarece afecțiunile copilăriei sunt extrem de contagioase, este indicat ca medicul de familie să fie informat de părinte cu privire la starea de sănătate a copilului, înainte de vizită. (1, 2)

Apariția pe pielea copilului a unor leziuni, indiferent de forma lor, reprezintă un simptom esențial, care de cele mai multe ori indică una dintre bolile copilăriei. De asemenea, creșterea în dimensiuni a glandelor parotide reprezintă un simptom care trebuie să alerteze părintele. În majoritatea cazurilor, însă, simptomul incipient este reprezentat de febră, care poate fi inițial ușoară. (1, 3)