Zooterapia - Terapia cu animale de companie

Animalele sunt deseori nu doar o companie plăcută, ci și sursa unor beneficii asupra sănătății și stării de spirit.

Zooterapia sau terapia cu animale nu este însă un leac miraculos care vindecă bolile. Cu toate acestea, din ce în ce mai multe observații din domeniul clinic și mărturii ale pacienților sau stăpânilor de animale sugerează valoarea relației dintre om și animalul de companie în ameliorarea sau depășirea unor probleme de sănătate.

Cum funcționează terapia cu animale de companie?

Terapia cu animale a fost inițiată la începutul anilor 1960, după ce Boris Levinson, psiholog american, a observat întâmplător că unul dintre pacienții săi, un băiețel cu dificultăți de interacțiune socială, vorbea cu câinele său, în condițiile în care în cadrul ședințelor de psihoterapie nu scotea niciun cuvânt.

De atunci au fost propuse și utilizate mai multe forme de zooterapie (terapie asistată cu animale de companie) pentru stimularea comportamentelor sociale la copii (terapia cu cai, delfini, pisici, iepuri, porcușori de Guineea etc.). Câinii sunt însă animalele cele mai populare folosite în scopuri terapeutice. Aceste beneficii însă au fost insuficient evaluate din punct de vedere științific până în prezent, iar majoritatea datelor sunt obținute din studiile de caz. (1), (2)

Programele de terapie cu animale sunt folosite în unele clinici și spitale din afară, având ca scop ameliorarea simptomelor bolilor pacienților, înlăturarea stresului și anxietății, îmbunătățirea dispoziției și a capacității de a face față mai bine problemelor cu care aceștia se confruntă. „Ședințele” durează 10-15 minute, timp în care pacientul mângâie sau se joacă cu animalul respectiv (de obicei un câine) și poate discuta în același timp cu îngrijitorul acestuia. Pe lângă spitale, de compania animalelor se beneficiază și în centre de îngrijire sau universități. (3)

Terapia cu animale de companie este utilizată și în cadrul unor programe de recuperare a veteranilor de război (organizate de Departamentul Apărării din SUA), menite să îi ajute să depășească simptomele stresului post-traumatic. Aceștia primesc câte un câine antrenat, care îi însoțește peste tot și care le semnalează apariția unei probleme sau a ceva neobișnuit (de exemplu, în timpul unui coșmar, câinele își trezește stăpânul). Studiile sunt în desfășurare pentru a se vedea științific care este eficiența acestei forme de terapie, deși un studiu anterior similar a arătat că 40% din pacienții cu acest sindrom au simțit o ameliorare a simptomelor după interacțiunea cu câinele de companie. (4)

Deoarece câinii sunt printre animalele de companie preferate, cercetătorii au încercat să găsească o explicație a relației dintre om și câine, mai ales că aceștia sunt considerați cei mai buni prieteni ai noștri. Pe lângă drăgălășenia și loialitatea lor care atrag, se pare că ne unește și o legătură care s-a păstrat în timp, deoarece câinii au fost apropiați oamenilor din vremuri îndepărtate. Când aceștia au început să-și construiască case, lupii (strămoșii câinilor) au început să se apropie de oameni și să se „auto-domesticească”, devenind în timp compania lor. Astăzi, studii recente au arătat că motivul pentru care ne simțim bine atunci când mângâiem un câine (sau orice animal) este că această interacțiune stimulează creșterea nivelului de oxitocină (hormonul care determină contactele sociale și comportamentul matern). (5)

În continuare va fi abordată atât terapia asistată cu animale (cea realizată într-un mediu controlat, în care animalul este folosit cu scopul de a ajuta terapeutic), dar și rolul pe care îl are simpla posesie a unui animăluț acasă.

Argumente pro și contra

Argumente pro

• persoanele care au animale de companie au o activitate fizică mult mai intensă; este mult mai probabil ca aceștia să fie antrenați în plimbări afară (în cazul posesiei unui câine sau chiar a unei pisici), să alerge și să se joace cu ele
• animalele oferă companie persoanelor singure și izolate, dându-le un sentiment de utilitate și de implicare, făcându-le să-și ia gândul de la problemele care le macină și să le acorde lor atenție
• în cazul persoanelor vârstnice un animal de companie poate însemna un nou scop, mai ales atunci când și-au încetat activitatea profesională și copiii au plecat din casa părintească
• copiii dezvoltă un comportament prosocial mult mai eficient în urma interacțiunii cu un animal de companie (se dezvoltă responsabilitatea, capacitatea de a împărți cu ceilalți, empatia, grija față de ceilalți etc.); totodată ei învață de la o vârstă fragedă cum să se implice în creșterea și îngrijirea unui animal și cum să împartă cu ceilalți membri ai familiei aceste sarcini
• în cazul persoanelor care au suferit o traumă, au pierdut ceva sau pe cineva, un animal de companie poate umple un gol, poate reda sentimentul de securitate sau apartenență pierdut (1), (2), (6), (7)

Argumente contra

Nu toată lumea agreează ideea de a avea un animal de companie pe care să-l îngrijească și pe care să îl accepte în locuința sa. În cazul acestor persoane, un animal de companie nu doar că nu ar face bine, dar dezavantajele practice ale deținerii unui animal ar deveni și mai negative:

• animalele de companie necesită atenție și timp petrecut cu ele (în cazul câinilor e nevoie să fie scoși afară), ori în cazul unor stăpâni care lipsesc o bună parte din timp de acasă, lipsa interacțiunii ar avea efecte negative asupra animăluțului, care e posibil să dezvolte un comportament negativ
• animalele de companie pot crește riscul îmbolnăvirii cu boli transmise de acestea, iar cel mai frecvent persoanele alergice pot avea de suferit; de asemenea copiii, femeile însărcinate și persoanele cu o imunitate scăzute prezintă un risc ridicat de a contacta astfel de boli
• costurile de întreținere ale unui animal de companie (alimentație, consultații medicale, vaccinuri, jucării etc.) pot fi o problemă mai ales pentru cineva care nu își permite
• unora le este teamă de animale sau nu le sunt îndeajuns de plăcute pentru a petrece timp cu ele și a beneficia astfel de o interacțiune în acest sens (7)

Animalele de companie – dovezi clinice?

Oamenii de știință au început recent să-și îndrepte atenția către legătura dintre om și animalul de companie, deși aceasta există din cele mai vechi timpuri. Cele mai cunoscute prezumții ale beneficiilor acestei legături sunt că ar înlătura stresul și ar îmbunătăți starea de spirit.

Cercetarea este însă abia la început, dar terapia prin animalele de companie pare să aibă rezultate promițătoare. Majoritatea sunt însă studii corelaționale, ceea ce nu arată o relație de cauzalitate între posesia unui animal de companie și efectele benefice asupra sănătății, ci faptul că pot interveni și alte variabile care să explice rezultatele, nu neapărat prezența în sine a unui animal de companie.

În 1992 s-a realizat un astfel de studiu în Melbourne pe 5741 de participanți, dintre care 784 aveau un animal de companie, iar ceilalți 4957 nu. Participanților li s-au făcut analize ale sângelui (nivelul colesterolului, al trigliceridelor, presiunea sangvină). Rezultatele corelațiilor au arătat că ar putea exista un risc mai mic de a dezvolta boli cardiovasculare în cazul posesorilor de animale de companie. Mai târziu în 2003 această ipoteză a fost testată în Australia pe un număr de 5079 de voluntari. Concluzia la care au ajuns autorii a fost că posesia unui animal de companie în sine nu are efecte benefice sau protectoare asupra sistemului circulator. (8), (9)

Terapia cu animale a fost testată în cazul persoanelor autiste într-un studiu corelațional realizat în 2012 în Franța pe 260 de participanți. Rezultatele au indicat o îmbunătățire semnificativă a unor abilități sociale precum a împărți cu ceilalți și a-i face pe ceilalți să se simtă bine în cazul copiilor autiști care la vârsta de cinci ani au primit un cățel. Nu același lucru s-a întâmplat însă și în cazul copiilor autiști care au avut câinele de la naștere (au crescut practic alături de el) sau l-au primit înainte de a împlini cinci ani (vârstă la care, consideră specialiștii, un copil poate conștientiza noua posesie). Și mai interesant a fost faptul că nu s-a observat nicio diferență asupra rezultatelor pozitive obținute de acești copii între interacțiunea cu câinii special dresați să lucreze cu un autist și cei fără dresaj. Cu alte cuvinte, a contat prezența animalului de companie la vârsta necesară conștientizării prezenței acestuia. E nevoie însă de studii suplimentare, realizate eventual pe loturi mai mari de participanți, pentru ca aceste rezultate să fie validate. (2)

Terapia asistată cu animale de companie a fost utilizată (2003) în cadrul unor ședințe de terapie pentru tinerii cu nevoi speciale, cu scopul creșterii nivelului stimei de sine. Cazurile a doi astfel de tineri au fost urmărite și raportate în literatura de specialitate, aceștia beneficiind de efectele pozitive ale interacțiunii cu un animal de companie asupra stimei de sine. (10)

În 2012 a fost realizată o meta-analiză a studiilor de până la acel moment privind rolul relației dintre oameni și animalele de companie asupra sănătății sau educației acestora. 69 astfel de studii au respectat metodologia experimentală și au fost incluse în analiză.

Rezultatele au susținut beneficiile interacțiunii dintre oameni și animalele de companie în ceea ce privește:

• îmbunătățirea comportamentului social, dispoziției și interacțiunilor sociale
• scăderea anxietății și a fricii
• ameliorarea unor indicatori ai stresului (hormonul cortizol, presiunea sangvină,
• îmbunătățirea stării mentale și a sănătății

Dovezi insuficiente au fost găsite pentru a susține rolul terapiei cu animale în:

• îmbunătățirea sistemului imunitar
• managementul durerii
• ameliorarea unor indicatori ai stresului precum epinefrina și norepinefrina
• creșterea încrederii în ceilalți
• reducerea agresivității
• îmbunătățirea învățării și creșterea empatiei (11)

Terapia cu animale de companie este o practică veche în istoria omenirii, doar că „descoperirea” ei a venit mai târziu, odată cu evoluția psihologiei. Indiferent de concluziile la care se va ajunge în urma cercetării intense care se face acum privind rolul curativ al acestei terapii, cert este că pe unii animalele de companie îi lasă indiferenți, în timp ce pentru alții ele sunt un motiv de fericire (de unde decurg și efectele pozitive).