VSH mărit - ce ar putea fi

Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) reprezintă rata în care hematiile prezente într-o probă de sânge amestecat cu anticoagulant se sedimentează.

În mod normal, sedimentarea hematiilor dintr-o probă de sânge anticoagulat se desfăşoară lent, datorită încărcăturii negative aflată pe suprafața acestora. Încărcătura negativă aflată pe suprafața hematiilor face ca celulele aflate în vecinătatea acestora să se respingă; în acest caz distanța dintre celule scade mai mult decât limita inferioară.

În context patologic, în cadrul anumitor boli infecțioase sau inflamatorii caracterizate prin creşterea reactanților de fază acută (fibrinogen, proteina C reactivă, alfa-globuline), are loc ataşarea proteinelor plasmatice pe suprafața hematiilor, cu scăderea încărcăturii negative ale acestora, în urma acestui lucru rezultând agregarea hematiilor şi accelerarea sedimentării lor.

Astfel, valorile VSH-ului sunt cu atât mai mari cu cât sedimentarea hematiilor se desfăşoară mai rapid.

Valorile VSH-ului încep să crească după aproximativ 24 de ore de la debutul procesului inflamator şi scade la aproximativ 96-144 de ore de la dispariția inflamației.

Valorile VSH-ului sunt crescute şi în contextul creşterii concentrației de imunoglobuline serice, a complexelor imune circulante şi a altor tipuri de proteine. [1], [2], [3], [4]

Recomandări pentru determinarea VSH-ului

Determinarea VSH-ului este recomandată pentru diagnosticarea polimialgiei reumatice, a arteritei temporale şi pentru monitorizarea evoluției sub tratament a diferitelor tipuri de afecțiuni inflamatorii, sistemice, infecțioase şi tumorale, precum artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, arterita temporală, reumatismul articular acut, tuberculoza, polimialgia reumatică, endocardita bacteriană şi boala Hodgkin.

De asemenea, VSH-ul poate fi utilizat ca şi test screening în cazul în care există suspiciunea unei afecțiuni autoimune, a unor boli infecțioase sau inflamatorii sau a unor discrazii plasmocitare.

VSH-ul este un test sugestiv în cadrul anumitor afecțiuni, care alături de alte investigații paraclinice poate fi utilizat pentru diagnosticarea bolii. Acest test nu poate fi utilizat pentru screeningul sau diagnosticul unei afecțiuni în cazul bolnavilor asimptomatici.

Determinarea VSH-ului trebuie efectuată dimineața pe nemâncate. Consumarea alimentelor bogate în lipide înainte de determinarea VSH-ului poate duce la apariția unor alterări plasmatice. [1], [2], [3], [4]

Valorile fiziologice ale VSH-ului

Valorile normale ale aVSH-ului variază în funcție de gen şi de vârsta persoanei în cauză.

• În rândul copiiilor (persoane cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani) valorile normale ale VSH-ului se află sub 10 mm/h.
• În rândul femeilor însărcinate aflate între prima şi cea de-a douăzecea săptămână de sarcină, valorile normale ale VSH-ului sunt cuprinse intre 18 şi 48 mm/h.
• În cazul femeilor însărcinate aflate între săptămâna 21 şi săptămâna 40 de sarcină, valorile normale ale VSH-ului sunt cuprinse între 30 şi 70 mm/h.
• La persoanele aflate până în jurul vârstei de 50 de ani, valorile normale ale VSH-ului sunt sub 20 mm/h la femei şi sub 15 mm/h la bărbați.
• În rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 50 şi 85 de ani, valorile normale ale VSH-ului sunt sub 30 mm/h la femei şi sub 20 mm/h la bărbați.
• În cazul persoanelor aflate peste vârsta de 85 de ani, valorile normale ale VSH-ului sunt sub 42 mm/h la femei si sub 30 mm/h la bărbați. [1], [2]

Semnificația clinică a VSH-ului mărit

Valorile crescute ale VSH-ului sunt întâlnite în cadrul următoarelor afecțiuni sau condiții patologice:

• Boli infecțioase
• Tuberculoză
• Endocardită bacteriană subacută
• Pneumonii
• Sifilis
• Boli de colagen, precum polimialgia reumatică, arterita temporală, artrita reumatoidă
• Afecțiuni neoplazice
• Afecțiuni inflamatorii, precum gută, nefroză, artrită, boală inflamatorie pelvină, nefrită
• Intoxicații acute cu metale grele
• Hipotiroidism şi hipertiroidism
• Mielom multiplu
• In caz de creştere a IgA serice
• Macroglobulinemua Waldenstrom
• Anemia acută
• Anemia apărută în cadrul bolilor cronice
• Toxemie
• Infarct miocardic acut
• În urma efectuării unei intervenții chirurgicale (valorile crescute ale VSH-ului pot persista până la maxim o lună postoperator)
• Distrucții celulare şi tisulare
• Determinarea VSH-ului dintr-o probă cu sânge refrigerat
• Macrocitoză
• Anemie (în special anemia feriprivă)
• Administrarea anumitor medicamente, precum dextrani, aspirină, anticoncepționale orale, ciclosporină A, anticonvulsivante, etretinat, carbamazepină, dexametazonă, cefalotin, isotretinoin, fluvastatin, indometacin, misoprostol, hidralazină, procainamidă, metisergid, lomefloxacin, ofloxacin, zolpidem, propafenonă, sulfametoxazol, quinină, etc.

În cazul în care VSH-ul prezintă valori moderat crescute, se recomandă investigarea amănunțită a bolnavului, pentru identificarea cauzei care a dus la apariția acestei situații.

Valori extrem de crescute ale VSH-ului pot fi intâlnite în cadrul artritei reumatoide, a mielomului multiplu, a carcinoamelor de sân şi de colon şi a limfoamelor.

Creşterea severă a valorilor VSH-ului peste 100 mm/h poate apărea în cadrul anumitor afecțiuni renale (în mod deosebit cele însoțite de azotemie), în cadrul metastazelor, a polimialgiei reumatice şi a unor boli infecțioase severe (precum endocardita bacteriană subacută şi osteomielita).

Creşteri fiziologice ale VSH-ului pot fi întâlnite în cadrul următoarelor situații:

• Ciclul menstrual poate determina creşterea valorilor VSH-ului, acestea atingând nivel maxim în timpul perioadei premenstruale.
• Sarcina poate influența valorile VSH-ului; din a patra saptămână gestațională până în cea de-a treia săptămână după naştere, valorile VSH-ului cresc continuu. În prima săptămână după naştere VSH-ul atinge valoarea maximă de 45 mm/h.
• Femeile înaintate în vârstă (cu vârste cuprinse între 70 şi 89 de ani) pot prezenta valori crescute ale VSH-ului, de până la 60 mm/h, în lipsa unui context patologic. [1], [2], [3], [4]