Viremia

Viremia este un termen medical ce descrie prezența unui virus în sânge. Virusurile sunt agenți patogeni care supraviețuiesc și se multiplică doar în interiorul celulelor umane sau animale vii, provocând infecții. Infecțiile virale pot fi relativ inofensive - cum este o simplă răceală - sau pot afecta grav organe vitale, ducând la insuficiență sau septicemie și chiar deces. (1)

Exemple de virusuri și bolile provocate:

• virusul imunodeficienței umane (HIV) → sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA)
• virus varicelo-zosterian → varicelă sau vărsat de vânt, zona zoster
• virusul hepatitei B (HBV) → hepatita B
• virusul hepatitei a (HAV) → hepatita A
• poliovirus → poliomelită
• virusul Epstein-Barr (EBV) → mononucleoză infecțioasă
• Virusul Papiloma uman (HPV) → negi, cancer de cervix, vulvă, vagin, penis, anus
• virusul herpes simplex (HSV) → diverse tipuri de herpes
• rinovirusuri → răceli, viroze
• virusuri gripale → gripa
  

Tipuri de viremie

În funcție de cronoligia infectării, viremia poate fi primară sau secundară (1, 2)

• Viremia primară denotă situația în care virusul tocmai a pătruns în fluxul sanguin, pentru asta fiind suficientă o mică leziune pe suprafața pielii, sau o înțepătură de țânțar.
• Viremia secundară este stadiul în care deja infecția s-a răspândit la organele și țesuturile învecinate, purtat fiind de sângele circulant. În această situație, încărcătura virală este mai mare.

Natura viremiei poate fi pasivă sau activă: (2)

• Viremia pasivă reprezintă pătrunderea virusului în sânge, fără a fi necesară multiplicarea. Exemple sunt infecția prin mușcătura de țânțar, sau prin transfuzie de sânge.
• Viremia activă este cauzată de multiplicarea virusului imediat după intrarea în fluxul sanguin.

Cum se răspândesc virusurile

Viremiile pot fi extrem de contagioase, iar virușii sunt foarte eficienți în a se „ascunde” de sistemul imunitar și a acapara celule-gazdă pentru a se reproduce. Aceste microorganisme au dovedit adaptabilitate și rezistență remarcabile, atât în interiorul, cât și în exteriorul unei gazde. Multe virusuri folosesc fluidele corporale ca mijloc de răspândire, însă unii pot supraviețui și pe suprafețe uscate, non-poroase, cum sunt recipientele din plastic, pentru 7 zile, sau chiar mai mult.

Principalele căi de transmitere a viremiilor sunt:

• fecal-oral
• contact sexual
• contact cu salivă sau mucus (prin tuse, strănut, atingere)
• alăptat
• transfuzie de sânge
• organ donat
• leziuni pe piele (1)

Care sunt simptomele viremiei

Viremia poate avea simptome diverse, în funcție de virusul implicat în infecție. Printre semne și simptome se întâlnesc frecvent:

• febră, frisoane
• oboseală excesivă
• dureri de cap, musculare sau articulare
• erupții cutanate
• diaree, greață sau vărsături
• congestie nazală
• dureri în gât
• tuse
• scăderea apetitului (1, 4)

Perioada de incubație

Termenul se referă la perioada de timp dintre expunerea la infecție și apariția primelor simptome. În această perioadă are loc replicarea virusului și pot fi afectate alte zone din corp, declanșându-se simptomele infecției acute: febră, dureri în corp, greață, etc.). Aceste prime semne de infecție poartă denumirea de prodrom și pot anunța venirea complicațiilor severe, caracteristice infecției, ca erupția în varicelă, febra hemoragică în Ebola, paralizia în poliomelită.

Perioada de incubație poate varia de la una, două zile până la câțiva ani. De regulă, perioada mai scurtă indică o viremie primară, iar o perioadă îndelungată o viremie secundară. De remarcat este faptul că unele boli virale nu sunt contagioase în perioada de incubație. (2, 3)

Afecțiune	Perioada de incubație (zile)
Gripă	1-2
Răceală	1-3
Bronșiolită, crup	3-5
Adenovirus	5-7
Febra Dengue	5-8
Herpes simplex	5-8
Enterovirus	6-12
Poliomelită	5-20
Pojar	9-12
Variolă	12-14
Varicelă	13-17
Oreion	16-20
Rubeolă	17-20
Mononucleoză	30-50
Hepatita A	15-40
Hepatita B și C	50-150
Rabie	30-100
HPV (negi)	50-150
SIDA	1-10 ani

Diagnostic și testarea pentru viremiei

Pentru un medic, prezența viremiei poate fi evidentă în momentul în care examinează pacientul. Indicatorii unei infecții virale pot fi nodulii limfatici măriți, dar și răspunsul afirmativ la una din următoarele întrebări:

• Ați avut recent contact cu o persoană infectată?
• Ați călătorit într-o zonă afectată de o epidemie?
• Ați suferit recent transfuzii de sânge?
• Ați avut contacte sexuale neprotejate?
• Ați împărțit ace cu alte persoane?
• Ați fost mușcat recent de un animal sau o căpușă?

Analizele de sânge pot fi folosite pentru a verifica încărcătura virală, iar după obținerea rezultatului poate fi adimistrat tratamentul. Metoda folosită pentru a analiza specimenul recoltat este reacția de polimerizare în lanț (PCR), care detectează cantitatea de ADN sau ARN viral în sânge. (4, 5)

Tratamentul infecțiilor virale

Terapia antivirală este limitată și are efect împotriva unui număr mic de virusuri. De cele mai multe ori medicația doar reduce severitatea infecției sau răspândirea virusului în organism, dar nu elimină virusul. Unele medicamente acționează asupra sistemului imunitar, ajutând la un răspuns imun mai puternic. De asemenea, tratamentul antiviral nu este specific, ceea ce înseamnă că poate distruge și celule sănătoase, odată cu virusul. Un alt dezavantaj al medicamentelor antivirale este ricul ca virusul să devină imun la acestea. (1)

Exemple de medicamente antivirale:

• ganciclovir (Alvanocyt, Valdamin, Valganciclovir, Virgan)
• ribavirin (Copegus, Moderiba, Rebetol, Ribavirin)
• famciclovir
• interferon (Avonex, Betaferon, Intron A)
• imunoglobulină umană (Gammanorm) (4)

Pentru cele mai multe viremii tratamentul constă în medicamente care gestionează simptomele infecției: antiinflamatoare, antiemetice, antihistamine, antidiareice, sirouri de tuse, decongestionante nazale, etc., plus recomandări uzuale în caz de febră: aport ridicat de fluide și repaos. (1)

Până în prezent, terapia antivirală este eficientă în tratamentul următoarelor afecțiuni:

• HIV
• gripă
• hepatita C
• zona zoster
• rabie
• herpes

Vaccinarea

Un vaccin este o substanță constituită dintr-o parte a unui virus sau a unui virus inactivat, injectată în organism. Vaccinurile previn infecțiile virale prin stimularea sistemului imunitar al organismului să recunoască și să distrugă un virus.

Cei mai mulți dintre noi primesc în copilărie setul de vaccinuri inclus în schema națională de vaccinare. Apoi, pentru persoanele care călătoresc se recomandă efectuarea vaccinurilor specifice zonei în care vor ajunge. De asemenea, unele vaccinuri necesită repetarea inoculării. (1, 4)

Aflați mai multe despre vaccinuri accesând acest link.

Complicațiile viremiilor

Odată ce a pătruns în fluxul sanguin, viremia poate afecta aproape orice organ și țesut din corp, iar dacă sistemul imunitar nu poate lupta cu infecția, ori persoana bolnavă nu primește tratament pot apărea ocmplicații cum ar fi:

• leziuni neurologice
• leziuni cutanate
• inflamația ficatului
• slăbirea sistemului imunitar
• inflamația inimii
• orbire
• paralizie
• septicemie
• deces (4)

Factorii ce pot influența riscul de apariție a complicațiilor în viremie sunt:

• tipul virusului
• severitatea infecției
• statusulimun
• prezența altor afecțiuni
• vaccinuri efectuate (1)

Concluzii

• Cazurile de viremii la oameni sau animale sunt comune și multe dintre aceste infecții pot fi tratate urmând o medicație simplă, acasă. Totuși unele infecții virale pot fi deosebit de agresive și necesită prezentarea imediată la medic.
• Vaccinurile reduc în mod semnificativ riscul de viremie.
• Persoanele care locuiesc sau călătoresc într-o zonă cu o epidemie virală cunoscută ar trebui să se izoleze și să meargă al medic imediat după expunerea la infecție.
• Persoanele imunocompromise - cum ar fi cei cu HIV sau care urmează un tratament pentru cancer - trebuie să meargă al medic de fiecare dată când suspectează o infecție virală.