Viața cu fibrilație atrială - ghidul pacientului: înțelegerea riscului și tratamentului

Fibrilația atrială reprezintă cea mai frecvent întâlnită aritmie cardiacă, studiile estimând o prevalență de aproximativ 2% în populația generală, fiind aproximat un număr de 10 milioane de persoane care suferă în prezent de această afecțiune în Europa.

Din cauza numeroaselor implicații în viața socio-economică a pacienților, fibrilația atrială a devenit, în ultimii ani, una din cele mai importante probleme de sănătate publică, atât din punct de vedere al afectării calității vieții pacienților, dar mai ales din cauza creșterii costurilor îngrijirilor acordate acestora. (1)

Ce este fibrilația atrială?

Activitatea contractilă a inimii se află în interdependență cu activitatea alectrică a acesteia, generându-se astfel impulsuri electrice care se transmit musculaturii cardiace. La nivelul atriului drept se află nodul sinusal, o componentă a sistemului nodal, care are rolul de a genera regulat aceste impulsuri electrice, astfel încât cordul să se contracte la intervale regulate. Astfel, se poate spune că frecvența cardiacă este controlată de nodul sinusal, care poate modifica numărul de bătăi pe minut în funcție de necesitățile organismului.

În fibrilația atrială, și alte porțiuni ale atriilor sunt capabile de a genera impulsuri electrice (și de a crea microcircuite electrice) neregulate și cu o frecvență mult crescută față de cea normală (60-100 bpm), ducând la un deficit de contractilitate a atriilor și la o alură ventriculată neregulată. Astfel, ritmul sinusal este înlocuit de un ritm rapid neregulat, patologic. (2)

Există 3 tipuri de fibrilație atrială:

• Fibrilație atrială paroxistică (episoade sporadice, care nu durează mai mult de 7 zile)
• Fibrilație atrială persistentă (episoadele durează mai mult de 7 zile și nu se remit spontan)
• Fibrilație atrială permanentă (ritmul sinusal nu mai poate fi restaurat)

S-a constatat că cea mai frecvent întâlnită în rândul populației este fibrilația atrială permanentă, afectând 40-50% din totalul pacienților diagnosticați cu această afecțiune. Accelerarea progresiei din formele paroxitică sau persistentă în forma permanentă a bolii a fost corelată, în cadrul studiilor, cu afecțiuni precum insuficiența cardiacă, hipertensiunea arterială, afecțiuni valvulare sau bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC). (2, 3)

De asemenea, se consideră că cel mai important factor de risc în declanșarea fibrilației atriale este reprezentat de vârsta înaintată, afectând 4% din persoanele de peste 60 ani și 8% din populația de peste 80 ani. (4)

Alți posibili factori de risc sunt: diabetul, hipertensiunea arterială, sindromul de apnee în somn și existența unui sindrom coronarian acut în antecedente. (5)

Cele mai frecvente simptome ale pacienților cu fibrilație atrială sunt:

• Oboseală
• Amețeli
• Sincope
• Angină pectorală
• Dispnee
• Palpitații

Unele persoane pot fi asimptomatice (mai ales cele care prezintă fibrilație atrială paroxistică).
Palpitațiile, angina și dispneea reprezintă simptome de alarmă și necesită consult de specialitate urgent. (6)

Principalele complicații cauzate de fibrilația atrială sunt reprezentate de:

• Evenimente tromboembolice – în contextul contractilității deficitare și neregulate a inimii, este afectat fluxul normal al sângelui, ceea ce duce, în timp, la formarea trombilor. Dacă un tromb intracardiac este mobilizat în circulație, poate determina un eveniment cu potențial fatal, precum accidentul vascular cerebral (AVC)
• Insuficiența cardiacă – o frecvență cardiacă neregulată va duce, în timp, la afectarea ireversibilă a funcției de pompă a inimii, cu instalarea insuficienței cardiace. (2, 4)

Tratamentul fibrilației atriale prezintă, astfel, 3 obiective:

• Controlul alurii ventriculare (frecvenței cardiace)
• Evaluarea necesității anticoagulării în vederea profilaxiei tromboembolismului și a altor evenimente trombotice
• Restaurarea ritmului sinusal (4)

Viața cu fibrilație atrială – recomandări:

În ciuda aparențelor, persoanele diagnosticate cu fibrilație atrială se pot bucura de o viață înelungată, fără impedimente semnificative cauzate de boală. În vederea acestui lucru, pacienții trebuie să adopte un stil de viață adaptat stării lor de sănătate, reprezentat de următoarele aspecte:

1. Comunicarea eficientă medic-pacient

Întrucât tratamentul fibrilației atriale este esențial în menținerea calității vieții pacientului și profilaxia evenimentelor cu potențial fatal, este necesară o comunicare medic-pacient optimă. De asemenea, în contextul riscului major al apariției accidentului vascular cerebral, medicul va calcula riscul individual al pacientului și va prescrie medicația necesară.

Monitorizarea stării sănătății este indispensabilă în managementul pe termen lung al fibrilației atriale, abordarea metodelor optime de tratament și anticiparea unor evenimente majore.

2. Respectarea indicațiilor medicului

Medicamentele trebuie administrate conform prescripțiilor medicale. Oprirea tratamentului medicamentos este strict interzisă fără indicația medicului curant, iar orice reacție adversă și/sau schimbare a caracterului sau frecvenței simptomelor trebuie raportate.

3. Controlul factorilor de risc și afecțiunilor asociate

Afecțiuni precum hipertensiunea arterială, dislipidemia, hipercolesterolemia, hipertiroidismul sau diabetul pot agrava simptomatologia sau chiar declanșa episoade de fibrilație atrială. De accea, este necesar controlul acestora.

4. Adoptarea unei diete sănătoase

Evitarea excesului de lipide, zaharuri și sare este esențială în vederea abordării unui comportament alimentar sănătos. Acesta va favoriza atât atingerea unei greutăți corporale optime, cât și menținerea valorilor tensionale, glicemice și lipidemice normale.

5. Evitarea triggerilor alimentari

Printre alimentele care pot favoriza apariția fibrilației atrială se numără: cafeaua, băuturile energizante și alcoolul în exces.

6. Menținerea unei greutăți corporale adecvate

S-a demonstrat o relație direct proporțională între valoarea IMC (indicelui de masă corporală) și incidența fibrilației atriale.

7. Efectuarea regulată de exerciții fizice

În ciuda convingerii că activitățile fizice pot declanșa un episod de fibrilație atrială sau pot înrăutăți starea de sănătate a pacientului cu fibrilație atrială, exercițiile fizice efectate regulat prezintă numeroase avantaje, precum:

• Reduc riscul apariției accidentului vascular cerebral
• Reduc frecvența simptomelor fibrilației atriale
• Pot duce, în timp, la scăderea frecvenței cardiace de repaus
• Scad riscul apariției altor afecțiuni cardiovasculare

În același timp, activitățile fizice excesive, extenuante, pot suprasolicita cordul și, astfel, pot fi foarte nocive pentru pacientul cu fibrilație atrială.

8. Respectarea orelor de somn

Tulburări de somn precum insomniile sau sindromul de apnee în somn pot duce la descărcarea în sânge a unor cantități crescute de catecolamine, ceea ce favorizează apariția episoadelor de fibrilație atrială.

9. Evitarea situațiilor stresante și elaborarea unor metode de coping eficiente

Prin activarea sistemului nervos simpatic și creșterea concentrației de catecolamine în sânge, stresul poate facilita apariția fibrilației atriale și poate agrava simptome precum palpitațiile sau angina pectorală.

10. Oprirea fumatului

Nicotina afectează structura vaselor sanguine și duce, în timp, la apariția aterosclerozei, sindroamelor coronariene acute și altor afecțiuni cardiovasculare. (7, 8, 9, 10, 11)