Utilizarea roboților în casele de bătrâni este asociată cu păstrarea angajaților și îngrijirea mai bună a pacientului

Pe măsură ce populațiile îmbătrânesc și resursele umane tinere devin tot mai limitate, sectorul serviciilor, inclusiv centrele de îngrijire pentru vârstnici, se confruntă cu dificultăți de recrutare și retenție a personalului. În acest context, tehnologiile robotice, inițial dezvoltate pentru industrie, sunt tot mai des implementate și în mediul serviciilor, cu scopul de a susține munca angajaților și de a crește calitatea serviciilor. Un exemplu reprezentativ este Japonia, unde îmbătrânirea accentuată a populației și deficitul de forță de muncă au determinat investiții considerabile în tehnologii robotice pentru asistență medicală și îngrijire la domiciliu ori în centre specializate.
Un studiu longitudinal, desfășurat în două etape, a investigat impactul roboților asupra ocupării forței de muncă, sarcinilor și productivității în centrele de îngrijire pentru vârstnici din Japonia. Studiul a inclus 265 de centre care au completat chestionare detaliate despre tipurile de roboți utilizate, volumul și tipul de personal angajat, evoluția sarcinilor automatizate și calitatea serviciilor oferite.

Cercetarea de la Universitatea Notre Dame a selectat inițial 4000 de centre de tip „custodial” (numite și „tokuyo” în Japonia), fiecare cu o capacitate de cel puțin 30 de paturi. Dintre acestea, 848 au răspuns la primul chestionar, iar 569 au răspuns și la a doua rundă. Pentru analiza finală, au fost incluse date valide de la 265 de centre care au completat ambele chestionare și au permis corelarea cu informații administrative.

Variabilele examinate

Studiul a colectat:

• Informații despre adopția roboților (tip, număr de dispozitive și cost mediu de achiziție).
• Caracteristicile personalului (număr de îngrijitori, asistente medicale, tip de contract - regulat sau non-regulat, număr de noi angajări și demisii).
• Date despre sarcinile automatizate, defalcate în trei categorii (monitorizare și comunicare, mobilitate, transfer).
• Indicatori de calitate (număr de pacienți, rezidenți pe lista de așteptare, cazuri de restricționare a libertății de mișcare, apariția ulcerelor de presiune, căderi).
• Date despre veniturile centrelor, calculate în funcție de numărul de rezidenți și nivelul lor de îngrijire (între 1 și 5, de la cele mai autonome persoane la cele care au nevoie de asistență permanentă).

În Japonia, casele de îngrijire funcționează preponderent ca organizații non-profit și sunt finanțate prin asigurarea publică de îngrijire pe termen lung (ltc insurance). Datorită scăderii populației apte de muncă și creșterii longevității, se estimează un deficit de aproximativ 380.000 de îngrijitori până în anul 2025.

Principalele tipuri de roboți

Autoritățile japoneze și producătorii locali au definit trei categorii majore de roboți de îngrijire:

Roboți de monitorizare și comunicare

• Integrează senzori și camere video ori platforme de comunicații.
• Pot semnala riscul de cădere, pot detecta mișcări anormale în timpul somnului sau pot înlesni comunicarea cu personalul de îngrijire și familia.
• Sunt cele mai frecvent adoptate și au un cost mai redus pe dispozitiv, raportat la numărul de rezidenți.

Roboți de mobilitate

• Ajută rezidenții cu dificultăți de deplasare, inclusiv în activități precum igiena personală sau mersul la toaletă.
• Necesită instruire specifică și implică folosirea dispozitivului de către rezident, existând un potențial risc de cădere, mai ales la începutul utilizării.

Roboți de transfer

• Sprijină personalul în manevrele de ridicare, întoarcere și mutare (de exemplu, din pat în scaun cu rotile).
• Pot fi sisteme portabile (tip exoschelet) sau dispozitive staționare, de dimensiuni mari, care pot ridica pacienții.
• Deși atenuează efortul fizic al îngrijitorilor, stocarea și manevrarea lor pot fi dificil de gestionat în spații înguste.

Impactul asupra personalului

Ocuparea forței de muncă

Contrar temerilor legate de înlocuirea oamenilor, studiul a arătat că adopția roboților în aceste centre este asociată cu o ușoară creștere a numărului de angajați, mai ales pe segmentul de contracte non-regulate (part-time ori pe perioadă determinată).

Automatizarea sarcinilor

Analiza a urmărit 11 sarcini-cheie (activități de monitorizare, de mobilitate și de transfer). În centrele care au achiziționat roboți, a crescut proporția din fiecare sarcină efectuată efectiv de roboți, de la un nivel minim la un nivel moderat (indicele de automatizare a sarcinilor variind în medie între 1,2 și 1,7 pe o scară de la 1 la 5).

Retenția personalului și reducerea efortului fizic

Studiul a găsit o scădere a ratei de demisie a îngrijitorilor (în special în centrele care au adoptat roboți de mobilitate), posibil datorită reducerii efortului fizic repetitiv și a oboselii. Totodată, centrele care folosesc roboți de monitorizare au atras mai ușor personal suplimentar, sugerând o îmbunătățire a condițiilor de muncă percepute.

Impactul asupra productivității și calității

Creșterea numărului de rezidenți și a veniturilor

Prin optimizarea sarcinilor, unele centre au reușit să îngrijească puțin mai mulți rezidenți (în medie, cu 1-2 rezidenți mai mult față de perioada anterioară adopției roboților), ceea ce s-a tradus și în ușoare creșteri de venituri.

Liste de așteptare mai mari

Adoptarea roboților a fost corelată cu o creștere a lungimii listelor de așteptare pentru internare, ceea ce sugerează că aceste centre pot fi mai atractive pentru beneficiari și aparținători, poate și din cauza percepției de calitate superioară.

Calitatea îngrijirii

• Centrele cu roboți de monitorizare au înregistrat scăderi notabile în folosirea mijloacelor de contenție și a cazurilor de ulcere de presiune (cu aproximativ 13–26%), ceea ce indică o îmbunătățire a îngrijirii și a confortului pacienților.
• În schimb, roboții de mobilitate s-au asociat cu o creștere a căderilor, în special în rândul rezidenților care nu erau obișnuiți să folosească dispozitivele.
• Autorii subliniază nevoia de instruire suplimentară și de monitorizare strictă în perioada inițială de acomodare.

Concluzii

Studiul evidențiază faptul că introducerea roboților în centrele de îngrijire din Japonia nu doar că nu a redus numărul de îngrijitori, ci s-a asociat cu un spor moderat al numărului total de angajați și cu o reducere a plecărilor din sistem. Efectul s-a manifestat în principal prin:

• Automatizarea parțială a sarcinilor dificile sau repetitive.
• Îmbunătățirea condițiilor de muncă percepute de angajați (reducerea efortului fizic, semnalizarea rapidă a situațiilor de risc).
• Creșterea satisfacției pacienților și a familiilor acestora, reflectată în liste de așteptare mai mari și în reducerea unor indicatori de calitate negativi (restricții fizice, ulcere de presiune).

Totuși, există și provocări, mai ales pentru roboții de mobilitate, unde sunt necesare protocoale clar definite pentru a preveni riscul căderilor, împreună cu instruirea personalului și a pacienților.
Deși studiul s-a concentrat pe Japonia, concluziile sale pot fi relevante și pentru alte țări cu demografie îmbătrânită și sisteme de îngrijire cronic subfinanțate ori afectate de deficitul de personal.

În ansamblu, rezultatele sugerează că, folosiți strategic, roboții pot fi complementari, nu substituenți ai îngrijitorilor umani, susținând calitatea și eficiența îngrijirii vârstnicilor.
Reconfigurarea sarcinilor, adaptarea fluxurilor de lucru și accentul pe formarea continuă a personalului se dovedesc elemente esențiale pentru ca adoptarea roboților să ofere beneficii durabile în sistemele de îngrijire de lungă durată.