Usturimi vaginale - cauze și tratament

Vaginul este organul copulator feminin, musculo-conjunctiv, asemănător unui conduct, a cărui porțiune superioară pătrunde la nivelul colului uterin, iar porțiunea inferioară se deschide la nivelul vulvei. Pe lângă funcția sa copulatorie, la nivelul vaginului are loc expulzia fătului în timpul naşterii şi eliminarea fluxului menstrual.

Usturimile vaginale, cunoscute şi sub termenul de arsuri vaginale sau vulvodinie, sunt frecvent expresia iritării, inflamării sau infectării mucoasei vaginale, determinată de diferiți agenți patogeni. [1], [2]

Cauze şi factori de risc

Usturimile vaginale pot apărea în următoarele circumstanțe:

• Vulvovaginita fungică (apărută în urma infecției cu diferite tipuri de fungi, în special Candida albicans)
• Infecția cu Chlamydia trachomatis
• Gonoreea
• Herpesul genital
• Infecția cu Trichomonas vaginalis
• Lenjeria confecționată din materiale sintetice
• Gelurile de duş utilizate
• Substanțele de igienă intimă folosite
• Detergenții utilizați la spălarea lenjeriei.

În cazul usturimilor vaginale apărute în cadrul infecțiilor ale mucoasei vaginale, pot fi descrişi anumiți factori favorizanți, care prin prezență pot facilita apariția leziunilor inflamatorii sau infecțioase la nivelul mucoasei vaginale, şi implicit a simptomatologiei asociate acestor afecțiuni.

În cazul vulvovaginitei fungice, factorii favorizanți sunt reprezentați de:

• Utilizarea anticoncepționalelor
• Antibioterapia
• Chimioterapia
• Corticoterapia
• Stările de imunosupresie
• Obezitatea
• Sarcina
• Diabetul zaharat
• Duşurile intravaginale
• Purtarea lenjeriei confecționată din materiale sintetice.

În cazul infecției cu Trichomonas vaginalis, factorii favorizanți sunt reprezentați de ph-ul vaginal alcalin, comportamentul sexual la risc şi contactele sexuale neprotejate (trichomoniaza vaginală fiind considerată o boală cu transmitere sexuală). [1], [2], [3], [4]

Semne şi simptome clinice

Usturimile vaginale pot fi însoțite şi de alte manifestări clinice, în funcție de afecțiunile în cadrul cărora apar.
În cadrul vulvovaginitei fungice, usturimile vaginale pot fi însoțite de prurit vaginal intens, disurie, dispareunie, leucoree abundentă, de consistență brânzoasă, albicioasă, lipsită de miros, aderentă la nivelul mucoasei vaginale, ulcerații şi escoriații pe suprafața mucoasei vaginale.
În cadrul infecției cu Trichomonas vaginalis, usturimea vaginală poate fi însoțită de leucoree densă, de consistență spumoasă, de culoare gri sau verzuie, cu miros neplăcut; dispareunie, prurit intens şi disurie.
Infecția genitală cu Chlamydia trachomatis este o boală cu transmitere sexuală, caracterizată din punct de vedere clinic prin usturime vaginală, leucoree abundentă, durere şi sângerare în timpul actului sexual, disurie şi durare la urinare.
Gonoreea este o boală infecțioasă genitală cu transmitere sexuală, apărută în urma infecției cu Neisseria gonorrhoeae. Boala se caracterizează din punct de vedere clinic prin usturime vaginală, secreție vaginală abundentă, polachiurie, disurie, cervix friabil, eritematos, cu secreție muco-purulentă sau purulentă aderentă, iritație vulvo-vaginală, edem, eritem.
Herpesul genital este o boală infecțioasă cu transmitere sexuală dererminată de virusul Herpes simplex de tip 2, caracterizată prin apariția unor vezicule dureroase la nivelul mucoasei vaginale, care se erodează transformându-se în adevărate ulcerații, însoțite de usturime vaginală, tulburări urinare, retentie urinară, disurie şi adenopatie regională.
În cazul iritațiilor mucoasei vaginale apărute în urma purtării lenjeriei intime confecționate din materiale sintetice, în urma utilizării gelurilor de duş, a substanțelor de igienă intimă sau detergenților pentru spălarea lenjeriei, usturimile vaginale pot fi însoțite de eritem şi congestia mucoasei vaginale. [1], [2], [3], [4]

Tratament

Tratamentul presupune combaterea infecției sau ameliorarea inflamației vaginale.
În cazul vulvovaginitei fungice se pot administra medicamente pe bază se imidazol, cu aplicare topică (Miconazol, Ketoconazol, Econazol, Clotrimazol, Fenticonazol), pentru o perioadă cuprinsă între 7 şi 14 zile, cu administrare seara, înainte de culcare.
De asemenea, pot fi administrate formule retard, în doză unică sau preparate cu administrare orală (Itraconazol, Fluconazol, Ketoconazol).
În cazul vulvovaginitei fungice recurente, se recomandă administrarea medicamentelor pe cale orală (Itraconazol, Fluconazol, Ketoconazol), timp de 14 zile, urmate de administrarea aceloraşi medicamente în doză de întreținere, timp de 6 luni.

În cazul infecției vaginale cu Trichomonas vaginalis, tratamentul presupune administrarea preparatelor medicamentoase derivate de nitroimidazol (Tinidazol, Metronidazol), în doză unică. Tratamentul trebuie administrat nu doar bolnavei, ci şi partenerului sexual.

În cazul usturimilor vaginale apărute în cadrul unei reacții alergice la nivelul mucoaseivaginale, determinată de gelul de duş, substanta de igienă intimă, lenjeria sintetică sau detergenți, se recomandă renunțarea la obiectul respectiv care a provocat apariția alergiei locale.

Tratamentul infecției genitale cu Chlamidya trachomatis presupune administrarea de Azitromicină în doză unică, Levofloxacină sau Doxiciclină, timp de 7 zile.

În cazul gonoreei, tratamentul presupune administrarea antibioterapiei cu Ceftriaxonă, Penicilină, Azitromicină sau Spectinomicină.

Tratamentul administrat în cadrul herpesului genital presupune administrarea preparatelor medicamentoase antivirale precum Acyclovir, Famciclovir sau Valacyclovir. [1], [2], [3], [4]