Tusea

Tusea este un mecanism natural de curățare a căilor aeriene superioare de substanțele iritante sau mucusul în exces. Ea poate apărea însă și cu o frecvență, forță sau tipar neobișnuit (patologic), caz în care devine un simptom. Cel mai adesea, tusea apare ca o consecință a infecțiilor de căi respiratorii superioare - faringe (gât), laringe (cutia vocală). Majoritatea acestor infecții sunt virale, astfel încât administrarea antibioticelor pentru o simplă tuse nu este indicată.

Tusea poate fi uscată (iritativă) sau umedă, atunci când se expectorează - se elimină din căile respiratorii un fluid cu densitate mare, numit spută. Tusea uscată este cauzată deseori și de alergeni, iritanți (fum de țigară), medicamente. Există mitul că sputa galbenă sau verzuie înseamnă o bronșită cu bacterii, deci este necesar tratamentul cu antibiotice. Infecțiile virale pot și ele produce spută cu acest aspect și doar medicul vă poate recomanda medicamente antibiotice. Tusea cu sânge necesită prezentarea rapidă la medic.

Tusea poate dura mai puțin de 3 săptămâni, caz în care se numește acută. Între 3 și 8 săptămâni, tusea este subacută și când persistă mai mult de această perioadă, tusea este cronică. Cauze comune de tuse cronică includ fumatul, scurgerea mucusului nazal în gât, refluxul gastroesofagian sau astmul.

Tusea este un simptom și nu o boală în sine. Astfel, tratamentul său depinde de afecțiunea ce a produs-o. Medicamentele anti-tusive sau cele care fluidifică mucusul sunt recomandate când simptomele sunt foarte neplăcute și nu există un tratament cauzal. Este contraindicată administrarea anti-tusivelor la copiii sub 6 ani. Pentru tusea obișnuită, dintr-o răceală, umidificarea aerului și ceaiurile cu lămâie și miere par a fi remedii foarte eficiente. (1, 2, 3)

Ce este tusea și cum se produce?

Tusea este un gest reflex, cu un mecanism destul de complex. Rolul său este de a proteja căile aeriene superioare de substanțele percepute ca fiind iritante sau toxice și de a elimina mucusul în exces.

Tusea începe prin stimularea receptorilor care se află în mucoasa nasului, faringelui, laringelui, traheei și bronșiilor mari (cele mai mari unități din care este alcătuit plămânul). În plus, există câțiva receptori asemănători în mușchiul diafragm, timpan și stomac. Aceștia sunt celule nervoase stimulate de substanțe iritative (poluanți, fum, toxine, modificarea acidității), viruși, mucus, etc. Când sunt activați, transmit informația nervoasă înspre o regiune specifică din creier (un nucleu în trunchiul cerebral), unde informația este comparată cu cea primită de la centri respiratori. Pentru a coordona tusea, este necesară o oprire temporară a respirației, dar nu atât de mult încât să se producă asfixia. De aici, informația este transmisă prin alte fibre nervoase către mușchii respiratori. Se bănuiește că există structuri mai complexe (scoarța cerebrală) care sunt și ele implicate în tuse, ceea ce explică de ce uneori ne putem abține de la a tuși, deși este un reflex.

Când comanda motorie a fost transmisă pentru a iniția tusea, gestul constă în 4 etape:

• 1. Inspiratorie. Are loc o inspirație profundă, apropiată de volumul maxim.
• 2. Creșterea presiunii. Se închide glota (țesutul care separă calea digestivă de cea respiratorie) și se inițiază expirația forțată, în acest fel crescând foarte mult presiunea din plămâni și membranele care îi înconjoară.
• 3. Expulzie. Glota se deschide și tot aerul care era sub presiune este eliminat prin contracția mușchilor respiratori toracici și abdominali. Anumite zone ale tractului respirator se contractă, forțând eliminarea iritantului. Aceasta este tusea propriu-zisă.
• 4. Relaxare. Musculatura se relaxează, apoi se realizează inspirul obișnuit, care restabilește volumul de aer normal în plămâni, dacă nu urmează un nou ciclu. (4)

Tipuri de tuse și cauze posibile

În funcție de durata acestui simptom, tusea poate fi:

Acută - durează sub 3 săptămâni. Cauzele sale includ:

• Infecțiile respiratorii superioare - răceală, gripă, tuse convulsivă, laringită
• Infecții respiratorii inferioare (pneumonie)
• Aspirarea unui obiect
• Inhalarea de fum sau poluanți din mediu

Subacută - durează 3-8 săptămâni. Cel mai adesea, este vorba despre o tuse rămasă după o infecție respiratorie.

Cronică - durează peste 8 săptămâni. Cauze posibile sunt:

• astm broșic
• Reflux gastroesofagian (când lichidul acid din stomac refluează către cavitatea orală și este aspirat)
• Sinuzite, alergii
• Scurgerea de mucus pe partea posterioară a foselor nazale
• Medicamente - în special medicamentele cardiace grupate în clasa de inhibitorii ai enzimei de conversie a angiotensinei (captopril, enalapril)
• Boli pulmonare cronice: BPOC, emfizem
• Tuberculoză
• Tumori

Cauza tusei poate fi sugerată de caracterul tusei (cum sună) și de simptomele de însoțire:

• Tuse cu febră, roșu în gât, nas înfundat sau care curge - sunt simptomele unei răceli. Tusea poate fi inițial seacă, apoi productivă într-o infecție virală.
• Tuse cu febră peste 39°C, frison - sau nu există alte simptome, ori starea pacientului pare puternic influențată, poate fi vorba despre o infecție mai gravă, ca o pneumonie.
• Tuse cu un zgomot șuierător în timpul expirului (wheezing) - apare în astmul bronșic sau în infecțiile căilor respiratorii mici la copii (bronșiolită)
• Tuse „lătrătoare” și un zgomot cu tonalitate joasă, care vine din gât, apărut la inspir (stridor) - apare odată cu un sindrom numit crup, când laringele sau traheea se inflamează puternic după o infecție, făcând respirația dificilă. Simptomele pot debuta sau se pot înrăutăți pe timpul nopții.
• Tuse convulsivă - reprize de tuse spastică, severă, obositoare, cu zgomote ca niște șuierături la sfârșitul unui episod. Apare la copii.
• Tuse cu sânge, transpirații nocturne, pierdere în greutate - infecții cronice ale tractului respirator, tuberculoză, tumori (2, 5, 6)

Cine poate suferi de tuse

Tusea acută este datorată cel mai frecvent infecțiilor respiratorii de cauză virală. De aceea, afectează mai des copiii, în special în timpul lunilor reci. În mod obișnuit, aceștia fac 4-5 astfel de infecții în fiecare an.

În cazul tusei cronice, există câteva situații care cresc riscul de a dezvolta acest simptom:

• Fumătorii - au un risc mai mare de infecții cronice, BPOC, tumori
• Persoane care suferă de reflux gastroesofagian
• Persoane care suferă de alergii, eczemă - au un risc mai mare de astm
• Persoane care au intrat în contact cu un caz de tuberculoză
• Persoane cu tratament medicamentos pentru afecțiuni cardiace (2, 6)

Când este tusea o urgență?

În special la copii, tusea poate fi semnul unei afecțiuni severe, ce necesită atenție medicală imediată. La aceștia, o inflamație a căilor aeriene poate evolua rapid, în decurs de câteva ore, înspre asfixie, motiv pentru care este necesar să supravegheați copilul. Țineți cont că unele afecțiuni pot debuta în timpul nopții.

Contactați serviciul medical de urgență dacă apar:

• Dificultăți la respirare (senzație de lipsă de aer, „luptă” pentru aer)
• Respirație rapidă, superficială sau mai lentă decât de obicei
• Umflarea feței, a buzelor, respirație dificilă (reacție alergică acută)
• Colorație albastră a degetelor, feței, buzelor, limbii
• Febra de peste 39°C
• Febra cu orice valoare sau tusea de peste câteva ore, la un copil de sub 3 luni
• Stridorul (zgomotul din gât cu tonalitate joasă, la inspir)
• Wheezingul (șuieratul în timpul expirului) și nu există medicație pentru astm
• Tusea cu sânge (5, 6)

Când te prezinți la medic și cui te adresezi

Este necesar să vă contactați medicul de familie într-un timp scurt atunci când:

• Tusea nu a dispărut la 2-3 săptămâni după o infecție virală
• Tusea se înrăutățește
• Tușiți cu sânge
• Simțiți dureri în piept
• Vă știți cu o afecțiune cardiacă, vi s-au umflat picioarele, sau tusea se înrăutățește când vă întindeți
• Apar transpirații nocturne
• Ați pierdut inexplicabil în greutate
• Respirați cu dificultate
• Ați avut contact cu o persoană diagnosticată cu tuberculoză

Dacă diagnosticul nu este evident din isoricul bolii și examenul clinic realizat de către medicul de familie, acesta vă poate trimite să consultați un medic specialist pneumolog. (1, 3, 6)

Cum se pune diagnosticul

Fie că sunteți consultați de către medicul de familie sau un specialist în pneumologie, veți fi întrebat numeroase lucruri care să orienteze diagnosticul, precum:

• De cât timp a apărut tusea, dacă s-a modificat în timp, dacă este uscată sau productivă și cum arată sputa
• Alte simptome de însoțire - febră, durere în piept, pierdere în greutate, etc.
• Dacă ați avut o răceală sau gripă cu puțin timp în urmă
• Dacă aveți un gust acru în gură sau o senzație de arsură în spatele sternului
• Dacă aveți alergii, astm bronșic sau cineva din familie le are
• Dacă fumați sau petreceți mult timp în preajma fumătorilor
• Dacă ați avut contact cu poluanți, toxine, vapori toxici (de pildă, în mediul de lucru)
• Ce medicamente luați - nu uitați să enumerați tratamentele cronice și terapiile alternative

Examenul clinic se axează pe funcția pulmonară, unde se realizează percuția toracelui și ascultația folosind un stetoscop. Cu ajutorul acestuia se pot auzi zgomote mai fine, precum wheezingul, încărcarea pulmonară cu mucus (din infecții), zonele în care plămânii sunt condensați (în pneumonii, tumori) și alte zgomote anormale.

Pot fi recomandate următoarele investigații comune:

• Radiografia pulmonară - folosind razele X, se vizualizează structura plămânilor. Se pot astfel diagnostica numeroase afecțiuni (infecții, tuberculoză, emfizem, tumori, etc.). Radiografia poate fi recomandată și în cazul suspiciunii de sinuzită, caz în care se realizează cea craniană.
• Spirometria - acest tip de investigație măsoară volumul de aer care poate fi inspirat și expirat și viteza cu care se poate realiza această acțiune. În acest fel, se pot diagnostica afecțiuni precum astmul sau BPOC.
• Recoltarea și cultura sputei - expectorând într-un recipient steril, proba este examinată microbiologic, pentru a vedea dacă sunt prezente bacterii care să producă o infecție cronică. (2, 6)

Ce măsuri poți lua acasă

Infecțiile respiratorii virale pot fi tratate la domiciliu, dar timpul în care acestea vor evolua este practic imposibil de influențat. Trebuie să aveți răbdare, știind că vindecarea se va produce în câteva zile. Nu luați antibiotice pentru aceste infecții, chiar dacă expectorați. Adresați-vă medicului pentru investigații suplimentare dacă aveți semnele de alarmă (febră înaltă sau prelungită, frisoane, tuse cu sânge, scădere în greutate) sau dacă expectorați o spută în cantitate mare, cu miros neplăcut.

Cel mai la îndemână remediu pentru tusea din infecțiile respiratorii virale pare a fi o combinație de miere și lămâie - de exemplu, un ceai. Mierea fomează un film subțire care acoperă mucoasa iritată, calmând astfel tusea. Beți suficiente lichide (apă, ceai, supă), în special dacă aveți febră.

Pentru copii, apelați doar la medicamente specifice pentru vârsta lor. Nu administrați anti-tusive (în afara siropului simplu cu glicerină sau miere) la copiii sub 6 ani. Din cauza riscului de botulism infantil (o infecție severă), mierea nu se recomandă la copiii sub 1 an.

Medicamentele precum paracetamol sau ibuprofen pot fi administrate pentru calmarea febrei. Dacă dvs. sau cineva apropiat suferă de o criză de astm și aveți inhalatorul, folosiți-l așa cum ați fost instruiți de către medicul dvs. Dacă suferiți de boala de reflux gastroesofagian, așteptați 3-4 ore între masă și întinderea în pat.

Plasarea unui umidificator de aer în cameră poate ameliora simptomele de iritație a căilor aeriene. Același efect este obținut atunci când faceți o baie fierbinte și inhalați aerul umed și cald din încăpere.

Renunțați la fumat sau reduceți pe cât posibil acest obicei. Cauzele mai grave de tuse cronică apar mai des la fumători. În plus, aceștia pot dezvolta o tuse cronică specifică, tusea tabagică, manifestă în special dimineața, când căile respiratorii sunt pline cu secreții. La 3-9 luni după ce renunțați la fumat, funcția respiratorie vi se va îmbunătăți semnificativ. (2, 3, 5)

Ce trebuie să știi despre tratament

Tratamentul tusei este orientat către cauzele care au dus la apariția acesteia. Astfel, tratamentul bolii de bază poate include, mai frecvent:

• Antibiotice, dacă există o infecție respiratorie sau sinusală bacteriană. Dacă vi s-au prescris antibiotice, luați-le exact cum v-a sfătuit medicul dvs. Nu întrerupeți cura mai devreme, chiar dacă simptomele par a fi dispărut.
• Bronhodilatatoare, corticosteroizi - sub formă de inhalator sau pastile, aceste medicamente sunt recomandate în astmul bronșic. Există regimuri speciale de administrare (medicație administrată periodic și cea administrată în criză), deci este obligatorie respectarea indicațiilor medicului.
• Antialergice și antihistaminice - atunci când tusea este alergică sau iritativă.
• Antiacide și antisecretorii - sunt recomandate în boala de reflux gastroesofagian, pentru a contracara aciditatea, respectiv a preveni producția de acid.
• Medicația cardiacă poate fi schimbată, dacă se dovedește a fi sursa tusei.

Atunci când cauza tusei este necunoscută, se poate apela la medicamente care acționează doar asupra acestui simptom. Acestea au însă o eficiență dovedită limitată, în ceea ce privește ameliorarea bolii pe termen lung. Medicamentele folosite pentru ameliorarea tusei includ:

• Medicamente pentru tuse disponibile fără rețetă - acestea pot fi utilizate pentru tuse seacă și productivă. Au o eficiență dovedită scăzută. Nu sunt recomandate la copiii sub 6 ani, fără acordul medicului.
• Antitusive centrale - opresc tusea la nivel cerebral și sunt folosite doar pentru tusea seacă. Exemple: dextrometorfan, folcodină
• Expectorante - ajută la fluidizarea sputei, astfel încât eliminarea sa este mai facilă. Exemple: guaifenesină, citrat de sodiu
• Decongestionante nazale - pot fi utile când tusea se datorează scurgerii mucusului din fosele nazale în faringe (inflamații ale sinusurilor, polipi) (2, 3, 7)

Concluzii - de reținut

• Cea mai frecventă cauză a tusei o reprezintă infecțiile respiratorii datorate virusurilor. Tusea nu necesită tratament cu antibiotice, decât dacă acestea sunt recomandate de către medic.
• Dacă tusea nu se ameliorează în 2-3 săptămâni sau tușiți cu sânge, este indicat să vă consultați medicul de familie.
• La sugarii sub 3 luni, tusea este anormală, ca și febra și necesită atenție medicală imediată.
• Respirația dificilă și alte zgomote anormale (wheezing, stridor) impun consultul medical urgent.
• Tratamentul tusei se axează pe descoperirea și eliminarea bolii care o cauzează.
• Ameliorarea simptomelor la domiciliu include umidificarea aerului, hidratarea corespunzătoare și tratamentul medicamentos al febrei.
• Nu administrați anti-tusive copiilor sub 6 ani, fără acordul medicului, chiar dacă acestea nu necesită prescripție medicală. (2, 3)