TSH crescut - cauze, explicații, valori normale

Hormonul de stimulare tiroidiană (TSH), cunoscut şi sub denumirea de „tirotropină”, este secretat la nivelul hipofizei anterioare, sub acțiunea directă a hormonului eliberator de TSH (TRH), secretat la nivelul hipotalamusului.
Eliberarea TSH-ului de către glanda hipofiză reprezintă principalul mecanism de reglare a acțiunii biologice a hormonilor tiroidieni.

Hormonul de stimulare tiroidiană (TSH) stimulează procesul de elaborare şi secreție a hormonilor tiroidieni şi are acțiune proliferativă.

Determinarea valorilor serice ale TSH-ului reprezintă principala investigație biologică pentru diagnosticarea diferitelor afecțiuni tiroidiene. Cele mai mici modificări ale concentrației celorlalți hormoni tiroidieni vor determina modificări accentuate ale concentrației serice a TSH-ului. Astfel, TSH-ul este un test biologic foarte specific şi sensibil pentru identificarea şi excluderea diferitelor afecțiuni ale axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian şi pentru controlul funcției tiroidiene.
Creşterea concentrației serice de TSH este cel mai specific test pentru diagnosticarea hipotiroidismului primar. În cazul în care, persoana în cauză prezintă manifestări clinice specifice hipotiroidismului, însă concentrația serică de TSH este redusă, poate fi vorba despre un hipotiroidism secundar hipopituitarismului.

Scăderea concentrației serice de TSH indică apariția hipertiroidismului.

Determinarea serică a TSH-ului poate fi utilizată pentru monitorizarea hipotiroidismului, în cazul persoanelor diagnosticate cu această afecțiune. Scăderea concentrației serice de TSH poate apărea în caz de administrare excesivă a hormonilor tiroidieni de substituție.

Concentrațiile serice normale ale TSH-ului în organism, în cazul unei persoane cu hipertiroidism, poate indica prezența unui tratament echilibrat cu hormoni tiroidieni de substituție. [1], [2], [3]

Recomandări

Determinarea concentrației serice de TSH este recomandată pentru diagnosticarea diferitelor afecțiuni tiroidiene şi pentru diferențierea acestora de afecțiunile specifice axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian.

Determinarea nivelului seric al TSH-ului se recomandă a fi efectuată în urma recoltării a jeun (dimineața pe nemâncate) a probei de sânge.

Este contraindicată determinarea concentrației serice de TSH in urma efectuării recente a unei puncții-biopsii sau în urma unei intervenții chirurgicale recente efectuate la nivelul glandei tiroide.

În cazul hormonului de stimulare tiroidiană (TSH), există o variație diurnă, fiziologică a concentrațiilor serice; astfel, TSH atinge valori maxime la ora 23 noaptea.

În cazul nou-născuților suspicionați cu diferite afecțiuni ale glandei tiroide, recoltarea probelor sangvine pentru determinarea concentrației serice de TSH se recomandă a se efectua după un interval cuprins între trei şi şapte zile de la naştere. [1], [2], [3]

Valori normale ale TSH-ului

Valorile normale ale concentrației serice de TSH variază în funcție de vârsta persoanei în cauză. Totodată, condiția fiziologică de sarcină poate influența nivelul seric normal al TSH-ului.

• În rândul nou-născuților cu vârstă cuprinsă între 0 şi 6 zile, valorile normale ale TSH-ului sunt cuprinse între 0,7 şi 15,2 mUI/L.
• În cazul nou-născuților şi a sugarilor cu vârste cuprinse între 6 zile şi 3 luni, valorile normale ale TSH-ului sunt cuprinse între 0,72 şi 11 mUI/L.
• În cazul sugarilor cu vârste cuprinse între 3 şi 12 luni, valorile normale ale TSH-ului sunt cuprinse între 0,73 şi 8,35 mUI/L.
• În rândul copiiilor mici cu vârste cuprinse între un an şi şase ani, valorile normale ale TSH-ului sunt cuprinse între 0,7 şi 5,97 mUI/L.
• În rândul copiiilor cu vârste cuprinse între 6 ani şi 11 ani, valorile normale ale TSH-ului sunt cuprinse între 0,6 şi 4,84 mUI/L.
• În rândul adolescenților şi a tinerilor cu vârste cuprinse între 11 şi 20 de ani, valorile normale ale TSH-ului sunt cuprinse între 0,51 şi 4,30 mUI/L.
• În rândul persoanelor aflate peste vârsta de 20 de ani, valorile normale ale TSH-ului sunt cuprinse între 0,27 şi 4,20 mUI/L.

După cum spuneam anterior, condiția fiziologică de sarcină poate influența valorile normale ale concentrației serice de TSH. În sarcină se poate observa o scădere uşoară a valorilor serice ale TSH-ului. Astfel, în primul trimestru de sarcină, valorile normale ale TSH-ului sunt cuprinse între 0,33 şi 4,59 mUI/L. În al doilea trimestru de sarcină, valorile normale ale concentrației serice de TSH sunt cuprinse între 0,35 şi 4,10 mUI/L. În al treilea trimestru de sarcină, valorile normale ale conce serice de TSH sunt cuprinse între 0,21 şi 3,15 mUI/L. [1], [2]

TSH crescut

Valori crescute ale concentrației serice de TSH sunt întâlnite în cazul bolnavilor diagnosticați cu hipotiroidism primar (de origine tiroidiană). În cadrul hipotiroidismului secundar (de origine hipofizară) pot fi întâlnite concentrații serice normale ale TSH dar cu activitate biologică redusă.

TSH-ul crescut fiziologic poate fi întâlnit şi în urma administrării următoarelor medicamente: amiodaronă, calcitonină, atenolol, carbamazepină, clomifen, agenți radiologici, clorpromazin, fenitoin, esrogeni conjugați, L-tiroxină, iodură de potasiu, metimazol, litiu, lovastatin, morfină, metoclopramid, prednison, prazosin, rifampicină, propanolol, tamoxifen, sumatriptan, TRH (hormon eliberator de TSH). [1], [2], [3]

TSH scăzut

Scăderea patologică a concentrației serice de TSH este întâlnită in cazul hipertiroidismului.

Totodată, concentrații serice mai scăzute ale TSH-ului pot fi înregistrate în rândul femeilor însărcinate, în afara unui context patologic. Conform datelor din literatura de specialitate, aproximativ 3% din femeile însărcinate prezintă valori nedetectabile sau intens scăzute ale concentrației serice de TSH, datorită creşterii concentrației serice de HCG.

În cazul bolnavilor internați în spital cu diferite afecțiuni nontiroidiene, concentrațiile serice ale TSH-ului sunt de două ori mai reduse comparativ cu cele înregistrate in rândul bolnavilor diagnosticați cu hipertiroidism.

Scăderi fiziologice ale concentrației serice de TSH pot fi întâlnite în urma administrării următoarelor medicamente: carbamazepină, bromocriptină, ciproheptadin, corticosteroizi, heparină, dopamină, metergolin, levodopa, somatostatin, fentolamină, tiroxină. [1], [2], [3]

Interferențe cu alte substanțe medicamentoase

Tratamentul cu biotină în doze crescute (peste 5 mg/zi), administrarea intravenoasă de heparină, prezența heparinei în compoziția lichidului de hemodializă (în cazul bolnavilor dializați), administrarea de anticorpi monoclonali proveniți de la şoarece pentru diagnosticul şi tratamentul anumitor afecțiuni şi creşterea titrului de anticorpi anti-ruteniu si anticorpi anti-streptavidină pot duce la obținerea unor rezultate neconcludente în urma determinării concentrației serice de TSH. [1], [2], [3]