Tromboflebita piciorului

Tromboflebita piciorului este o afecțiune medicală caracterizată prin inflamația și formarea unui cheag de sânge în una dintre venele superficiale localizate la nivelul membrelor inferioare. Tromboflebita piciorului poate determina un important disconfort pentru pacient și este în general un indicator al unei probleme de coagulare a sângelui. Neglijarea condiției poate avea consecințe negative asupra sănătății generale, existând inclusiv riscul de dezvoltare a unor complicații grave, cum ar fi embolismul pulmonar. (1, 2)

Ce cauzează tromboflebita piciorului?

În general, tromboflebita piciorului apare atunci când circulația sângelui este afectată sau când există o leziune la nivelul venelor picioarelor, ceea ce duce la formarea unui cheag de sânge. Inactivitatea prelungită (n. r. statul prelungit în aceeași poziție), deoarece reduce circulația sângelui în picioare, constituie una dintre principalele cauze ale tromboflebitei. (1, 2)

Există, însă, mult mai multe cauze posibile ale tromboflebitei piciorului, dintre care cele mai comune sunt:

• traumatismele la nivelul piciorului (loviturile sau intervențiile chirurgicale la nivelul membrelor inferioare);
• diferite boli cronice sau condiții de sănătate care afectează coagularea sângelui;
• factorii genetici (anumite tulburări genetice, cum ar fi trombofilia);
• fumatul (poate deteriora peretele venelor și poate crește riscul de formare a cheagurilor de sânge);
• utilizarea anumitor medicamente (cum ar fi contraceptivele orale sau terapia hormonală). (1, 2, 3)

De asemenea, importanți factori de risc pentru dezvoltarea tromboflebitei piciorului sunt și consumul de droguri recreative (utilizarea necorespunzătoare a acelor poate determina infecții care pot cauza inflamații locale), obezitatea sau o sarcină recentă (femeile gravide prezintă un risc mai ridicat de apariție a unor cheaguri de sânge). (1, 2, 3)

Care sunt simptomele tromboflebitei?

Simptomele tromboflebitei piciorului includ durere, umflare, roșeață și căldură în zona afectată. În unele cazuri, pacienții cu tromboflebită pot raporta febră, care poate apărea ca urmare a complicațiilor asociate afecțiunii, cum ar fi infecția sau embolismul pulmonar. În astfel de situații, febra apare fie ca urmare a răspândirii în organism a infecției, fie atunci când un cheag de sânge se desprinde și ajunge în arterele plămânilor. În cazul tromboflebitei piciorului, febra nu este un simptom specific și apare rar, deci nu poate fi considerat un indicator de diagnosticare. (1, 2, 3)

Cum este diagnosticată afecțiunea?

Diagnosticul de tromboflebită piciorului se bazează pe istoricul medical și simptomele raportate de pacient, precum și pe examinarea fizică a piciorului afectat. În plus, pot fi necesare următoarele investigații:

• ecografia Doppler (investigație imagistică neinvazivă care utilizează ultrasunetele pentru a crea imagini ale fluxului sanguin în venele piciorului, care poate ajuta la identificarea cheagului de sânge și la evaluarea gradului de afectare a venei);
• analize de sânge (pot fi efectuate pentru a verifica nivelul de proteine ​​din sânge care indică o posibilă infecție, cum ar fi numărul de leucocite sau nivelul de proteine ​​C-reactive);
• tomografie computerizată sau scanare cu rezonanță magnetică (investigații imagistice care pot fi utilizate pentru a evalua cheagul de sânge și a evalua eventualele complicații);
• testul de coagulare a sângelui (poate fi utilizat pentru a evalua capacitatea sângelui de a coagula și poate indica o posibilă predispoziție genetică la formarea cheagurilor de sânge). (1, 2, 3, 4)

Ce presupune tratamentul tromboflebitei

Tratamentul tromboflebitei piciorului depinde de gravitatea afecțiunii și de eventualele complicații asociate. Tratamentul poate include:

• terapie anticoagulantă (constituie tratamentul standard pentru tromboflebita piciorului și implică administrarea de medicamente care împiedică formarea de noi cheaguri de sânge și reduc riscul de embolism pulmonar);
• utilizarea ciorapilor de compresie sau a bandajelor compresive pe piciorul afectat (poate ajuta la reducerea inflamației și la îmbunătățirea circulației sanguine). (1, 2)

În cazurile severe sau în situația în care tromboflebita a dus la complicații, cum ar fi infecția sau embolismul pulmonar, poate fi necesară administrarea de antibiotice sau tratamentul medical adecvat pentru complicațiile respective. (1, 2, 5)

În ce constă intervenția chirurgicală?

În cazuri rare de tromboflebită, poate fi necesară efectuarea unei intervenții chirurgicale, pentru a elimina cheagul de sânge. Procedura poartă denumirea de trombectomie și este în general recomandată pacienților la care medicamentele anticoagulante nu au dat rezultatele dorite sau care prezintă contraindicații la medicamente anticoagulante. (1, 2, 5, 6)

În timpul trombectomiei, chirurgul poate utiliza mai multe metode pentru a elimina cheagul de sânge. Una dintre metodele comune este utilizarea unui cateter special care este introdus prin artera sau vena afectată și cu ajutorul căruia este îndepărtat cheagul de sânge. (5, 6)

Trombectomia poate fi efectuată sub anestezie generală sau locală și poate fi o procedură minim invazivă sau o intervenție chirurgicală mai extensivă, în funcție de caz. De obicei, pacientul este monitorizat îndeaproape după trombectomie și poate fi necesară administrarea ulterioară de medicamente anticoagulante pentru a preveni formarea de noi cheaguri de sânge. (5, 6)

Care sunt consecințele neglijării tromboflebitei?

În cazul în care nu este tratată corespunzător, tromboflebita poate duce la complicații severe, care pot pune viața pacientului în pericol. Embolismul pulmonar, care apare atunci când un cheag de sânge se desprinde și migrează prin circulația sanguină către plămâni, unde blochează circulația sanguină prin artera pulmonară, constituie una dintre cele mai comune și mai grave complicații ale tromboflebitei piciorului. (1, 2, 7)

Alte potențiale complicații includ:

• sindrom post-trombotic (complicație comună a tromboflebitei, care poate apărea în cazul în care cheagul de sânge nu este eliminat și vena afectată rămâne obstructivă);
• infecție locală (tromboflebita poate crește riscul de infecție, în special în cazul în care pielea este afectată sau există o leziune care permite bacteriilor să pătrundă în organism);
• necroza sau moartea țesuturilor din zona afectată (apare în cazuri extrem de rare, din cauza obstrucției fluxului sanguin);
• boala tromboembolică (în cazul în care tromboflebita este recurentă sau cronică, poate crește riscul de formare a cheagurilor de sânge în alte zone ale corpului, cum ar fi creierul, inimă sau rinichii). (1, 2, 3, 8, 9)