Tratarea cistitei - medicamente, remedii, sfaturi utile

Cistita reprezintă inflamația localizată la nivelul vezicii urinare, cel mai frecvent având cauză infecțioasă. Din punct de vedere anatomic, cistita se încadrează în categoria infecțiilor de tract urinar joase, iar pe scara severității ocupă gradul întâi, fiind caracterizată prin debut acut și evoluție favorabilă către vindecare.

Care sunt microorganismele implicate în patogenia cistitei?

Sursa infecției este reprezentată de flora localizată la nivel perineal, iar bacteria incriminată cel mai frecvent drept agent etiologic al cistitei acute este Escherichia coli (E. coli) care prezintă pe suprafața sa elemente care îi conferă proprietatea de a depăși mijloacele naturale de apărare ale organismului. Alte bacterii implicate în patogenia acestei infecții sunt Klebsiella, Staphilococcus saprophiticus, Proteus mirabilis și Enterobacter care asemanator E. coli posedă diverse mecanisme de eludare a răspunsului imun.

Din punct de vedere fiziopatologic, cistita apare consecutiv colonizării uretrei de către microorganismele care pătrund în vezica urinară și se multiplică după depășirea mecanismelor de apărare locală, a căror cunoaștere este importantă în scopul eficientizării terapiei și prevenției recidivelor.

Care sunt protocoalele de tratament pentru cistita acută?

Având în vedere etiologia bacteriană a infecției, tratamentul patogenic este reprezentat exclusiv de antibiotice. Alegerea antibioticului are la bază următoarele principii:

• Tipul infecției: principalele două categorii sunt reprezentate de cistita acută necomplicată care apare la sexul feminin în cazul pacientelor lipsite de anomalii structurale sau funcționale ale sistemului urinar și cu funcție renală normală și cistita complicată care afectează bărbații, femeile gravide și pacienții cunoscuți cu boli ale aparatului urinar.
• Agentul etiologic implicat: acesta este identificat după efectuarea uroculturii, apoi realizarea antibiogramei stabilește spectrul de sensibilitate al bateriei; este important de menționat că femeile care dezvoltă pentru prima dată o infecție de tract urinar joasă în afara mediului spitalicesc nu necesită efectuarea uroculturii întrucât bacteria implicată în 90% din cazuri este reprezentată de E. coli.
• Factorii de risc individuali: principalul factor de risc este reprezentat de sexul feminin, întrucât uretra feminină este mai scurtă și situată în proximitatea orificiului anal, fapt ce o face susceptibilă la colonizarea de către flora fecală; alți factori implicați sunt nivelul scăzut de estrogeni în perioada ce succede menopauza, sarcina, actul sexual și utilizarea spermicidelor drept metodă contraceptivă.
• Modul de contactare a infecției: cistitele dezvoltate în mediul spitalicesc prezintă de obicei o evoluție mai puțin favorabilă comparativ cu cele originare în afara spitalului prin prisma rezistenței particulare a bacteriilor la agenții antimicrobieni.
• Manifestările clinice: infecțiile de tract urinar diagnosticate în mod fortuit în absența simptomatologiei nu prezintă indicație de inițiere a antibioterapiei în cazul persoanelor fără factori de risc (femeie tânără aflată în premenopauză fără comorbidități asociate); excepția o reprezintă însă pacientele gravide care necesită tratament antibiotic în ciuda absenței simptomelor, întrucât cistita netratată predispune la complicații ale sarcinii precum anomali ale dezvoltării fetale sau travaliu prematur.

În consecință, protocoalele de tratament etiologic al cistitei îmbracă forme diferite în funcție de tipul infecției și de prezența factorilor de risc, astfel:

1. Cistita acută necomplicată se poate trata utilizând:

• Fosfomicina în doză unică de 3 grame;
• Pivmecilinam în doză de 400 mg cu administrare de trei ori pe zi timp de 3 până la 5 zile;
• Nitrofuratoin 100 mg de două ori pe zi pentru maxim 5 zile.

Antibioticele menționate reprezintă linia întâi de tratament și se recomandă a fi utilizate de primă intenție în limita disponibilității. Alte medicamente care pot fi prescrise sunt:

• Asocierea de trimetoprim și sulfametoxazol (cotrimoxazol) administrată de două ori pe zi timp de 3 zile;
• Aminopeniciline în asociere cu un agent inhibitor de beta-lactamază (amoxicilin/acid clavulanic), acestea având însă utilizare limitată din cauza rezintenței crescute a E. coli la acești agenți.

2. Cistita acută complicată:

• În timpul sarcinii se pot utiliza aminopeniciline și cefalosporine (cefpodoxim) în orice trimestru, trimetoprimul este contraindicat în primul trimestru, iar nitrofuratoinul se poate administra doar în primele două trimestre de sarcină; indiferent de antibioticul utilizat, perioada minimă de tratament este de 3 zile;
• În cazul sexului masculin, durata tratamentului este între 5 și 7 zile, iar de primă intenție se recomandă utilizarea de cotrimoxazol sau fluorochinolone (ciprofloxacin 500 mg, levofloxacin 750 mg); cistita dezvoltată de un pacient de sex masculin este clasificată drept complicată consecutiv posibilității de implicare infecțioasă a prostatei, fiind necesară evaluarea simptomatologiei sugestive pentru prostatita acută anterior inițierii tratamentului;
• La pacienții cu funcție renală alterată în contextul insuficienței renale acute sau a bolii cronice de rinichi este necesară evitarea antibioticelor nefrotoxice (cefalosporine, aminoglicozide), precum și ajustarea dozelor conform ratei de filtrare glomerulară (RFG).

Pentru toate cazurile de cistită acută simptomatică se vor asocia tratamentului antibiotic substanțe analgezice sau antiinflamatoare nesteroidiene, precum și antispastice care vor fi utilizate pe o perioadă limitată până la dispariția simptomatologiei. (1), (2), (3)

Este important de menționat faptul că protocoalele mai sus menționate vor fi adaptate de medicul specialist fiecărui caz în parte ținând seama de factorii individuali.

Care sunt remediile care pot fi utilizate ca adjuvanți în tratamentul cistitei?

Tratamentul infecțiilor de tract urinar necesită atât complianța la schema de tratament antibiotic recomandată de medicul curant, precum și aplicarea unor măsuri nespecifice care au rolul de a grăbi vindecarea și de a preveni recurențele.

• Băile de șezut realizate cu apă călduță sau cu ceai de mușețel au rol decongestionant și ameliorează intensitatea crampelor abdominale;
• Bicarbonatul de sodiu dizolvat în apă (o linguriță de bicarbonat la 500 ml de apă) și consumat de câteva ori pe zi contribuie la alcalinizarea urinei și la eradicarea mai rapidă a infecției prin favorizarea activității antibioticelor;
• Sucul de merișoare este eficient atât în tratamentul cistitei, precum și pentru prevenirea recurențelor;
• Consumul de probiotice naturale regăsite în alimente precum brânzeturi, chefir sau iaurturi;
• Hidratarea corespunzătoare în jur de 3 litri pe zi este necesară pentru a facilita epurarea microorganismelor prin efectul de spălare a jetului urinar;
• Aplicarea de căldură locală la nivelul abdomenului inferior prin intermediul unei sticle cu apă caldă sau a unei perne electrice;
• Administrarea intravaginală de preparate pe bază de estrogeni în cazul pacientelor aflate la menopauză;
• Evitarea actul sexual până la eradicarea infecției. (1), (4), (5)

Sfaturi pentru pacienți

Prevenirea dezvoltării cistitei acute se realizează printr-o serie de măsuri care au rolul de a asigura buna funcționare a mecanismelor naturale de apărare locală, astfel:

• Evitați folosirea produselor de baie care conțin arome sau parfumuri (sare de baie, spumant de baie);
• Realizați igiena organelor genitale externe cu produse fără parfumuri sau coloranți;
• Asigurați apariția micțiunii în primele 15 minute după actul sexual;
• Evitați menținerea umidității în zona genitală (schimbați regulat absorbantele, tapotați regiunea perineală în sens antero-posterior după micțiune sau defecație);
• Alegeți lenjerie intimă confecționată din bumbac;
• Nu amânați mersul la toaletă când simțiti nevoia (stagnarea urinei în vezica urinară promovează multiplicarea germenilor);
• Evitați utilizarea spermicidelor locale drept metodă contraceptivă. (5), (6), (7)