Tratament enterocolită copii

Enterocolita este o inflamație a tractului gastrointestinal, care afectează atât intestinul subțire, cât și colonul, cu consecințe potențial severe asupra sănătății nou-născuților. Enterocolita poate afecta în egală măsură adulții și copii, simptomele fiind însă semnificativ mai severe la persoanele imunocompromise și la copiii cu vârsta de sub 3 ani. Simptomele enterocolitei la copii pot varia în funcție de cauza bolii și de vârsta copilului. În mod similar, tratamentul enterocolitei depinde de cauza bolii și de gravitatea simptomelor. (1, 2)

Care sunt tipurile de enterocolită comune la copii sau nou-născuți?

Există o varietate de potențiale cauze care pot determina inflamația tractului gastrointestinal, atât de natură virală sau bacteriană, cât și de natură toxică sau mecanică. În funcție de sursa declanșatoare a enterocolitei, se disting:

• enterocolita virală (cauzată de un virus, este adesea asociată cu simptome moderate, comune afecțiunilor gastrointestinale, precum diaree, greață și vărsături);
• enterocolita bacteriană (cauzată de contractarea unei bacterii, afecțiunea poate pune în pericol sănătatea copiilor mici);
• enterocolita parazitară (provocată de paraziții intestinali, poate fi transmisă prin consumul de apă sau alimente contaminate);
• enterocolita mecanică (cauzată de apariția unui blocaj parțial sau total al fluxului de alimente sau materii fecale la nivelul intestinelor). (2, 3)

În funcție de manifestări, enterocolita poate fi:

• necrozantă (formă gravă de enterocolită, care afectează în special nou-născuții prematuri sau pe cei cu greutate scăzută la naștere);
• pseudomembranoasă (infecție a tractului gastro-intestinal cauzată de bacteriile Clostridium difficile, care apare în urma utilizării prelungite a antibioticelor);
• hemoragică (afecțiune adesea cauzată de o tulpină specifică de bacterii Escherichia coli, caracterizată prin inflamația și sângerarea colonului). (3, 5)

Enterocolita asociata cu megacolon (boala Hirschsprung) reprezintă o altă formă de enterocolită, adesea asociată cu o infecție bacteriană, cu un prognostic în general nefavorabil, extrem de comună în rândul copiilor care au suferit intervenții chirurgicale de corecție a unei malformații la nivelul colonului. (4, 5)

Cum este diagnosticata enterocolita la copii?

Diagnosticul de enterocolită la copii implică o examinare fizică, urmată de teste de laborator și, eventual, de investigații imagistice. Istoricul medical al copilului, simptomele actuale și factorii de risc, cum ar fi expunerea la alimente sau apă contaminate, sunt luate în considerare de către medic în procesul de diagnosticare. (3, 5)

Printre testele de laborator necesare se pot număra:

• analize de sânge (pentru a detecta semnele de infecție, precum și pentru a evalua nivelul de hidratare și funcția renală);
• teste de scaun (pentru a detecta prezența bacteriilor sau a paraziților în scaun). (3, 5)

În unele cazuri, poate fi necesară efectuarea unor investigații imagistice, precum radiografii abdominale sau ecografii abdominale, pentru a evalua inflamația și posibilele complicații. (3, 5)

Tratament enterocolită copii

Tratamentul enterocolitei la copii depinde de cauza specifică a afecțiunii și de severitatea simptomelor. În general, tratamentul este unul conservator și vizează controlul simptomelor și prevenirea deshidratării. În cazuri rare, precum al enterocolitei mecanice, pot fi necesare intervenții chirurgicale. Opțiunile de tratament pot varia între copii și depind în mare măsură de tipul de enterocolită și de stadiul în care este detectată afecțiunea. Un tratament enterocolită copii instituit în fazele incipiente ale afecțiunii reduce semnificativ riscul de complicații. (1, 2)

Unele măsuri generale de tratament care pot ajuta la controlul simptomelor la copii includ:

• rehidratarea (în cazurile ușoare de enterocolită, lichidele orale pot fi suficiente pentru a preveni deshidratarea, în timp ce, în cazurile severe, poate fi necesară administrarea de fluide intravenoase);
• evitarea alimentelor care pot agrava simptomele (precum alimentele grase, prăjite sau picante, cât și a lactatelor sau a fructelor și legumelor crude);
• administrarea de antibiotice (antibioticele sunt necesare doar atunci când enterocolita este cauzată de o infecție bacteriană);
• administrarea de antivirale sau antiparazitare (în funcție de tipul infecției);
• administrarea de medicamente antispastice (pentru ameliorarea durerilor și a crampelor musculare);
• transplantul microbian fecal (procedură efectuată în general la persoanele adulte cu enterocolită recurentă, recomandată rar în tratamentul enterocolitei la copii). (1, 2, 3)

Cum poate fi prevenită enterocolita?

Enterocolita la copii poate fi prevenită prin adoptarea unor măsuri de igienă adecvate și prin menținerea unui stil de viață sănătos. Este important, printre altele, ca orice copil să mențină o igienă riguroasă a mâinilor, în special după utilizarea toaletei și înainte de masă. De asemenea, copii trebuie să mențină o dietă echilibrată și să consume suficiente lichide, pentru a preveni deshidratarea. (2, 3, 5)

Care sunt posibilele complicații ale enterocolitei severe?

În cazuri rare, în lipsa unui tratament enterocolită copii, afecțiunea poate determina apariția unor complicații. Cele mai frecvente sunt:

• deshidratarea (enterocolita poate cauza pierderea excesivă de fluide și electroliți din organism, ceea ce poate duce la deshidratare);
• infecția sângelui (în cazuri rare, bacteriile pot ajunge în fluxul sanguin și poate provoca sepsis);
• ischemia și necroza țesuturilor care căptușesc intestinele;
• perforația intestinală (inflamația intestinală severă poate provoca perforarea peretelui intestinal, ceea ce poate duce la infecție și inflamație în afara intestinului);
• tulburări ale sistemului nervos central (infecția bacteriană care cauzează enterocolita poate afecta sistemul nervos central). (2, 5)

În plus, enterocolita poate afecta absorbția nutrienților din alimente și poate duce la malnutriție, o afecțiune care poate determina probleme de creștere și dezvoltare, în special în cazul copiilor mici. (2, 5)