Tipuri de cancer pulmonar - răspuns la tratament, prognostic, evoluție, speranță de viață

Cancerul pulmonar presupune o activitate anormală a celulelor pulmonare, acestea având o creștere necontrolată. În timp, celulele anormale vor forma o tumoră care va interfera cu funcționarea normală a plămânului, afectând procesul respirator.
Sunt mulți factori care pot determina apariția cancerului pulmonar, însă cel mai frecvent, prezent la aproximativ 90% dintre pacienții cu această afecțiune, este fumatul. (1)

Diagnostic

Diagnosticarea diferitelor tipuri de cancer pulmonar se realizează în majoritatea cazurilor pornind de la simptomele existente, deși acest lucru presupune identificarea bolii atunci când se află deja în stadiu tardiv, cu extindere în alte țesuturi. Cancerul pulmonar nu dispune de o metodă clară de diagnosticare, așa cum există, spre exemplu, colonoscopia pentru cancerul de colon, radiografia neputând suprinde modificări precoce ale țesutului pulmonar. Este indicat, însă, un control anual prin tomografie computerizată cu doză scăzută de radiații pentru fumători, mai ales dacă prezintă factori de risc, cum ar fi vârsta înaintată.

Tipuri de cancer pulmonar

Cunoașterea tipului de cancer pulmonar este foarte importantă, deoarece acesta stabilește tratamentul. Există două categorii principale de cancer pulmonar (2, 3):

• cancerul pulmonar cu celule mici (microcelular) , cuprinzând carcinomul cu celule mici și carcinomul cu celule mici combinate;
• cancerul pulmonar non-microcelular, în această categorie fiind incluse mai multe subtipuri: adenocarcinomul, carcinomul cu celule scuamoase, carcinomul cu celule mari, sindromul Pancoast, tumorile pulmonare neuroendocrine;

Cancer pulmonar cu celule mici

Aproximativ 15% dintre pacienții cu cancer pulmonar prezintă acest tip celular care, datorită dimensiunilor reduse ale celulelor, a fost denumit și cancer cu celule „în bob de ovăz”. Este cel mai rar tip de cancer pulmonar și este de obicei cauzat de fumat, afectând majoritar căile respiratorii principale, denumite și bronhii pulmonare.

Principalele subtipuri sunt carcinomul cu celule mici și carcinomul cu celule mici combinate (tumoră mixtă cu celule scuamoase sau glandulare), diferind localizarea și tipul celular din care s-au dezvoltat. Carcinomul cu celule mici, spre exemplu, apare frecvent peribronșic, fiind observată o infiltrare la nivelul mucoasei bronșice, afectând activitatea normală a acesteia. (3)

Răspunsul la tratament și prognosticul în cazul acestui tip de cancer depind de stadiul evolutiv în care a fost descoperit. Cancerul pulmonar cu celule mici prezintă 2 stadii principale în evoluție (4) :

• stadiul limitat (precoce), în care este localizat la nivelul unui singur plămân sau include și ganglionii limfatici de pe aceeași parte cu plămânul afectat;
• stadiul în extensie, în cadrul căruia tumora s-a extins și în celălalt plămân, în ganglionii limfatici de pe partea opusă plămânului de origine, în măduva spinării, putând fi extins chiar și în organe localizate la distanță, cum ar fi glandele suprarenale, creierul, ficatul;

Rareori cancerul pulmonar cu celule mici în stadiu limitat determină prezența de simptome, metastazele din cadrul stadiului în extensie fiind cele care aduc semnale de alarmă și impun un control riguros. De aceea, 2 din 3 pacienți cu acest tip de cancer pulmonar se află deja în stadiul în extensie la momentul diagnosticării. Dintre simptomele bolii metastatice, se evidențiază:

• efort respirator exagerat (dispnee), asociat de wheezing;
• durere în piept, tuse persistentă;
• pierderea apetitului, scădere în greutate, oboseală;

Tratamentul acestui tip de cancer pulmonar include (5):

• chimioterapie (având reacții adverse, precum oboseală, uscăciunea gurii, durere, amețeală, diaree, pierderea părului);
• radioterapie;
• imunoterapie (fără reacții adverse semnificative);
• intervenție chirurgicală de rezecție, fie a tumorii, fie a lobului pulmonar afectat sau chiar a întregului plămân, după caz;

Dată fiind creșterea rapidă, exagerată a tumorii, pacienții în stadiul extins răspund cel mai bine la tratamentul prin chimioterapie și radioterapie. Pacienții aflați în stadiul precoce pot beneficia de pe urma intervenției chirurgicale de rezecție, urmând și tratament prin chimioterapie. Cu toate acestea, fiind o formă de cancer pulmonar foarte agresivă, deseori acesta reapare, mai ales din cauza faptului că, așa cum se poate observa din studii recente de specialitate, populațiile de celulele canceroase se modifică în cadrul aceleași tumori, devenind rezistentă la tratamentul oncologic. (6)

Prognosticul este, așadar, rezervat în cazul stadiului în extensie, rata de supraviețuire a bolii metastatice pentru următorii 5 ani fiind de aproximativ 3%. Stadiul precoce prezintă o speranță mai mare de supraviețuire, pacienții prezentând o rată de supraviețuire la 5 ani de 27% în cazul unei tumori localizate sau de 16% în cazul răspândirii la nivelul ganglionilor limfatici regionali. (7)

Cancer pulmonar non-microcelular

Reprezintă cel mai comun tip de cancer pulmonar, prezent la aproximativ 85% dintre pacienții diagnosticați. Are o dezvoltare mult mai lentă comparativ cu cea a cancerului pulmonar cu celule mici, nefiind neapărat extins în țesuturile învecinate. Și în acest caz, răspunsul la tratament și prognosticul depind foarte mult de subtipul cancerului și de stadiul evolutiv în care a fost descoperit. În evoluție, cancerul pulmonar non-microcelular prezintă 4 stadii principale (3, 4):

• stadiul 1, în cadrul căruia tumora este localizată exclusiv la nivelul unui plămân;
• stadiul 2, în care celulele canceroase pot fi găsite în plămânul afectat și în ganglionii limfatici învecinați;
• stadiul 3, asemănător cu staduil 2, însă sunt vizați ganglionii limfatici din mijlocul cutiei toracice; acest stadiu prezintă 2 substadii, anume 3A, în care celulele canceroase sunt prezente în ganglionii limfatici de pe aceeași parte cu plămânul bolnav, și 3B, în care tumora s-a extins și în ganglionii limfatici de parte opusă sau în ganglionii limfatici supraclaviculari;
• stadiul 4, atunci când tumora s-a extins în ambii plămâni, în zona învecinată, în organe aflate la distanță;

Rata de supraviețuire a cancerului pulmonar non-microcelular este mult mai bună comparativ cu cea a cancerului pulmonar cu celule mici, dată fiind răspândirea mai lentă. Un pacient aflat în stadiul 1, prezentând o tumoră localizată, prezintă o rată de supraviețuire pe 5 ani de 61%. Stadiile 2 și 3 sunt însoțite de o rată de supraviețuire de aproximativ 35%, în timp ce pentru stadiul 4, fiind vorba despre metastaze, este de 6%. (7)

Tratamentul cancerului pulmonar non-microcelular include:

• intervenție chirurgicală de rezecție, majoritar pentru stadiile 1 și 2, eliminând fie o secțiune, un loc sau întregul plămân; acest tip de tratament este deseori asociat cu chimioterapie pentru rezultate mai bune;
• chimioterapie, în special pentru pacienții în stadiul 3 și 3A;
• radioterapie;
• imunoterapie, având drept avantaj lipsa de reacții adverse semnificative, fiind foarte bine tolerată;

În funcție de tipul populației celulare din care se dezvoltă și de localizare, există câteva subtipuri importante:

Adenocarcinomul se dezvoltă uzual în părțile externe ale plămânului, în celulele mucoase, și este cel mai frecvent subtip de cancer pulmonar non-microcelular, prezent în aproximativ 30% dintre cazurile de cancer pulmonar. Apare uzual la fumători, dar este foarte întâlnit și în rândul pacienților nefumători, majoritar la femeile tinere. (5, 8)
Tratamentul adenocarcinomului pulmonar depinde de condiția pacientului, putând fi adoptată orice metodă dintre cele prezente în schema de tratament a cancerului pulmonar non-microcelular. Nefiind un tip de cancer agresiv, atunci când este diagnosticat în stadiu precoce, prezintă un răspuns bun la tratament, cu prognostic favorabil.

Carcinomul cu celule scuamoase prezintă punct de plecare, așa cum se poate deduce și din denumire, în celulele scuamoase ale plămânului, celule plate ale epiteliului respirator, prezente la nivelul pereților căilor aeriene, majoritar centrale. Este, de asemenea, asociat cu fumatul, fiind prezent în cazul a 30% dintre pacienții diagnosticați.

Carcinomul cu celule mari reprezintă un subtip mai agresiv, deoarece se răspândește rapid și poate fi găsit în orice segment al plămânului, fiind identificat în aproximativ 15% dintre cazurile de cancer pulmonar non-microcelular. Denumirea provine de la morfologia observată la microscop, celulele apărând foarte mari și rotunde. (8, 9)

Tumorile pulmonare neuroendocrine apar la nivelul populației celulare neuroendocrine de la nivelul plămânului. Celulele neuroendocrine sunt de obicei răspândite la nivelul unui organ, cum ar fi plămânul, stomacul, intestinele, îndeplinind și funcții hormonale. Celulele neuroendocrine pulmonare au un rol important în reglarea schimbului de gaze și controlul creșterii celorlalte tipuir de celule pulmonare prin secreție hormonală paracrină (învecinată).

Sindromul Pancoast reprezintă un tip special de cancer pulmonar, prezent la nivel apical, la vârful plămânului. Se găsețte la 5% dintre pacienții diagnosticați cu cancer pulmonar, putând fi de tip scuamos sau de tip adenocarcinom. Tratamentul acestui tip de cancer presupune o schemă combinată cu chimioterapie și intervenție chirurgicală de rezecție, prognosticul fiind favorabil dacă este descoperit în stadii precoce. (9)

Metastaze pulmonare

Metastazele pulmonare reprezintă tumori canceroase care s-au format la nivelul altui organ și s-au extins ulterior și la nivelul plămânului. Dată fiind implicarea directă a plămânului în realizarea schimbului de gaze și în oxigenarea sângelui provenit de la restul corpului pentru a fi redistribuit ulterior către organe, plămânul este unul dintre cele mai frecvente locuri în care apar metastaze, indiferent de localizarea tumorii. Frecvent, metastazele pulmonare provin din tumori de la nivelul sânului, rinichiului, prostatei, colonului. (10)