Test de paternitate - expertiza filiatiei

Testul de paternitate (sau expertiza filiatiei) este una din numeroasele aplicatii practice ale geneticii medicale. Exista trei tipuri de teste cu grad de probabilitate diferit: testele serologice, a grupelor de sange (cca. 60%), teste HLA (cca. 90%) si teste ADN (99,9999%)

Testul de paternitate poate fi facut in doua circumstante diferite:
- la cererea instantelor judecatoresti (violuri in grup urmate de aparitia unei sarcini pentru stabilirea tatalui, legaturi incestuoase, nerecunoasterea copilului de catre tata, etc);
- la cererea persoanelor fizice interesate (tatalui, mamei sau chiar a copilului in cauza) din diferite motive (curiozitate, gelozie, neincredere etc.)

Testele ADN pot fi utile si pentru determinarea altor tipuri de legaturi familiale nu doar a celor de paternitate. Se poate stabili daca exista inrudire intre bunici si nepoti, mama si fii, intre frati vitregi, intre unchi/matusi si nepoti sau intre veri, pana la gradul IV dar gradul de probabilitate scade pana la 90%.

Alcatuirea unui arbore genealogic poate necesita testari ADN.

Testele de maternitate stabilesc daca o femeie este mama biologica a unui copil lucru necesar spre exemplu in cazul mamelor surogat, adoptiilor ilegale, abandonul minorilor pruncucideri, schimburilor accidentale de nou nascuti in maternitati, a invocarii maternitatii de catre anumite femei pentru a scapa de executarea pedepselor cu inchisoare, etc.
Pentru efectuarea testului se impune recoltarea de probe biologice atat de la copil, cat si de la mama si tatal prezumtiv.
In cazul lipsei mamei testul se poate efectua dar scade probabilitatea; In cazul indisponibilitatii tatalui prezumtiv de asemenea testul se poate efectua dar prin recoltarea de probe de la bunicul patern sau fratele tatalui (de asemenea scade probabilitatea) . Aceasta varianta presupune ca bunicul patern sa fie tatal biologic al tatalui copilului...

O conditie sine qua non este obtinerea consimtamantului informat al tuturor persoanelor care sunt implicate (mama, copil si tatal prezumtiv). Acordul trebuie sa fie dat in scris. In cazul minorilor si persoanelor cu retard mental sever, acordul este dat de catre tutorele legal. In cazul custodiei comune a minorilor, ambii parinti trebuie sa isi exprime in scris acordul pentru testare. Toate persoanele trebuie sa se legitimeze cu un act de identitate, pasaport sau certificat de nastere. Testarea copilului se poate face imediat dupa nastere. Testarea „in utero” - necesara in cazuri exceptionale - presupune recoltarea materialului biologic prin amniocenteza pe cale abdominala sau transvaginala sub control ecografic procedura care comporta un risc mare de avort. Riscurile trebuiesc atent cantarite in astfel de cazuri.

Recoltarea probelor biologice trebuie facuta NUMAI de catre personal medical specializat pentru evitarea contaminarii si prejudicierii rezultatelor. Materialul biologic recoltat poate fi sange (aproximativ 2ml), celule ale mucoasei orale (prin raclaj nedureros) si teoretic orice alt produs care contine ADN (par, piele, etc.)

Orice copil mosteneste materialul genetic in proportii egale de la cei doi parinti naturali.
Din cei 46 de cromozomi 23 provin de la mama si 23 de la tata. 44 din acestia sunt cromozomi somatici sau autosomi iar 2 sunt cromozomi sexuali sau gonosomi. Gonosomii sunt –X si /sau –Y. Combinatia XX da nastere sexului feminin, iar XY celui masculin. Variatiile din interiorul cromozomilor ADN –ului realizeaza o structura unica pentru fiecare fiinta umana. Doar gemenii identici (univitelini) au acelasi ADN.

Comparand profilul ADN al copilului cu cel al mamei, se poate identifica cu exactitate acea jumatate din materialul genetic mostenit de la mama. Prin urmare restul caracteristicilor ADN ale copilului trebuie sa provina de la tata. Nu se compara insa toata molecula de ADN ci doar anumite segmente numite markeri genetici individuali. Pentru a avea o probabilitate cat mai apropiata de 100% trebuiesc analizati minim 10 markeri dupa unii si chiar 16 dupa altii. Acesti markeri contin ADN inalt repetitiv sub forma unor secvente foarte scurte repetate in tandem dispersate in toti cromozomii (exceptie cromozomii X si Y). Aceste secvente formeaza minisatelitii hipervariabili care ocupa situsuri precise. Numarul de repetitii al secventei unui minisatelit variaza mult de la individ la individ. Acest fapt precum si numarul foarte mare de minisateliti fac ca probabilitatea existentei a doua persoane cu acelasi profil dar fara a fi inruditi sa fie sub.
Pentru cercetarea ereditatii pe linie paterna (testarea Y-ADN) se cerceteaza anumite secvente cu structura foarte polimorfa alcatuite de regula din repetitia unui dinucleotid numite microsateliti sau STR (de la short tandem repeats) situate pe cromozomul Y.
Pentru elucidarea legaturilor pe linie materna se cerceteaza molecula de ADN mitocondrial (mtADN) care se mosteneste in totalitate de la mama, dar care este foarte putin variabila asadar pentru un rezultat sigur probele comparate trebuie sa fie identice.

Dupa recoltarea probelor urmeaza in ordine extractia materialului genetic, copierea si amplificarea (prin PCR) a regiunilor care se doreste a fi testate. Acest proces este similar cu acela al diviziunii celulare. Simultan minisatelitii sunt marcati cu ajutorul unor sonde fluorescente specifice de culori diferite. Fragmentele astfel marcate sunt apoi separate prin electroforeza si apoi impinse intr-un tub capilar la capatul caruia un laser emite o lumina monocolora.Aceasta stimuleaza portiunile colorate cu substanta fluorescenta sa emita o lumina de o anumita lungime de unda. Culoarea fragmentelor permite identificarea lor. Masurarea timpului necesar unui fragment pentru a ajunge la capatul tubului ajuta la determinarea lungimii fragmentelor.
Informatiile astfel obtinute sunt prelucrate statistic cu ajutorul unui soft pe calculator.
In cazul in care caracteristicile din profilul ADN al prezumtivului tata nu corespund cu cele din profilul ADN al copilului, respectivul barbat este exclus de la paternitate.

Rezultatele, care sunt strict confidentiale, se comunica numai in scris, la un interval variabil de timp de la prelevarea probelor.
Date fiind puternicul impact pe plan psihic pe care un astfel de rezultat il poate avea asupra unui barbat consider ca se impune o consiliere psihologica si la inmanarea rezultatelor.

Intr-un numar foarte redus de cazuri paternitatea/maternitatea poate fi dovedita/infirmata cu o probabilitate care poate merge spre 100%. Spre exemplu in cazul in care ambii soti sufera de una si aceeasi aceeasi boala genetica cu transmitere recesiva. Absolut toti copii lor trebuie sa manifeste boala deci nasterea unui copil sanatos exclude de la paternitate sotul. Sterilitatea prezumtivului tata dovedita prin examinarea calitativa si cantitativa a spermei, evaluarea capacitatii de procreare urmata de stabilirea etiologiei acesteia (maladii genetice, malformatii genetice cum ar fi criptorhidia, diferite boli asociate si/sau tratamente urmate) exclude barbatul de la paternitate din momentul punerii diagnosticului sau chiar si retroactiv.

Singurele situatii in care rezultatele testarii pot sa nu corespunda realitatii sunt cazurile de gemeni sau cupluri de gemeni care sunt insa destul de rare.

In ceea ce priveste laboratoarele care pot face astfel de testari acestea pot fi:
- Institutele de Medicina Legala (doar din Bucuresti, Timisoara, Cluj, Iasi, Craiova si Targu Mures) – al caror rezultate au valoare de proba in instantele judecatoresti dar sunt si cele mai scumpe si dureaza circa doua saptamani sin momentul recoltarii probelor pana la aflarea rezultatelor. Expertiza medico-legala a filiatiei se efectueaza la cererea instantelor de judecata sau la cererea persoanelor interesate, de catre o comisie formata dintr-un medic legist (presedintele comisiei) si doi medici sau biologi specialisti in serologie medicolegala. Sunt parcurse cele trei etape mai sus amintite si anume: serologica, HLA si ADN.
- Laboratoare particulare de diagnostic genetic care au preturi mai mici, ofera rezultatele intr-un timp mai scurt si chiar kit-uri pentru recoltarea probelor de catre cei doritori acasa dar in acest caz rezultatul nu are valoare in instanta. Mai mult decat atat poate induce in eroare chiar si clientul deoarece exista un risc crescut de contaminare si implicit de viciere a rezultatelor. Recoltarea probelor fara consimtamantul persoanei in cauza precum si incercarile voite de frauda sunt alte incoveniente majore ale acestei metode.