Terapia prin dans

Ce este terapia prin dans?

Terapia prin dans este o formă de psihoterapie care utilizează mișcarea prin dans pentru a obține efecte benefice și curative atât asupra corpului, cât și la nivel mental și emoțional.

Terapia prin dans se bazează pe principiul conform căruia dansul exprimă personalitatea unui individ. Cu alte cuvinte postura corporală și modul în care oamenii se mișcă sunt indicii pentru ceea ce aceștia simt și trăiesc, iar în cadrul dansului aceștia exprimă niște emoții foarte intense, de care uneori nici nu sunt conștienți.

Terapia prin dans are practic trei componente importane: dansul, mișcarea fizică și creativitatea, toate aceste trei elemente fiind menite să producă modificări favorabile la nivel fizic, emoțional, cognitiv și social. (1), (2), (3)

Terapia prin dans este în general folosită în cazul persoanelor cu dificultăți de comunicare (pentru că le ajută să se exprime într-o manieră non-verbală), persoanelor care doresc să-și îmbunătățească percepția corporală (cele care nu sunt mulțumite de greutatea lor corporală, persoanele care au suferit de amputări și doresc o adaptare la noua schemă corporală etc) sau celor care doresc să dobândească un control mai bun asupra corpului și al mișcărilor. (1), (4)

Terapia prin dans are o istorie relativ tânără. Dacă prima dată a fost utilizată în secolul al XIX-lea, în cadrul Marii Britanii, popularitatea sa a crescut abia după anii 1940, când a început să fie utilizată în SUA. Chiar dacă dansul este o formă de exprimare pe care oamenii au utilizat-o din cele mai vechi timpuri, putând fi încă observată în cadrul unor triburi din zilele noastre ca formă de socializare, dansul ca terapie a fost instituit atunci când o profesoară de dans din SUA, Marian Chance, a observat că unii dintre elevii săi erau mult mai interesați de emoțiile pe care le experimentau în cadrul dansului decât de partea tehnica a dansului. Acela a fost momentul în care a început să pună accent mai mult pe exprimarea liberă a emoțiilor decât pe tehnicile de dans.

Medicii au început să îndrume pacienți care aveau dificultăți de mișcare, dificultăți de relaționare sau cu tulburări psihice către această profesoară, care a încercat să-i ajute prin intermediul dansului. Lucrând îndeaproape cu o echipă medicală, aceasta a pus bazele terapiei prin dans, adresându-se atât persoanelor cu problemele menționate mai sus, dar și celor care doreau pur și simplu să se simtă mai confortabil cu sine și cu corpul lor. (1), (5)

Cum funcționează terapia prin dans?

Terapia prin dans se poate realiza fie individual, fie în cadrul unui grup. În ambele situații, terapia presupune patru etape prin care pacientul trebuie să treacă pentru a putea obține efecte benefice în urma dansului.

• Pregătirea - presupune pregătirea fizică a corpului prin exerciții și mișcări specifice și totodată crearea unui mediu confortabil și sigur
• Incubația - constă într-o fază de relaxare, în cadrul căreia pacientul are posibilitatea (și este încurajat) să renunțe la controlul conștient și să își exprime liber sentimentele și emoțiile prin intermediul dansului. În acest stadiu se consideră că mișcarea devine simbolică pentru ceea ce trăiește pacientul.
• Iluminarea - este etapa în care pacientul face legătura între mișcările simbolice de dans realizate în etapa anterioară cu posibilele înțelesuri pe care acestea le-ar putea avea, ajutat fiind în acest demers de către terapeut.
• Evaluarea - are loc la finalul ședinței de terapie și constă în evaluarea progresului înregistrat de pacient. (6), (7)

În cadrul primei ședințe de terapie are loc o discuție între pacient și terapeut în care sunt discutate motivația persoanei de a apela la terapie, nevoile sale și care sunt obiectivele pe care dorește să le atingă cu ajutorul terapiei.

În următoarele ședințe pacientul este încurajat să se miște și să danseze liber sub supravegherea terapeutului, care va încuraja pacientul să exprime prin dans emoțiile și sentimentele pe care le trăiește, dar va și imita unele mișcări ale acestuia, în încercarea de a-i fi ca o „oglindă”, astfel încât să-l „reflecte”, să-i sugereze într-un mod empatic că este înțeles și acceptat.

În cadrul terapiei sunt luate în considerare și analizate și alte aspecte adiacente (altele decât mișcarea propriu-zisă) care ar putea oferi indicii despre starea interioară a individului, aspecte care țin de tonalitatea vocii, expresivitatea chipului, privirea, modul în care se mișcă etc. (8), (9)

Argumente pro și contra

Argumente pro

• Terapia prin dans propune o abordare holistică asupra vindecării, pentru că se adresează atât corpului, cât și stării mentale și emoționale a persoanei. (6)
• Pentru că presupune activitate fizică, terapia prin dans ajută la eliberarea endorfinelor în creier, care favorizează inducerea unei stări de bine. De asemenea, efectele pozitive se resimt la nivelul mai multor sisteme: respirator, circulator, musculo-scheletal. (1), (10)
• Deși unii critici consideră că dansul este similar cu exercițiile fizice în ceea ce privește efectul la nivel fizic și psihic, un studiu a arătat că dansul este mult mai puternic în îmbunătățirea stării de spirit și reducerea anxietății decât alte forme de terapie, activități sau exerciții. Participanți care sufereau de tulburări de anxietate au fost împărțiți în patru grupuri: un grup a practicat dans modern, al doilea grup a realizat exerciții fizice, al treilea grup a ascultat muzică, iar al patrulea a realizat exerciții de matematică. Rezultatele au arătat că anxietatea a scăzut doar în grupul care a dansat. (11)
• Terapia prin dans ajută la exprimarea acelor persoane pentru care comunicarea verbală poate pune probleme: copiii, persoanele care suferă de depresie, autiștii, etc. De asemenea, poate fi utilă și atunci când unele sentimente sau trăiri nu pot fi exprimate verbal: frustrare, furie, durerea pierderii unei persoane apropiate etc. (1), (9)
• Terapia prin dans nu implică efecte adverse, cu condiția ca mișcarea fizică să se realizeze la indicația și sub supravegherea terapeutului, care trebuie să cunoască dinainte istoricul medical al pacientului și eventualele contraindicații pentru mișcare (diverse afecțiuni în care mișcarea nu este indicată). (10)
• Terapia prin dans nu se adresează doar celor care știu să danseze, ci și celor care sunt mai puțin îndemânatici și flexibili, pentru că scopul nu este ca aceștia să devină experți în dans, ci pur și simplu să treacă peste barierele puse de comunicarea deficitară sau de sentimentele și situațiile negative pe care le experimentează, pentru a se putea exprima liber. (5)
• În cazurile când este practicată în cadrul unui grup, terapia prin dans are rolul de a crea sau întări interacțiunile dintre membrii acestuia. Scanarea MRI a arătat că zonele creierului care sunt activate în timpul dansului la dansatori sunt similare cu ale celor care doar îi privesc pe aceștia, ceea ce constituie o explicație pentru îmbunătățirea stării de spirit în timpul dansului. (9), (11)

Argumente contra

• Unii critici consideră că terapia prin dans nu este altcve adecât sport, iar efectele nu merg mai departe de ceea ce obținem prin intermediul activității fizice, despre care se știe foarte bine că are rezultate benefice asupra corpului și a stării psihice a individului. (12)
• Cercetarea de până acum privind terapia prin dans nu este foarte amplă și bine realizată, de aceea această formă de terapie trebuie realizată cu prudență în cazul celor care suferă de afecțiuni și tulburări serioase, iar efectele așa-zis pozitive trebuie privite cu scepticism dacă trec de efectul acivității fizice, până când rezultatele nu sunt nu sunt generalizate și acceptate de comunitatea științifică
• Cu toate că propune o formă de exprimare non-verbală, terapia prin dans poate fi dificil de realizat de către acele persoane timide, cărora nu le place să danseze, care capătă greu încredere în persoanele cu care interacționează sau care nu se simt confortabil în a se exprima în public, indiferent de modalitate. (9)

Ce arată studiile ?

Terapia prin dans nu a beneficiat de un studiu intens, pentru a se vedea în ce măsură efectele benefice susținute de terapeuți sunt într-adevăr valide și așa-zisele rezultate pozitive sunt într-adevăr datorate dansului. Cele mai multe date au fost strânse în urma studiilor de caz și a rezultatelor raportate de terapeuți, însă pentru ca acestea să fie unanim acceptate și recunoscute este nevoie de teste clinice bine realizate din punct de vedere metodologic.

Iată în continuare câteva studii și analize ale unor cercetări realizate până acum:

Într-un studiu realizat asupra unor femei care s-au vindecat de cancer la sân și care au urmat ședințe de terapie prin dans s-a observat faptul că articulațiile umerilor au căpătat o mai mare mobilitate, iar la nivel psihic percepția corporală s-a îmbunătățit semnificativ, comparativ cu persoanele care nu urmaseră terapia prin dans. (12)

Într-o meta-analiză a studiilor care au folosit terapia prin dans ca tratament (principal sau adjuvant) a diferitor afecțiuni, s-a ajuns la concluzia că terapia prin dans ar putea prezenta potențial terapeutic, însă rezultatele studiilor nu au fost obținute prin metode experimentale riguroase. De aceea, oamenii de știință recomandă atât realizarea mai multor teste clinice pentru validarea rezultatelor, dar și o precauție a celor care realizează această formă de terapie și a celor care se îndreaptă către ea. (4)

Institutul Cochrane a realizat o analiză a studiilor care au vizat terapia prin dans în cazul bolnavilor de schizofrenie, însă din șase astfel de cercetări, doar una a fost considerata a fi validă din punct de vedere al metodologiei utilizate. Acesta a împărțit participanții în două grupuri: unul a urmat terapie prin dans timp de zece săptămâni, celălalt nu. Rezultatele au arătat o îmbunătățire la nivelul stării mentale în cadrul grupului care a beneficiat de terapia prin dans. Cu toate acestea, până la finalizarea studiului o parte dintre participanți au fost pierduți (au renunțat, nu au mai fost interesați etc), de aceea nici pe aceste rezultate nu se poate pune mare preț, necesitatea unor studii suplimentare fiind imperioasă. (13)

Un alt studiu clinic, realizat în Germania, și-a propus evaluarea terapiei prin dans în ceea ce privește îmbunătățirea calității vieții. Participanții erau persoane care se confruntau cu stres la locul de muncă, anxietate înainte de examene, stres legat de relațiile interpersonale sau cauzate de anumite evenimente și situații din viața lor (relocare, divort, pierderea unei persoane dragi etc.). Rezultatele au arătat că atât pe termen scurt, cât ți pe termen lung s-au obținut îmbunătățiri la nivelul relațiilor sociale, sănătății fizice și calității vieții în general în cazul celor care au avut parte de terapie prin dans. (3)