Tehnologia poate reda parţial vederea celor care au pierdut-o, spun inginerii

A reda cuiva vederea pare un miracol sau o idee desprinsă dintr-un film SF şi a fost dintotdeauna una din marile provocări ale ştiinţei.
Diego Ghezzi, cercetător în departamentul de Neuroinginerie al Şcolii Politehnice de Inginerie din Laussane lucrează din 2015 alături de echipa sa la un implant retinian care captează informaţii de la o pereche de ochelari smart dotaţi cu o cameră şi un microcomputer.

„Sistemul nostru produce o formă artificială de vedere folosind electrozi care stimulează celulele retiniene” afirmă Dr. Ghezzi. Camera ataşată ochelarilor captează imagini din câmpul vizual al purtătorului şi le trimite către microcomputer. Acesta transformă informaţia în semnale luminoase ce ajung la electrozii din implantul retinian. Ei stimulează retina şi pacientul vede imagini în alb-negru, simplificate. El trebuie să înveţe să interpreteze punctele luminoase pentru a vizualiza forme şi obiecte.

„Este ca şi cum ai privi cerul înstelat şi ţi-ai dori să înveţi să recunoşti constelaţiile.” adaugă Ghezzi. Invenţia nu a fost testată pe oameni, deoarece aprobările necesită timp, iar cercetătorii doresc să vină cu rezultate sigure. S-a pus la punct o aplicaţie de realitate virtuală care simulează ceea ce văd pacienţii cu acest implant.

Pentru a testa sistemul s-au folosit drept paramentri câmpul vizual şi rezoluţia. Implantul conţine 10.500 electrozi, fiecare fiind capabil să producă un punct luminous. Aceştia trebuie să fie suficient de distanţaţi ca să permită pacientului să facă distincţie între 2 puncte apropiate, dar şi suficient de mulţi pentru o rezoluţie optimă. Trebuie să se ştie sigur dacă fiecare electrod poate să producă un stimul. „Am vrut să fim siguri că 2 electrozi nu stimulează aceiaşi zonă pe retină. Pentru confirmare, am făcut studii electrofiziologice care înregistrau activitatea celulelor ganglionare retiniene.” explică Ghezzi. Aplicaţia de realitate virtuală a fost utilă pentru a stabili dacă numărul ales de electrozi oferă o rezoluţie optimă. S-au mai realizat şi teste folosind aceiaşi rezoluţie, dar unghiuri diferite. La un unghi de 35 grade este maximul de saturaţie, iar imaginea obiectelor rămâne stabilă după acest punct. Toate acestea arată că sistemul funcţionează eficient şi nu are nevoie de ajustări, fiind gata pentru trialuri clinice, dar echipa trebuie să mai aştepte până când tehnologia va fi utilizată pe subiecţi umani. Astfel, pentru moment, redarea vederii rămâne în sfera SF.

sursa: Science Daily
foto: EPFL